School, homeschool si apoi ce urmeaza…”noschool”?

Recent m-am angrenat intr-o polemica pe tema „invatamant public vs. homeschool”, eu luand pozitia scolii de stat. Ar parea ciudat daca mi-ati cunoaste viata si experientele de pe bancile scolii romanesti. Dar nimeni nu vroia sa ia partea scolii de stat si atunci m-am sacrificat eu 😀 .

De ce sustin scoala de stat?

1. Fiindca stiu ca situatia s-a schimbat mult fata de cea pe care am trait-o eu in şcolile anilor ’90 si inceputului anilor 2000. Desi poate pe alocuri mai bantuie fantoma practicilor comuniste, pot sa spun ca scoala de stat s-a schimbat. Chiar am vizitat de multe ori scoala unde m-am format si am fost placut surprins sa gasesc o atmosfera mai linistita. Si apoi, in scoala am legat prietenii care dureaza inca. Imi placea sa ma duc si sa vin la scoala alaturi de prietenii mei. Era un sentiment placut, ne comparam cu parintii care mergeau la serviciu. Da, si noi aveam un „servici”, iar salariul era alocatia 🙂 . Copiii in homeschool cel mai probabil nu vor avea parte de astfel de trăiri.

2. Scoala publica m-a ajutat mult sa progresez. Vorba horii unirii: „unde-s doi, puterea creste”. Faptul ca nu invatam singur, ca toti aveam aceleasi indatoriri, aceleasi teme, ma ambitiona sa progresez. Au existat si mici „rivalitati”, din care intelectual am castigat cu totii. Nici de asta nu au parte cei din homeschool.

3. Nu imi imaginez cum ar fi fost sa fi avut ca profesori pe parintii mei. Am intrebat pe altii cum a fost sa aiba ca profesor pe unul din parinti, fiindca de multe ori profesorii isi dadeau copiii tot la scoala in care predau si se mai intampla sa fie nevoiti sa-si invete si proprii copii. Mi-au spus ca „aiurea”. Ca trebuia sa invete mai mult ca ceilalti colegi, sa nu se spuna ca iau note „pe ochi frumosi”, pe de alta parte simteau o presiune in plus fata de parinte, de teama sa nu-i dezamageasca. Si era oarecum ciudat sa ii stii pe parintii tai cum sunt acasa si dintr-o data la scoala sa devina mai reci fata de tine, fiindca trebuie sa-si trateze toti elevii in mod egal.

As putea aduce mult mai multe motive, dar ma opresc aici. Recunosc insa ca oricate motive as aduce pentru scoala de stat, pro homeschooling pot fi aduse mult mai multe. Insa sunt si cateva aspecte peste care eu personal nu pot trece. De pilda, sistemul „scolii acasa” mi se pare unul egoist. Nu oricine isi permite sa-si invete copiii acasa. El creeaza niste clase de priviliegiati. Ne luam copiii din scoala de stat ca sa nu mai fie abuzati, dar cui ii pasa de cei care raman acolo? Trebuie sa ne gandim sa facem ceva ca sa distrugem ororile care inca se mai intampla in unele scoli. Iar faptul ca parasim acest sistem nu e niciodata o solutie.

Iar apoi scoala de stat, asa cum este ea, uneori mai dura, te pregateste pentru viata. Copiii nu pot fi tinuti toata viata intre patru pereti. Odata si odata tot vor pasi in lume, iar daca nu au cunoscut decat miere, ororile vietii le pot fi fatale.

Ca parinte aveti libertatea sa alegeti ce e mai bun pentru copiii vostri. Orice ar fi, sa nu credeti ca prezenta si sfaturile voastre pot fi suplinite de scoala, fie ea de stat sau de „homeschool”…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la School, homeschool si apoi ce urmeaza…”noschool”?

