Câteva teorii privitoare la existenţa planetelor

De multe ori m-am lovit de nişte întrebări atunci când le spuneam prietenilor că eu nu cred în extratereştri (îmi las argumentele pentru un alt articol 🙂 ). Şi anume, dacă eu cred că numai pământul are viaţă, atunci care e rolul celorlalte planete? Pentru ce mai sunt acolo, doar aşa de „decor”? 🙂 .

Recunosc că sunt nişte întrebări foarte bune. Dacă crezi în extratereştri, e simplu, acele planete pot fi, printre altele, patria unor „civilizaţii” străine nouă. Dar dacă nu crezi în alte „civilizaţii” (evident, ca creştin trebuie să adaug că altele în afara „lumii” îngerilor şi a „lumii” demonilor) în afara Terrei, cum mai explici existenţa şi rolul lor?

Pentru această „dilemă” există patru teorii.

1. Explicaţia biblică din Geneza:

Geneza 1: 14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

Geneza 1:15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.

2. Unii cred că Universul este ca un ceasornic gigant în care fiecare planetă are rolul unei „rotiţe”, îl face să „funcţioneze”. La fel cum dintr-un ceas dacă scoţi o singură piesă, fie ea cât de mică, s-ar putea să nu mai funcţioneze, la fel şi în cazul Universului, distrugerea unei singure planete ar putea crea haosul.

3. Planetele, mai ales cele din sistemul solar, ar face posibilă viaţa pe pământ. De unde această idee? De la Lună, satelitul natural al Pământului. Impactul Lunii asupra Pământului este bine cunoscut în prezent. Cred că fiecare dintre noi am auzit despre maree. Atunci, dacă Luna influenţează într-o oarecare măsură fenomenele naturale de pe Pământ, de unde ştim că nu ar face-o şi celelalte planete? (În acest caz s-au mai făcut câteva teorii în astrologie). Dacă fiecare planetă îşi pune amprenta în felul său asupra vieţii de pe pământ fără ca noi să bănuim măcar?

4. Planetele Universului, cele din sistemul solar şi cele din afara lui, nu sunt locuite, dar asta nu înseamnă neapărat că nu au fost locuite niciodată. Recunosc că aceasta este cea mai fantezistă teorie referitoare la existenţa planetelor. De unde această idee? Tot din biblie.

Biblia vorbeşte, mai bine zis dă de înţeles, despre un război „cosmic” în urma căruia tabăra luciferică a fost înfrântă de Dumnezeu, Lucifer fiind „exilat” pe pământ:

Isaia 14:12 Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

De asemenea, să luăm primele 2 versete ale bibliei:

Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.

Unii teologi sunt de părere că între aceste două versete este de fapt o pauză, iar Creaţia relatată în Geneza nefiind prima, ci o „refacere” a primei Creaţii afectată de acel război „cosmic”. O teorie rămâne însă o simplă teorie. În acest caz nu o să ştim niciodată sigur, de aceea ne vom mulţumi doar cu ce ne oferă biblia.

Însă, privind planetele, mai ales Luna pe care o putem observa cu uşurinţă, acestea par atât de dezolante, de parca au trecut printr-un război nuclear (ideea asta le-a mai trecut prin cap multora când au privit craterele lunare). De unde ştim că aşa au fost dintodeauna? De unde putem şti că nu au fost şi ele cândva asemenea Pământului? Şi cine să le „locuiască”? „Lumea” îngerilor.

Dar poate că aşa au fost dintodeauna?

Ca să nu fiu acuzat că debitez prostii 🙂 , vă spun de pe acum că dintre aceste patru teorii, o accept pe prima şi poate puţin şi pe a doua.

Publicitate