Mărturisesc că după ce am studiat prima dată despre al doilea război mondial, am rămas cu o imagine subiectivă a soldatului german în minte. Îl vedeam ca pe un asasin dur, un om rece, o adevărată „maşină” de secerat vieţi.
Într-adevăr, Wehrmarcht-ul (forţele armate ale Germaniei naziste), a fost una dintre cele mai puternice şi de temut armate din istorie. Nu degeaba în şcolile de specialitate sunt lăsate la o parte orice prejudecăţi, iar studenţilor le sunt predate cursuri întregi din tehnica militară nazistă.
Cred că nu mai e nevoie să mai vorbesc despre spiritul practic, eleganţa, disciplina şi exigenţa germană. De pildă, cred că fiecare dintre noi am văzut măcar o dată în poze, la televizor sau unii mai norocoşi prin muzee, cum arată o uniformă militară nazistă. Este o „piesă” cum soldaţii sovietici, ca să iau exemplu, nu şi-ar fi permis s-o poarte nici măcar la parade, darămite prin noroiul tranşeelor. Şi oare cum ar fi putut să fie altfel, de vreme ce ca „designer vestimentar” al Germaniei naziste s-a impus nimeni altul decât Hugo Boss, a cărui brand dăinuie şi astăzi?
După cum spuneam, am avut iniţial nişte prejudecăţi faţă de soldaţii „celui de-al treilea Reich”. Ce m-a determinat să-mi reviziuiesc poziţia?
Un rol foarte important în acest sens l-au jucat cărţile lui Sven Hassel, pe care le-am „devorat” în „tinereţe” 😀 . Cine a fost Hassel? Pe scurt, Sven a fost un danez recrutat ca voluntar în unul dintre regimentele naziste. După un singur an, în 1938, este acuzat că a vrut să dezerteze şi este trimis într-o unitate penală formată din criminali şi disidenţi poitici. Cu alte cuvinte, Hitler i-a oferit „a doua şansă”, scăpând de execuţie, dar cu preţul de a lupta mereu în linia întâi în compania unor oameni pentru care morala era un concept pe care-l găseşti doar în dicţionare.
Şi „a avut zile”, ca să folosesc o sintagmă populară 🙂 , pentru că din acea unitate, doar 2 (sper să nu greşesc) au supravieţuit războiului, dintre care Hassel s-a stins din viaţă anul trecut la vârsta de 95 de ani.
Ştiu că ce a scris el se încadrează mai degrabă în domeniul beletristicii, că multe acţiuni şi chiar unele personaje sunt fictive, dar găseşti şi destulă istorie în paginile sale. Asta mai ales că Hassel a fost martor ocular la ororile celei de-a doua conflagraţii. Chiar dacă şi-a dat frâu liber spiritului creator, realitatea cu siguranţă că nu era mai „roz”.
Vă recomand să citiţi, dacă încă nu aţi făcut-o, măcar „Gestapo”. O să cunoaşteţi acolo şi cealaltă perspectivă, imaginea unui soldat german care în confruntările dintre tabere îşi pune întrebări, ba pune la îndoială „principiile” pe care propaganda nazistă a avut grijă să i le inoculeze încă din copilărie şi chiar ajunge să le sfideze.
În general, opera lui Hassel dă impresia unui reportaj care deşi prezintă o lume în care moartea face legea, reuşeşte mereu să preamărească viaţa şi pacea.
Deşi tema este una tragică, nu va lipsi şi umorul. De multe ori este într-adevăr un umor negru, dar nu lipseşte nici comicul de situaţie.
