O povestire din vremea războiului

Sunt un pacifist convins. De aceea e greu de explicat de ce îmi place literatura de război sau filmele de război. Când eram copil, tare mult îmi plăcea să-i aud pe bunici sau pe alţi bătrâni povestind prin ce au trecut (staţi liniştiţi, nu sunt sadic deloc). La şcoală, la orele de istorie când se preda despre războaie, mai ales despre cele două mondiale, eram numai ochi şi urechi, iar la lucrări sau la teze, iar mai târziu examene, războaiele erau subiectele mele preferate.

Explicaţia poate că stă în nevoia de cunoaştere a ororilor prin care au trecut înaintaşii noştri pentru a înţelege mai bine natura umană şi de a fi „pregătit” pentru ce e mai rău dacă viaţa va lua cursuri neaşteptate. Sau pur şi simplu fiindcă îmi place să empatizez. În fine, o să continui altădată acest brainstorming.

Într-una din zile, pe când eram în autobuz spre casă, am auzit o discuţie pentru care aş fi dat şi bani ca să-i fiu martor 🙂 . Doi bătrâni, care probabil că s-au cunoscut pentru prima dată, au început să vorbească despre vieţile lor.  Deodată, unul dintre ei constată:

-Apoi mata eşti cam de vârsta mea. Aţi spus că sunteţi din localitatea cutare?

-Da. S-au schimbat multe. Nu mai este ce a fost odată. Înainte era o aşezare cu vază. Mi-aduc aminte în vremea războiului. Ştiţi, eu am crescut fără tată. Tata a murit în război {vorbea despre al doilea război mondial}. Mama a rămas singură cu 6 copii mici de până în 14 ani. Eu aveam 7 ani pe-atunci {e posibil sa greşesc, nu mai reţin exact detaliile}. Mi-aduc aminte că ruşii s-au oprit în satul nostru şi au plecat în case după mâncare. Şi au venit şi la noi vreo trei pe cai. Mama nu ştia o iotă rusă, dar a înţeles ea ce vroiau. S-a dus, a stricat nişte ouă, a făcut o mămăligă şi le-a dat să mănânce. Când să plece, unul a început să zbiere ceva pe limba lui, a început să facă semne şi dintr-o dată scoate pistolul şi se duce spre mama s-o împuşte. Apăi, noi ţâncii când am văzut-o pe mama că plânge am înconjurat-o din toate părţile ţinându-ne strâns de rochia ei. Rusul a stat, s-a uitat la mama, s-a uitat la noi cum plângeam, a stat aşa câteva clipe, apoi a înghiţit în sec şi a plecat.

-Dar de ce vroia s-o împuşte?

-Apăi, nu a legat calul cum trebuie şi a scăpat şi a crezut că i l-a luat mama sau că mama este mână în mână cu cel care i l-a furat. După ce a ieşit pe poartă l-a văzut mai la vale.

-Da, să ştiţi. Mureau pe capete atunci. Am avut prieteni, vecini, care…

Din păcate nu am mai auzit restul povestirilor fiindcă a trebuit să cobor. Totuşi, întâmplarea aceasta m-a impresionat enorm de mult.

Sunt imagini în faţa cărora până şi o brută depune armele. Cred că o astfel de imagine a fost şi aceea a mamei acelui bătrânel înconjurată de pruncii ei plângând.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istorie, Toate postările, Viaţă și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la O povestire din vremea războiului

  1. Marian zice:

    Pai …cam toti ” pacifistii ” sant indragostiti d e povestiri despre razboaie { pun pariu ca-ti plac filmele avand acest subiect } si d e arme . Ceea c e ai auzit dumneata ….este normal sa s e intampe : in razboi omul devine fiara si avnd asupra s a arma ….este Dumnezeu iar acel soldat rus…a dovedit din plin asta lasand respectiva femeie si pe copii sai s a traiasca in continuare viata lor amarata .

  2. Teonymus zice:

    Da, îmi plac cărţile şi filmele despre război. În următorul post, că tot e weekend şi că veni vorba, o să fă fac o recomandare cinematografică din acest punct de vedere 🙂 .

    • Marian zice:

      Pai si a sa ma ” injura ” toata familia deoarece imi pierd timpul cascand ochii la filme pe NET 🙂 deci o recomandare pentru a vedea un film in plus sau in minus …chiar nu mai conteaza !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s