  1. Pingback: Educatia la domiciliu ar trebui sa fie interzisa… | Enjoying homeschooling's Weblog

  2. Cristina zice:

    Nu, scoala de stat nu the pregateste pentru viata, pentru ca in lumea reala nu se intimpla ceea ce se intimpla in scoli 🙂

  3. Teonymus zice:

    Lumea reala e mai rau decat atat. E o „jungla”. Scoala de stat este o „initiere” in aceasta jungla 🙂 . Lasand gluma la o parte, evident ca pentru cei care isi permit hs, probabil ca si viata le e mai usoara, au conditie materiala etc. Dar chiar si asa niciodata nu stii cand se schimba cursul lucrurilor. Insa pentru cei saraci care fac o scoala de stat, oare credeti ca dupa aia ii asteapta flori? Viata e o prada care se lasa greu prinsa si de multe ori se transforma ea insasi in vanator si apoi descurca-te daca poti.

    • Cristina zice:

      Nu, dimpotriva, scoala e o jungla. 🙂

      Bine, deci tu mergi la lucru in fiecare zi si toata lumea cu care lucrezi este de aceeasi virsta cu tine. Angajatii care sint de virste diferite sint pusi intr-o sectie separata a biroului. Nu ai niciodata relatii strinse de prietenie cu cineva care nu e de virsta ta. Este important pentru tine sa stii virsta fiecaruia cu care te intilnesti, pentru ca daca cineva e mai mic ca tine ar fi rusinos sa fiti prieteni. Altfel ce ar gindi colegii de clasa? Cind te duci la chiosc sa-ti cumperi ceva, il intilnesti pe angajatul/bataus care te obliga sa-i dai banii tai de prinz. Daca nu vrei sa-i dai, te bate. Fiind luminat in metodele de “socializare”, tu ii multumesti indatorat pentru ca te-a ajutat sa inveti cum sa-i tratezi pe altii. La fiecare 50 de minute suna o sonerie/clopotel care inseamna ca trebuie sa-ti schimbi biroul cu alti angajati, iar indiferent la ce proiect ai lucrat pina atunci, trebuie sa renunti pentru ca nimic nu este atit de important ca trebuie terminat imediat.

      Da! Ma bucur ca expertii in educatie si psihologie au figurat totul pentru noi, pentru ca niciodata nu as fi vazut realitatea cum scolarizarea obligata de guvern ne pregateste pentru situatiile “reale’ din viata.

      PS. Ai adresa mea de email. 🙂 Astept cu nerabdare documentul 🙂

      • Teonymus zice:

        Unde e adresa aia de mail ca eu nu o vad? Aia de pe blogul dvs. (curcubetg…)? Am vrut să-ţi trimit de ieri, dar nu mi-ai dat-o clar şi concis 😀 .
        P.S.: între timp am scris articolul promis despre SUA.

      • Cristina zice:

        Cind ai aprobat cometariul meu este scrisa sub nume. Nu pot s-o scriu public ca o sa primesc o gramada de spam. Spune-mi daca o gasesti.

  4. Teonymus zice:

    Dvs. vorbiţi clişee. Pe mine, de pildă, nu m-a deranjat niciodată să-mi petrec timpul cu alţii mai mici decât mine. Chiar şi acum, nu ştiu de ce, dar am priză la cei mici 😀 .
    Mă întrebaţi cum ne pregăteşte şcoala pentru viaţă? Te angajezi la o companie şi oricât randament ai da, nu eşti tu promovat, că nu ai „ochii” lui Cutărescu şi nici nu ai legături de familie sau prietenie cu şeful. Când vrei să îţi cumperi ceva, îl întâlneşti pe un tip numit TVA care te obligă să-i dai şi lui o parte din bani. După ce iei salariu, alt tip numit Statul, îţi opreşte o parte din bani fără să fie vorba de opţiune 😀 . Chiar şi la acea companie ai un program, ai pauza de masa, pentru unii de „vicii” etc.etc.
    Vă mai aduc exemple? Paralela pe care am făcut-o a fost mai mult din amuzament, dar dvs. vă comportaţi ca şi cum viaţa ar fi toată numai roz. O fi pentru unii mai „norocoşi”, dar pentru cei mai mulţi e gri rău 🙂
    P.S.: v-am găsit adresa şi v-am trimis documentul. Lectura placută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s