Despre fericire (2): Mulţumirea

Când eram copii, vroiam jucării mai multe şi mai frumoase. Dar nu ne gândeam că alţii nu au nimic cu ce să se joace.

Image

Când eram adolescenţi, nu ne plăcea „cicăleala” părinţilor noştri. Dar nu ne gândeam că alţii nu au pe nimeni căruia să-i spună „mamă” sau „tată”.

Image

Când eram tineri, ne plângeam că din cauza serviciului nu mai aveam timp pentru distracţii. Dar nu ne gândeam că alţii ar da orice să poată să muncească.

Image

Când am ajuns adulţi, ne întrista gândul că nu le vom putea oferi totul copiilor noştri. Dar nu ne gândeam că alţii le-au putut oferi copiilor lor doar viaţă.

Bătrâni fiind, ne făcea nefericiţi gândul că sfârşitul ne este aproape. Dar nu ne gândeam că alţii au avut prea puţin timp să se bucure de viaţă…

Niciodată nu suntem mulţumiţi de ceea ce suntem, de ceea ce avem, de ceea ce primim. Ne comparăm mereu cu alţii şi toată viaţa suntem într-o eternă competiţie cu noi înşine şi cu ceilalţi pentru lucruri de nimic, crezând că dacă le vom obţine, vom putea fi fericiţi. Dar orice am obţine, fericirea nu vine odată cu ele.

Mergem prin lume şi ne uităm cu jind la zâmbetele străinilor şi cu gelozie la fericirea unora mai sărmani decât noi, iar sufletul nostru este apăsat mereu de povara nefericirii. Ne întrebăm mereu: „Noi de ce nu putem fi fericiţi?” Alţii mai săraci, mai bolnavi decât noi, care ar avea mult mai multe „motive” ca să fie nefericiţi, cum pot să fie fericiţi? Care e secretul lor?

Uneori fericirea este ceva ce căutăm fără să ştim că o avem deja sub ochii noştri. Atât de orbi suntem, că nu ne dăm seama de asta.

Fericirea înseamnă să fii mulţumit de tot ce ţi-a oferit viaţa, să-ţi păstrezi mereu o gândire pozitivă şi să-ţi foloseşti imaginaţia. Gândeşte-te că aşa cum este viaţa ta, cu bune şi cu rele, întotdeauna vor exista oameni care, dacă ar fi posibil, ar da orice să fie în locul tău măcar pentru câteva clipe. Nu te mai compara cu cei de „deasupra” ta, uită-te la cei pentru care viaţa a fost cu mult mai „zgârcită” şi fii recunoscător pentru tot ce ai, mult sau puţin. Este adevărat că întotdeauna se poate mai bine, dar la fel de adevărat este că se poate mai rău.

Caută întotdeauna partea bună a lucrurilor. Dacă nu o vei găsi singur, vor exista cu siguranţă alţii care ţi-o vor arăta…

1638288_460s

Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Toate postările și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre fericire (2): Mulţumirea

  1. tv online zice:

    Foarte bun. Cea ce am citit pe website-ul tau despre Despre fericire (2): Multumirea | Lumea lui Teonymus m-a surprins placut. Va felicit pentru dezvoltarea teonymus.wordpress.com, care e un site care merita citita.

  2. Pingback: Despre fericire (3): Bucuria de a trăi | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s