Stalin: „călăul de oţel” care a „sluţit” socialismul transformându-l în „spieretoarea” regimurilor occidentale

Se spune că într-o dimineaţă, după ce s-a trezit, Stalin ar fi găsit pe unul din slujitorii săi aşteptându-l cu masa. Surprins, l-a întrebat pe acesta cum de nu l-a auzit venind. Slujitorul i-a arătat papucii săi de casă, spunând mândru că mergând cu aceştia nu se aude nici musca. Mirat, Stalin l-a rugat să plece afară şi să mai intre încă o dată să vadă dacă e chiar aşa cum i-a spus. După ce s-a convins de asta, ar fi constatat ca pentru sine că în acest timp putea fi omorât şi el n-ar fi simţit nimic. Faţa slujitorului s-a întunecat instant, la care Stalin amabil a chemat pe unul din subordinea sa căruia i-a ordonat să-l execute pe acest amărât fără nici o explicaţie. Dar nu s-a oprit aici, fiindcă deja devenise un „obicei” ca atunci când cineva trebuia „înlăturat”, să fie executaţi sau în cel mai bun caz trimişi în Siberia şi familia celui „ingrat”, chiar şi prietenii cei mai apropiaţi. Astfel, din cauza unui simplu gest destinele atâtor oameni au fost frânte.

De unde această gândire malefică? Stalin, la fel ca orice tiran, era un paranoic. Se temea de răzbunare. Aşa că făcând un calcul „mental” simplu, a găsit „soluţia” pentru temerile sale: înlăturând nu numai pe „contrarevoluţionar”, ci şi pe familia acestuia, ba şi pe cei mai buni prieteni ai săi, astfel putea dormi „liniştit” ştiind că nu-l paşte nici o ameninţare sau răzbunare. Poate şi asta e o cauză a faptului că nu a avut de înfruntat nici o opoziţie, ba dimpotrivă, unii l-au plâns pe „tătuc” cu „lacrimi de crocodil” şi după moartea sa chiar şi pe meleagurile noastre mioritice.

Pentru mine ca istoric (mă refer ca om cu studii în acest domeniu şi atâta tot) întotdeauna m-a mirat cum de a reuşit acest om să acapareze atâta putere şi să fie atât de adulat de poporul sovietic şi nu numai. Şi asta pentru că nu avea talentul oratoric al lui Hitler, ba se spune că nu-i prea plăceau discursurile, că prefera să fie un om „al faptelor”. De asemenea, se spune chiar că nici măcar nu se străduise să-l citească pe Marx sau pe Lenin. Tot astfel, nici nu se compara ca şi cultură, talent oratoric şi popularitate cu adversarul său politic de la început, Leon Troţki, pe care prin jocuri politice l-a făcut să cadă în dizgraţie, ca apoi să ducă treaba „până la capăt”, trimiţând un asasin după el tocmai în Mexic care nu şi-a ratat „ţinta”. Toate acestea culminează cu testamentul lui Lenin, în care părintele comunismului sovietic cerea expres ca Stalin să nu fie numit succesor al său.

Cu toate acestea, cum a reuşit acest simplu „gruzin” să se impună politic? Prin crime, vărsări de sânge, genociduri. „Călăul de oţel” sovietic a lăsat în urma sa milioane de victime chiar din propriul său popor, mai mult decât Hitler şi Mussolini la un loc.

Stalinismul a militat pentru „egalitate”, „desfiinţarea claselor”, iar nediscriminarea a fost respectată chiar şi în crime. Stalin a acaparat puterea concomitent cu eliminarea oricărei potenţiale opoziţii, iar asta a însemnat „epurări” în toate compartimentele vieţii. O întreagă elită a fost executată fără ca nimeni să se îndoiască de acuzaţiile ce i-au fost aduse, eternele „suspiciuni” de a fi spionii „capitaliştilor”, „contrarevoluţionari”, „terorişti” sau „trădători ai poporului”, şi asta pentru că chiar şi simple întrebări îţi puteau aduce numele pe aceeaşi listă neagră. „Logica” stalinistă potrivit căreia elitele sunt potenţiale surse de opoziţie, nu a luat însă în considerare neprevăzutul, pentru că de cele mai multe ori locurile vechei elite au fost ocupate de incompetenţi „fideli”. Aşa se face că războiul l-a luat prin surprindere.