Lectură plăcută! 🙂
Lumea lui Teonymus 
” Designer-ul vestimentar ” al trupelor Germaniei nasziste Hugo Boss , a facut inclusiv ” design-ul ” uniformei sovieticilor in aceasi perioada in care-l facea p’al germanilor 😉 ! Ai dreptate : soldatul german al anilor respectivi { parca azi n-ar fi la fel 😦 !} era o masina de razboi , era o masina de secerat vieti . Aceasta era instructia pe care-o primeau indiferent d e arma din care faceau parte . Doar nu vroiai sa fie toti precum erau sovieticii : ” umanitari ” !? Oricum ar fi armata sovietica era instruita d e instructori germani , dupa model german …cu ceva mai putin de un an inainte de izbucnirea celui de al doilea macel mondial . Pai altfel cum crezi ca i-ar mai fi putut bate sovieticii pe amaratii aia de finlandezi ? Repet : culmea este ca la noi in Romania populatia a avut infinit mai multe aprecieri pozitive fatza de ” trupele hitleriste invadatoare ” decat fatza d e …”trupele sovietice eliberatoare „…asa cum iti spuneam mai nu stiu cand ! Sven Hassel…pai nu gaseai si matale alt exemplu mai de doamne ajuta ? Bernt Engelmann iti se pare suficient de reprezentativ , mai ales ca si el a fost unul dintre combatantii si supravietuitorii aceluiasi razboi iar asta l-a transformat intr-un militant radical impotriva razboiului ? Dieter Noll { sti ca-ti spuneam mai zilele trecute c-am revazut pe youtube filmul „Aventurile lui Herner Holt dupa cartea cu …acelasi nume }…cat ti se pare de reprezentativ …si iti mai pot tasta cel putin inca vreo doua zile la nume de oameni care au povestit ororile lui WWII . Ceea ce a scris Hassel se incadreaza nu in ” domeniul beletristicii ” ci mai degraba in domeniul SF ….iar asta au demonstrat-o …aia de acolo din Germania …istoricii militari deci nu ” gurile rele ” ofticate pe succesul sau de librarie , succes ce i-a adus o gramada d e gologani !!! Ai dreptate , cel putin acolo unde spui ca :” in opera lui Hassel …moartea face legea ” in rest insa , fara suparare dar…esti pe aratura cel putin acolo unde prezinti „opera ” lui Sven Hassel . Constat ca pana in prezent ai facut vorbire doar referindu-te la fritz si Ivan insa n-ai facut inca nici o referire la „unchiul Sam ” { atentie nu …S.A.M . 😉 ca-i altceva ! } si nici macar la coussin Tommy 🙂 ! Care-i treaba , ai uitat sau te-ai plictisit sa …vorbesti despre altii ? Oare TEO {Dumnezeu } ala n-a avut nici o treaba cu izbucnirea si desfasurarea WWII ?
Nu se comparau uniformele sovietice cu cele naziste. Alea sovietice au fost făcute prea pentru omul „din popor”, în timp ce acele naziste dădeau un aer de „boem” 😀
Normal, armata nazistă a fost un model în epocă şi aveţi dreptate, la instructori germani a apelat şi Stalin. De fapt, a fost un fel de colaborare. Cum naziştii nu aveau dreptul de a deţine armată după tratatul de pace de după primul război mondial, Stalin s-a oferit să-i „găzduiască” el.
Sovieticii „s-au chinuit” destul chiar şi cu amărâţii de finlandezi. Dacă nu mă credeţi, vă dau ca exemplu pe unul ca Simo Hayha care a doborât singur peste 500 de „Ivani”.
L-am luat pe Sven Hassel ca exemplu din nostalgie. Ce să fac, „păcatele tinereţii” 😀 .
Oricum, merge şi unul ca Hassel până la o anumită vârstă.
E adevărat, e multă ficţiune în operele sale. Dar chiar şi aşa, după cum am spus, întâmplările deşi „înflorite” mult de imaginaţie, merită să fie citite din prisma faptului că cel care le relatează ştie despre ce vorbeşte.
Într-adevăr, nu se compară cu o carte ca „Nimic nou pe frontul de vest”, de pildă.
