Progresul tehnologic: un ajutor sau o piedică în realizarea profesională?

Discutam într-o zi cu un amic şi mi-a spus, în stilul său original care reuşeşte să mă amuze dar şi să mă pună pe gânduri în acelaşi timp, următoarele:

„Tu-ţi dai seama cât de productivi am fi fost noi dacă ne-am fi născut în antichitate sau în evul mediu ori măcar cu vreo 50 de ani în urmă? Ce tot îi ridică „ăştia” în slăvi pe unul ca Socrate şi Platon? Ce altceva aveau de făcut ei pe vremea aia? Ascultă ce-ţi spun eu, „ăia” mureau de plictiseală 😀 . Până şi eu dacă aş fi fost în locul lor m-aş fi apucat de „filosofeli” că doar nu era să-mi iau câmpii sau să mă urc pe pereţi de urât. Eu aş vrea să ştiu ce ar mai fi făcut un Shakespeare, un Kant, un Mozart, dacă ar fi trăit în zilele noastre. Dacă s-ar inventa maşina timpului tare aş vrea să le arăt niţel „băieţilor” viaţa „adevărată”, a secolului XXI. Râzi? Ştii că Dostoievski, pe care îl tot „ridici în slăvi”, a avut patima jocurilor de noroc. „Ăsta” dacă ar fi trăit acum, nu ar mai fi scris nimic, şi-ar fi trăit toată viaţa la păcănele 😀 . Garantat. Oho, toate geniile astea ori ar fi devenit nişte pierde-vară ori şi-ar fi „prăjit” creierii cu droguri. Din două una. Nu zic, poate unul „mai bleg” s-ar fi realizat chiar şi acum, dar cei mai mulţi ar fi devenit nişte neisprăviţi. Ascultă la mine 😀 „.

Ştiu că glumea, dar a reuşit să mă facă să mă întreb: confortul pe care îl trăim noi acum poate fi o piedică în realizarea noastră artistică sau profesională?

Chiar i-am spus acelui amic că şi astăzi sunt destule genii care s-au realizat artistic, la care am fost rugat să-i aduc un singur exemplu de geniu de calibrul unui Leonardo Da Vinci sau Mozart. I-am răspuns că nu poţi compara geniul şi că dacă e să le comparăm neapărat, de unde ştim noi că nu trăiesc astfel de genii, dar nu ne interesează să le descoperim, nu sunt promovate? Însă şi acest argument mi-a fost tăiat scurt prin expresia „praf în ochi” 🙂 .

Însă, ceea ce nu a luat în calcul acel prieten e că şi unii ca Platon, ca Mozart, ca Einstein, au avut şi ei tentaţiile lor pe care le-au învins. Nu a existat lume fără tentaţii, de aceea ele nu sunt o scuză pentru noi. Eu aş zice chiar că lumea în care trăim ne oferă mult mai multe avantaje faţă de „lumile” în care au trăit cei de dinaintea noastră. Avem acces la informaţie ca niciodată. Oricine interesat şi însetat de cultură, se poate „adăpa” numai făcând un drum până la bibliotecă, sau dacă e prea leneş, un drum până la calculator. Nu trebuie să fii neapărat bogat ca să urmezi o şcoală, fie ea chiar universitate. Prin voinţă şi forţe proprii poţi să „te realizezi” mult mai uşor decât au putut-o face cei de dinaintea noastră. Şi cu toate acestea, unii dăm vina pe tehnologie.

Văd că am luat în discuţie mai ales pe marile genii ale omenirii, dar ceea ce am spus eu este valabil şi pentru noi ceilalţi. Arta, ca şi viaţa în ansamblul ei, presupune sacrificii. Când iubeşti să faci ceva, atunci nimic nu ar trebui să te împiedice să fii „productiv”. Dacă reuşeşte totuşi să te oprească din drum, atunci e doar din vina ta şi ar trebui să faci ceva. Dând vina pe alţii, nu vei putea progresa.