De ce nu cred în Moş Crăciun?

Niciodată nu am înţeles logica din spatele personajului Moş Crăciun. De ce să pui un „paravan” în manifestarea dragostei tale faţă de copiii tăi? Să munceşti, să-ţi câştigi pâinea cu trudă, iar când vine o astfel de ocazie specială, să iei din banii tăi, să cumperi ceva frumos şi să pui asta pe seama lui „Moş Crăciun”, iar copiii tăi, cei care sunt totul pentru tine, în loc să-şi manifeste recunoştinţa şi dragostea faţă de tine, să o facă faţă de acest personaj imaginar.

Poate pare şocant pentru unii, dar n-am crezut niciodată în Moş Crăciun şi asta şi pentru că părinţii mi-au spus din start, „fără anestezic”, că nu există. Nu, nu-mi plângeţi „de milă”, lipsa „moşului” nu mi-a furat cu nimic din „farmecul” Crăciunului. Dimpotrivă, m-a ajutat să-mi preţuiesc mai mult părinţii. M-a ajutat să le văd dragostea pe care o au faţă de mine şi să mă facă să le răspund la fel. Poate dacă aş fi crezut că acele daruri vin de la un „moş” care n-are „altă treabă” decât să le pregătească tot anul şi să i le dea „copiilor cuminţi”, nu m-ar fi atins deloc, dar fiindcă ştiam că ele vin de la ai mei, care munceau din greu ca să nu ne lipsească nimic, acele cadouri reuşeau cu adevărat să-mi atingă sufletul.

Este adevărat, de la o anumită vârstă „a crede” în Moş Crăciun e un fel de a spune. Pentru noi, cei mari, ne dă un sentiment plăcut când, în preajma Crăciunului, ne străduim să facem o atmosferă de „basm” în căminele noastre. E doar un „joc”. Dar cei mici chiar cred!

Câţi copii nu s-au simţit minţiţi, umiliţi, când după ce s-au certat cu alţi copii pe tema existenţei „moşului”, să afle ei înşişi că s-au înşelat? Din cauza unui „joc” al celor mari, să ajungă la concluzia că părinţii lor, cei pe care îi credeau „cei mai cei” din toată lumea, i-au minţit, „şi-au bătut joc” de ei. Pentru mulţi aflarea adevărului a fost o mică dramă.

În această perioadă, peste tot se vorbeşte despre „Moş Crăciun”. Deschizi televizorul şi până şi la ştirile din „prime time” afli că nu ştiu ce a mai făcut „moşul”, la radio iar numai despre „moşul”, nu scapi de „moş” nici când ieşi afară, că sunt împânzite străzile cu reclame şi lumini despre el. Iar când noi cei mari „ne jucăm” astfel de-a basmul în preajma sărbătorilor, nu ne gândim la cei care nu au aflat încă gustul unei banale portocale. Pentru că şi copiii săraci încep să creadă în Moş Crăciun, dar chiar dacă sunt cei mai cuminţi copii din lume, „moşul” nu vine şi la ei. De aceea, mulţi încep să creadă că ceva nu este în regulă cu ei şi să dezvolte complexe de inferioritate. Şi toate acestea din cauza „magiei” Crăciunului.

Atât de mult a câştigat teren „credinţa” în Moş Crăciun, încât mulţi nici măcar nu mai ştiu ce se sărbătoreşte de fapt de „Crăciun”. Se declară creştini, dar primul lucru la care se gândesc când zic „Crăciun”, nu este „Pruncul născut în iesle”, ci „Moşul coborând pe horn”. Crăciunul este o sărbătoare absolut creştină, dar dacă se mai vorbeşte şi despre Sărbătorit, se face doar în treacăt, ceea ce e mai mult decât trist, e tragic pentru creştinismul de azi.

Poate îmi veţi spune că „Moş Crăciun”, conform tradiţiei, are legătură „întructva” cu naşterea Mântuitorului. Nu vă contrazic, ci doar vă întreb: şi „iepuraşul” de Paşte are legătură cu Învierea lui Hristos? Pentru că e acelaşi lucru. Marile corporaţii au vrut să se folosească de nişte valori ca să facă profit şi au reuşit.

Sper că nu o să fiu pentru nici un cititor al acestui articol un fel de „Grinch” 🙂 . Dacă tot mi-am spus punctul de vedere în legătură cu bradul de Crăciun, ca să închei subiectul am ales să tratez şi acest aspect.

Publicitate