Gestapo este cea mai reuşită carte a sa. Restul sunt într-adevăr prea „gogonate” 🙂
Titlul articolului făcea referire la „jargonul” cărţii. Nu mi-am propus să vorbesc despre fiecare în parte 😀
Cu respect dar…sincer am uitat sa pun ghilimelele de rigoare atunci cand am tastat …amaratii de finlandezi ….cer scuze pentru scaparea cu pricina ! Asupra ” subiectului ” uniformelor nu insist deoarece aici chiar ai dreptate : sovieticii solcitasera designer- ului in mod expres ca uniformele respective sa arate faptul ca era vorba despre o armata populara …o armata formata din muncitori si…colhoznici 🙂 ! Chestia asta am citit-o mai acum vreo cativa ani nu mai stiu pe unde { evident ca este vorba despre …youtube 🙂 } si facea parte dintr-o decalaratie gen remember a unuia din board-ul firmei respective . Cat despre ” colaborarea ” lui Stalin cu germanii in privinta instruirii armatei sovietice …aia era fratie in toata regula ! Sa te fi ferit Dumnezeu sa fi membru al unui partid comunist in acea epoca si sa fi ridicat vocea si sa spui ca armata germana era altceva decat o ” armata eliberatoare formata doar din muncitori si tarani ” ca … dracu te lua { mai ales daca erai sovietic ! } si asta in conditiile in care Hitler deja asi antrenase trupele , pilotii in special in Spania si deja anexasera Austria { normal ca doar tot nemteste vorbeau si aia } trecusera peste Cehoslovacia si …deja erau in tratative cu sovieticii cum sa imparta Polonia in mod echitabil pentru fiecare dintre parti . De altfel bosii sovietici n-au crezut in adevaratele intentii ale germanilor nici atunci cand astia inaintasera cateva sute d e Km in teritoriul sovietic si le capturasera sute si mii d e prizonieri . Pe chestia asta voi fi obligat sa revad { a cata oara oare 😉 ? } filmul , ” Fortareata Brest ” si pe cinstea mea ca nu-mi va parea rau !Iar Partidul Comunist Francez…era absolut alaturi d e …partidul naszist al lui Hitler { doar era vorba despre un partid ” national , social democrat ” } si aruncau cu „pietre ” in orice comunist francez care ar fi indraznit sa spuna orice altceva in afara lozincii de la ” centru ” : ” armata germana este o armata formata din muncitori si tarani care lupta impotriva capitalismului mondial si …ne aduce libertatea ” ! Chestia asta mi-a spus-o tatal unui amic in urma cu ceva mai mult de 40 de ani si chiar n-am uitat-o . Singurii care au prevestit ce va urma , care au stiut care-i adevarul si l-au si spus ca atare au fost comunistii romani care pe chestia asta au avut mari probleme cu aia de la Comintern iar asta este poate singura nota buna pe care-o merita astia . Figura respectiva am citit-o in urma cu mai multi ani …pe undeva pe la Muzeul P.C.R….mai precis prin ’68 cand Ceausescu se sbarlea la rusii lui Brejnev si ca atare se pusesera la bataie ” tunurile grele ” drept mijloace de propaganda impotriva sovieticilor ….Fireste chestiile astea le cunosti si dumneata ca doar de asta esti istoric . Chiar nu mi s-a parut ca Gestapo este cea mai reusita carte dintre cele povestite de Hassel despre aventurile lui Porta , Micutul , Batranul , Barcelona sau Legionarul . mie mi-au placut infinit mai mult ” Legiunea blestematilor ” { se afla in biblioteca mea proprie si personala la fix 45 cm distanta de PC } si ” Blindatele ataca ” insa …gusturile nu se discuta ! Iar ca sa te contrazic ca altfel crap de necaz : Sven Hassel merge pana la orice varsta iar eu sant dovada …inca vie 😉 !!!!!
Aveţi dreptate în tot ce aţi amintit despre relaţia dintre comunişti şi nazişti, deşi după război, una dintre acuzele preferate ale comuniştilor la adresa occidentalilor a fost cea cum că ar fi „fascişti”.
Nu am citit din păcate toate cărţile lui Sven. Doar ce am prins şi eu, vreo 4-5 dintre care cel mai mult mi-a plăcut Gestapo. Între timp am mai crescut şi n-am mai citit şi restul.
Nu am citit deci „Legiunea blestemaţilor”. M-aţi făcut curios să o citesc 🙂 .
Când am zis că merge „până la o anumită vârstă” aveam în vedere cazul meu. La vârsta la care l-am citit eram mai „necopt” şi mi-a plăcut mult. Apoi am aflat eu că multe din ce am citit au fost fictive, că nu e chiar istorie acolo.