Imagine

Dar versatul dictator a reuşit să o scoată la capăt şi de data aceasta. Dintr-odată păcatul „capital” de a fi alitatul „occidentalilor” a devenit o opţiune. Iar apoi, la ce-i mai trebuia elită militară, dacă avea destulă „carne de tun”? Mărturiile unor veterani de război care au participat la bătălia de la Stalingrad  sunt cu adevărat cutremurătoare. Au fost trimişi câte 3-4 cu o singură armă să facă faţă inamicului.

L-a lăsat chiar şi pe fiul său, Iakov, să moară în prizoneriat german, deşi nemţii i-au propus un schimb de prizonieri.

În final, Stalin s-a bucurat de statutul de învingător al războiului în urma căruia a obţinut multe beneficii teritoriale şi materiale. Dar ca mai întotdeauna, chiar şi monştrii pot fi învinşi de alţi monştri mai puternici.

În 1953, în urma unor abuzuri, nopţi nedormite cu petreceri şi mult alcool, „tătucul” făcea atac cerebral, iar câteva zile mai târziu era declarat mort. Astea sunt datele oficiale, însă există şi o teorie neoficială. Se pare că Lavrenti Beria, lider, printre altele, al viitoarei KGB, un bun „tovarăş” al lui Stalin şi o bestie care-l întrecea prin cruzime chiar şi pe dictator, dacă e să dăm crezare spuselor Svletlanei Stalin, l-ar fi otrăvit.

Aşa îşi găsea sfârşitul unul dintre cei mai mari criminali care au întunecat filele istoriei, nu înainte însă de a coborî cu privirea un blestem tăcut către martori. Către cine mai exact? Poate către cei care l-au otrăvit? Foarte posibil, dacă mai consemnez că peste aproape 10 luni îl urma şi Beria, executat pentru trădare, activitate contrarevoluţionară, terorism şi viol.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Istorie, Toate postările și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Stalin: „călăul de oţel” care a „sluţit” socialismul transformându-l în „spieretoarea” regimurilor occidentale

  1. Marian zice:

    Precis nu esti Adrian Cioroianu undercover ? EXCELENT ARTICOL , CHIAR N-AM NIMIC DE COMENTAT ! Daca Iakov ar fi fost fiul meu…asi fi procedat in acelasi mod ! In plus capitanul Iakov Dugasvillin n-a stat prea mult in prizonierat { nici macar alaturi de ceilalti prizonieri …” de rand ” mai ales cand i-a fost descoperita ….”originea ” } si a facut celebra-i alegere : s-a alaturat trupelor generalului { asta nici macar n-a fost prizonier d e razboi : asta s-a predat singur singurel } Vlasov . Nu uita ca vestea caderii in prizonieratul german a lui Iakov a fost comunicata lui Stalin pe ” canale diplomatice ” si aici intervine factorul politic si exemplul moralizator si….mobilizator dat poporului : ” Stalin nu-si cruta nici propiul fiu atunci cand este vorba despre maica Rusie „. Ce exemplu mai corect asupra jertfei putea da soldatilor care erau aruncati in lupta ,avand o pusca si cinci cartuse la doi oameni , asa cum inclusiv filmul al carei trailler al oferi a-l arata ?! Fireste …inainte de anul 1987 , rusii , regizorii rusi nu se puteau gandii nici in gluma sa dezvaluie aceste lucruri chiar daca filmul putea fi prezentat din pornire drept o fictiune . Vezi ” Soare inselator ” 1 si 2 al lui Bondarciuk si-mi vei da dreptate .Urmasul lui Stalin , Nikita Sergeevici Hrusciov { pe care l-am vazut intr-una dintre vizitele facute la Bucuresti } , sa sti ca a fost mai turbat decat acest monstru din Georgia care s-a numit Stalin , singura diferenta dintre cei doi era doar faptul ca pe timpul lui Hrusciov cei condamnati si trimesi in ” frumoasa si primitoarea ” Siberia nu mai erau executati asa dupa cum le venea gardienilor ci….doar in urma unui proces 😉 !