Dar dacă vă place şi dvs. Sven Hassel, atunci de ce m-aţi întrebat de ce nu am ales pe altcineva „mai de Doamne-ajută”? 😀
Vedeţi, tocmai prin asta îmi arătaţi că Hassel „merge mai ales până la o anumită vârstă”, că dvs. îi vedeţi pe alţii „mai de Doamen-ajută” decât el 😀 .
Am intrebat de ce „n-ai gasit pe cineva mai de Doamne ajuta ” deoarece sant tipi ce au scrieri infinit mai interesante atunci cand abordeaza tema razboiului , mai interesante si infinit mai credibile si mai serioase decat Hassel iar doua nume mi-am facut pomana de le-am si citat , mergand la pariu in sinea mea ca ….n-ai auzit de ele ! Culmea este ca { precis ai sa razi sau n-ai sa crezi asta !} toate cartile lui Hassel sau majoritatea dintre ele au fost publicate la noi ….pe timpul lui Ceausescu , adica al comunismului daca-ti place mai mult acest termen . Eu mai detin vreo patru dintre lucrarile sale …celelalte chiar nu mai stiu cui le-am dat inprumut si fireste nu mi le-a mai inapoiat .” Merge pana la o anumita varsta ” deoarece , la un moment dat…incepi sa-ti pui intrebari asupra veridicitatii scrierilor sale si { mai ales azi cand exista atatea mijloace de informare } daca descoperi un Semionov , un Remarque , sau chiar un Iuri Dold Mihailuk sau altii ca ei , inclusiv cei doi citati deja mai sus , Dieter Noll sau Engelmann ori, ai ocazia sa vezi un film de si despre razboi cat de cat serios , descoperi cu surprindere faptul ca , dincolo de tema mortii care este comuna razboiului , Sven Hasssel n-a facut altceva decat sa creeze mituri , iar in materie de mituri , chiar nu cred ca merita sa-ti creezi eroi . Este evident ca l-ai citit pe Remarque si al sau ” Nimic nou pe frontul de West ” insa { desii inclusiv in acea carte este vorba despre niste tineri abia iesiti de pe bancile scolii , ce erau trimesi sa moara pentru ca cineva sa se poata acoperii de glorie ca si Werner Holt sau chiar prea tanarul Sven } , fara suparare atunci cand este vorba despre razboi , lucrurile nu pot fi tratate nici in gluma , nici in bashcalie si nici la modul eroic , deoarece cu Moartea , nu se glumeste si oricum moartea n-are nimic eroic in ea indiferent cum si pentru c e sau pentru a cui cauza mori . Un exemplu : M.A.S.H. { am dat acest exemplu deoarece , fiind de data relativ recenta aparut pe TV-urile din Romania parca prin anii ’90 si este reluat azi de catre ProCinema este imposibil sa nu fi vazut fie si cateva episoade } ce a fost prezentat peste tot , inclusiv la americanii ce l-au produs , drept o comedie …si chiar poti crede ca-i asa avand in vedere multele shotii , multele glume ce apar in scenariul fiecarui episod . In realitate M.A.S.H sau chiar acea gluma proasta numita SWAT2 { cred ca asa s e numeste } sant un filme triste { atat serialul cat si lung metrajul MASH in care capt. Pierce era interpretat de Donald Sutherland } deoarece , spun cu riscul de a ma repeta : razboiul si moartea chiar n-au nimic amuzant in ele .
Vă dau în mare parte dreptate. Hassel a devenit mai cunoscut decât alţii tocmai datorită stilului său mai nonconformist. Na, dvs. aţi reuşit să strângeţi o cultură mult mai consistentă decât mine în acest domeniu şi e firesc să fie aşa.
Vă dau dreptate că războiul şi moartea nu sunt subiecte de „glumă”, dar de unde ştiţi dvs. că unii soldaţi pe vremea aceea, chiar dacă simţeau mereu „suflarea” morţii în ceafă, nu se ţineau uneori şi de „şotii”? Mai ales cei care oricum nu aveau nimic de pierdut…
Deşi opera lui Hassel e ficţiune, măcar un sâmbure de adevăr tot are în ea.
Repet, l-am luat ca exemplu pe Hassel, fiindcă mie omul, după cum am menţionat, mi-a arătat o altă perspectivă, mi-a prezentat şi imaginea soldatului german. De fapt despre asta era articolul meu în primul rând. Dacă ar fi fost altul, ca Dieter Noll sau Engelmann, atunci aş fi scris acum despre ei. Dar nu a fost şi cazul meu.
Unchiul meu { Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pacea sa ! } , imi povestea unele din ” glumele ” din transeele Stalingradului : in momentul cand atacau trageau un glont sau mai multe { fiecare dupa cat de mult dorea sa se amuze } asupra ofiterilor ce conducea atacul sau { si asta de cele mai multe ori } asupra germanilor ce atacau laolalta cu ei .Ofiterul sau germanii trezindu-se intre doua focuri…erau nevoiti sa ordone retragerea si astfel multi romani au supravietuit acolo…ca sa poata cadea mai tarziu in mainile rusilor care avand in vedere viitoarea ” fratie de arme ” cu poporul roman …ai trimeteau ” la pastrare ” in Siberia … si asta in cel mai bun caz . Cat despre cultura mea ” consistenta „…pai ai mei au fost muncitori , nu agricultori deci…n-au avut pamant de unde sa acumulez eu …” cultura-mi consistenta ” 🙂 . In lucrarile lui Hassel exista mai multi „samburi ” de adevar , chestia cu grenada amorsata si asezata pe casca soldatului sau mijloacele pe care le foloseau aia d e la NKDV pentru torturarea prizonierilor { similare cu cele ale gestapovistilor } sant realitati si nu inchipuiri ! Am avut ocazia ca in perioada in care eram copil…memoria oamenilor ce fie participasera la razboi fie fusesera ” colaterali ” in calitate de traitori civili ai razboiului inca era proaspeta , inca erau vii in memoria lor atrocitatile traite , atrocitatile pe care ei insasi le facusera .Deci povestirile alora si multele , foarte multele carti citite sau filme pe tema razboiului vazute , in asta consta ” cultura mea consistenta ” . Din fericire doar in asta !
Vedeţi, unii mai aveau chef de glume chiar şi cu moartea pe urmele lor.
Dvs. aveţi o „cultură mai consistentă” decât mine în acest domeniu, ca şi în altele, mai ales că aveţi şi atu-ul vârstei. Aţi fost contemporan cu unele fapte istorice importante din secolul trecut, sau măcar contemporan cu alţii care le-au trăit.
Eu greu găsesc pe cineva care să-mi povestească despre al doilea război mondial, de exemplu. Cu cât trec anii, aceştia sunt tot mai puţini.
Cât despre Hassel, am spus şi în articol. Omul a trăit războiul, ştie despre ce vorbeşte, deşi îşi mai dă frâu liber şi imaginaţiei 🙂 .
Bine cel putin ca nu-mi reprosezi ca sunt un bosorog ce se baga-n seama !!! Auzi…” atu-ul varstei ” !!! Dumneata la randu-ti ai asupra mea acelasi ” atu ” al varstei : vei traii atunci cand eu ma voi duce sa mor nitzel 😉 ! Sa sti ca varsta nu-i intotdeauna un avantaj …un „atu ” ! Asta o cunosc din experienta proprie , atunci cand daca reuseam sa gasesc de munca , eram respins { mai mult sau mai putin elegant } pe motiv ca…aveam varsta pe care o aveam ! ” Cultura consistenta ” n-are nici o legatura cu varsta biologica a omului ci doar cu dorinta sa de cunoastere . Fireste nu resping nici ideea ca fiind contemporan la un anume moment al vietii cu oameni ce s-au chinuit sa traiasca in anume circumstante si ca am avut norocul nesperat ca acestia sa aiba si anumite amintiri in memorie { au fost destui ce si-au sters din memorie acele intamplari } si mai ales sa fie dispusi sa si le povesteasca iar eu copilul d e atunci sa retin aceste povestiri iar dupa atiti ani sa mi le amintesc inseamna ceva in aceea ce dumneata ai numit ” cultura consistenta ” dar inseamna si ceea ce se cheama ” memorie de elefant ” 😉 ! Din anumite motive am fost nevoit sa ” ma fac ” muncitor in loc sa-mi fi dat o licenta in istorie …asa ca dumneata insa , chiar nu-mi pare rau : asi fi fost nevoit sa fac prea multe concesii ce nu mi-ar fi convenit si mai ales care nu se potriveau cu viziunea mea despre viata .