    • Teonymus zice:

      Da, aveţi dreptate în chestiunea fiului lui Stalin. Şi eu ştiam asta, dar n-am mai insistat pe acest subiect, ci am vrut să scot în evidenţă dârzenia acestui om, capabil să calce pe orice cadavre ca să-şi ducă „misiunea” la capăt. Se spune chiar că a avut o ieşire violentă când a auzit că fiul său a murit. Cât despre Iakov, s-a comportat exemplar, nemţii au trebuit să-i ia cuvinte de la interogatoriu ca să le lege şi să le dea pe unde radio către ruşi, deoarece acesta s-a ţinut tare, murind până la urmă după o încercare de evadare.
      Cât despre Hruşciov, cel care a „dat în vileag” crimele stalinismului, a cam uitat totuşi să se „dea în vileag” şi pe el, că şi el a participat la ele. Totuşi, nu se compară numărul victimelor sale cu cel ale lui Stalin, de aceea a spune că „a fost mai turbat” decât „tătucul” e puţin prea mult.
      Hehei, nu prea-mi place comparaţia cu Cioroianu, nu de alta, dar eu nu am nimic cu o anumită „etnie” dintre conaţionalii noştri şi nici nu mă gândesc la soluţii „extreme” pentru ei 🙂 . Acum, ca să las gluma la o parte, ca şi diplomat a mai făcut el gafe, dar ca istoric, rămâne un istoric bun

      • Marian zice:

        figura asta mai ales ca-mi parea un tip de gashca ? } , a facut oarece gafe privind uzuantele diplomatice mai vechi decat era decretul sau d e numire in functie . Ce vrei frate ….nu toti putem fi niste mici Titulesti . Cine ti-a spus dumitale faptul ca ” nemtii i-au luat cuvintele d e la interogatorii ” pentru a le da pe unde radio ca eu …. stiam cu totul altceva ? Iar despre ” incercarea de evadare „….pai nici pana azi n-au fost desecretizate arhivele alea care sa faca lumina asupra acelei ” evadari ” ? Ai uitat ca insusi Hitler a dat dispozitie sa nu fie atins nici cu rasuflarea si chiar daca acesta nu dadea acel ordin….pe care dintre comandantii germani indiferent de unde { Abwer , SS, Gestapo sau Werchtmacht } l-ai fi vazut indraznind sa-l palmuiasca macar pe beizadeaua de Yakov ? Stalin a avut o iesire violenta dar nu cand a auzit ca fie-su ar fi murit ci doar atunci cand a fost anuntat ca….traieste , ca prizonier al germanilor . Germanii au dorit sa-l dea pe Yakov { stiind precis ca Stalin al va pune la zid !!!} in schimbul lui Von Paulus dar….

      • Marian zice:

        Pe bune acum ….ai aflat cumva ca Adriean Cioroianu ar apartine unei anumite etnii ????? ” – Aceasta-i o stire ” ….vorba lui Cristoiu !

  2. Teonymus zice:

    Există multe teorii, e adevărat. Faza cu cuvintele luate din interogatoriu am citit-o pe undeva, la fel ca şi cea cu evadarea sau cu aflarea morţii lui Iakov. Circulă mai multe teorii. Aţi văzut şi că şi despre moartea lui Stalin se vorbesc multe.
    Până la urmă nu ne rămâne decât să le luăm pe fiecare şi să ajungem la o concluzie.

  3. Marian zice:

    Nu pot pricepe pentru ce s-a sters ce am tastat despre Adrian Cioroianu….mai ales ca-l laudam 😦 ! Sorry ….pare sa fie vina tastaturii mele sau cel putin asa cred deoarece pana acum n-a mai facut astfel de figuri . Este psibil sa fi apasat aiurea pe vreo tasta . Regrete …. eterne !

  4. Teonymus zice:

    Nu am zis nicăieri că dl. Cioroianu ar „aparţine” unei etnii. Drept să vă spun, nici nu mă interesează astfel de aspecte 🙂 .

    • Marian zice:

      Ai dreptate ai spus doar ca nu-ti place comparatia cu Cioroianu deoarece dumneata n-ai avea nimic cu o ” anumita etnie „…spre deosebire de el fiind continuarea logica . La fel d e logic ma asteptam sa spui ca-i vorba despre etnia tziganeasca , rroma sau …gypsi in functie d e termenul care-ti place mai mult . Insa prefer sa ma opresc aici deoarece am parea ca …barfim 😉 !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s