Una e să citeşti din cărţi ceva şi alta e să le fi trăit pe viu. La asta mă refeream, când am vorbit despre „atu-ul” vârstei, dar dacă mai cauţi găseşti şi altele, deşi dvs. vedeţi doar partea goală a paharului, cum se spune 🙂 .
Acesta e cursul vieţii, de el nu scapă nimeni 🙂 .
Constat cu multumire faptul ca te-ai prins la gluma si ca ti-ai dat seama ca ofuscarea mea este doar …ceva ce apartine spiritului de gluma ce face parte din ADN-ul meu . Cat despre ” partea goala a paharului ” este bine c-ai mentionat acest lucru : vad un pahar pe jumatate gol sau un pahar ….pe jumatate plin 😉 ? Chestia asta am invatat-o printr-a IX -a studiind materia numita LOGICA . Si azi inca ma mir cum am reusit sa trec de-a IX-a mai ales ca la respectiva materie eram 😉 : TUFA !
E foarte important să nu-ţi pierzi simţul umorului, chiar dacă umorul se bazează de multe ori pe sfidarea „cu neruşinare” a logicii 😀 . Aici vă dau dreptate 🙂 .
Ai dreptate !!! Nevasta-mea imi spune de multe ori la fel ca si dumneata : nerusinat ! Sfidez cu nerusinare logica falsa sau bazata pe false informatii ! Daca-ti place mai mult comparatia sunt un fel de Toma Geamanul avand in plus fatza de el si o imensa cantitate de zeflemea atunci cand vreau …adica cam tot timpul .Fireste asta nu trebuie sa-ti dea impresia ca toate comentariile mele se bazeaza pe zeflemea …doar cele ce vizeaza chestiuni biblice 😉 .
Tocmai alea care vizează chestiuni biblice nu trebuie luate în râs. Şi mie îmi place să glumesc, dar nu pe seama celor sfinte.
E bună o limită din acest punct de vedere 🙂 .
„Sfinte ” … depinde din ce punct de vedere privesti ” paharul ” stimate Teonymus ! Cu permisiunea dumitale ma retrag { deocamdata fireste } , nu inainte d e ati ura sa ai parte de o saptamana cat mai agreeabila { ca oricum incepe peste mai putin de o ora } si de o noapte cat mai linistita ! AMIN !
Noapte bună!
Vreau sa intreb ceva off – topic, si off – religie si off – orgolii.
Nu am gasit un subiect potrivit pentru intrebarea mea si intreb aici. Fiind istoric poate imi puteti da niste date despre lupa lui Stefan cel Mare de la Vaslui. Am vazut filmul romanesc, am vazut acolo ca Stefan i-a lasat pe turci sa treaca podul, dupa aia a pus trambitasii sa sune in spatele armatei turcesti, aceasta s-a intors crezand ca sunt atacati din spate. Au incercat sa treaca toti odata, au trecut si pe langa pod, s-au impotmolit in mlastina si atunci moldovenii au atacat (de pe Dealul Mirenilor). Au pierit 8000 de moldoveni si 30.000 de turci? Imi puteti da ceva mai multe detalii despre lupta?
Eu am studiat mai mult istoria universală, cea a românilor mai puţin 🙂 . Dar vă pot trimite însă la o sursă care prezintă pe scurt şi cuprinzător bătălia aici: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Vaslui/Podul_%C3%8Enalt_(10_ianuarie_1475)
Foarte pe larg veţi găsi pe wikipedia, unde sunt trecute şi sursele bibliografice dacă vreţi să aprofundaţi tema: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Vaslui