Când m-am prezentat, am spus că îmi place tenisul. Mi-a plăcut şi fotbalul când eram copil, dar „m-a pierdut” undeva pe drum. Tenisul în schimb, reuşeşte să mă facă să stau lipit de ecran 2-3, uneori chiar 5-6 ore, fiindcă meciurile de tenis, spre deosebire de alte sporturi, nu sunt limitate de timp.
Poate vă întrebaţi ce reuşeşte să mă ţină „captiv” atâta timp la tenis. Sunt doi sau patru, cu nişte „tigăi” în mâini care „bubuie” nişte mingi până reuşesc să scape de ea fără ca adversarii să o mai poată ajunge 😀 . Unde e spectacolul? La prima vedere, orice sport poate fi simplificat astfel, dar sportul făcut cu plăcere, din suflet, se apropie de artă. De fapt, am devenit un spectator activ al tenisului (că am început să mai „bubui” şi eu nişte mingi din când în când 🙂 ), mai ales datorită frumuseţii jocului elveţianului Roger Federer.
Pentru mine, Federer este un artist, un geniu. Este pentru tenis ceea ce a fost un Leonardo da Vinci în pictură sau un Mozart în muzică. Nu exagerez dacă spun că vizionarea unui meci bun al elveţianului se apropie de satisfacţia intelectuală pe care mi-o dă audiţia unei compoziţii muzicale ori vizionarea unei piese de teatru. Şi asta pentru că şi ceea ce face acest om e tot un fel te artă.
Federer este pe teren un balerin, un pictor şi un atlet în acelaşi timp. E atât de plăcut să vezi calmul, graţia şi eleganţa cu care joacă, când tenisul celorlalţi pare un fel de „caznă”. Chiar vă recomand să urmăriţi tenis, mai ales acum când acest sport se mai află încă în „epoca” sa de vârf. Veţi avea multe de învăţat, deşi poate nu aveţi deloc tangenţă cu tenisul. Mai ales duelurile dintre Federer şi marele său rival, Rafael Nadal, sunt poate cel mai bun exemplu de luptă între talent şi voinţă pe care ni l-a dat sportul.
Lumea lui Teonymus 
Despre Jimmy Conors sau despre Arthur Ashe sau Pete Sampras ….nu te mai intreb dar , macar despre Bjorn Rune Borg ai auzit vreodata ? Ai apucat sa-l vezi jucand ” pe viu ” altfel decat la TV ? Nu mai vorbesc despre vagabonzii aia doi Tiriac sau Nastase ….Cam slabutza postarea , pentru un tip ce se pretinde iubitor al ” sportului alb „. La feminin vad ca nu te bagi { probabil unde esti matale mai misogin decat mine } dar, despre Mariana Simionescu , Virginia Ruzici sau….macar despre surorile Williams….puteai tasta macar cateva randuri , daca tot zici ca stateai cate 5-6 ore ” lipit ” d e ecranul TV-ului !!!!Daca dumneata al compari pe Federer cu Mozart si cu Da Vinci….pai Borg poate fi comparat cu Michellangelo iar Ashe cu Ravel . Cat despre Jimmy Conors ….poate cu Jerry Lee Lewis ….ca si Ilie Nastase !!!
Nu i-am prins pe toţi aceştia enumeraţi de dvs. atunci nu văd de ce să-i amintesc. Doar să mă aflu în treabă? Oricum, tenisul de azi este considerat de mulţi specialişti, care i-au prins pe toţi aceşti tenismeni enumeraţi de dvs., ca fiind la un nivel nemaiîntâlnit până acum. Şi dacă ei zic aşa, cine sunt eu să îi contrazic? 😀
Părerea mea despre Federer este subiectivă, doar am menţionat formula „pentru mine”, ca să nu se înţeleagă că generalizez. Jocul lui Federer este considerat a fi cel mai estetic joc de până acum în tenis. Şi asta o spun tot „specialiştii” şi iar mă întreb: cine sunt eu să-i contrazic? Cât despre jocul unui Borg, am citit că a fost un joc urât dar eficient, nu se compară cu Federer, poate cu Nadal dacă tot vreţi o comparaţie. Eu unul nu sunt un susţinător al „jocului urât” în tenis. Vreau să văd artă.
Tenisul feminin nu mă atrage, recunosc. Raportul de forţe e prea slab. Este o Serena Williams care pierde doar când nu are chef să joace. Cât despre cele din trecut, iar aduc scuza că dat fiind anii şi lipsa mijloacelor nu am avut cum să urmăresc fenomenul.
Dar nu am ştiut că şi dvs. sunteţi un specialist în tenis 😀 . Stau şi mă întreb: oare la ce nu se pricepe românul? 😀
Sunt un iubitor al „sportului alb”, dar e doar o simplă pasiune ca atâtea altele, doar nu o să stau acum să vizionez tenis din alte „epoci” (deşi acum cu internetul aş avea cum). Abia de vreo 5-6 ani, de când am net, am început să urmăresc turnee, fiindcă v-am mai spus o dată că ai mei nu au avut cablu tv. Dar de ce stau eu şi mă justific? Oricum dvs. sunteţi pe post de „Gică contra” orice aş scrie eu.
Nu sunt un „specialist al sportului alb ” , dimpotriva nu-l pot suferi ! Ma pricep in schimb la lupte libere si judo si putin la box avand in vedere faptul ca si cumnatul meu si doi dintre copii sai au practicat respectivul ” sport ” devenind unii chiar campioni olimpici .Daca este sa-mi placa si sa-l privesc si mai ales sa-l joc { uitand de mancare , de orice altceva , de baut apa …asta chiar este imposibil la asa ceva } este table tenis ball . Chiar si azi cand imi trebuiesc doua perechi de ochelari pentru a ma descurca in viata de zi cu zi….joc al dracului de bine tenis de masa si-mi face o deosebita placere sa-i fac sange rau pe chestia asta baiatului meu care are cu minim 30 d e ani mai putin ani decat mine . La asa ceva imi placea suedezul ala Stellam Bengtssom iar azi mor sa-l urmaresc cum joaca Wang . tot galbejitii saracii ….Pe Ilie Nastase si pe Ion Tiriac l-am urmarit prin ’66 sau ’67 atunci cand a sustinut niste demonstrative pe singura arena mai de doamne ajuta din Bucurestiul acelor ani , arena Progresul { unde faceam si eu pe ….marele judoka , sub indrumarea profesorului Florian Frazei care avea patru sau chiar cinci dani pe atunci } cu ocazia pierderii de catre Romania a” salatierei ” pe care am vazut-o in realitate la Sala Dalles .. Atunci l-am vazut jucand la Bucuresti si pe Jann Smith ….uriasul din Pasadena . Pe atunci paza VIP-urilor din sport nu era atat de stricta ca azi deci ….am reusit sa fac rost si de un autograf al lui Smith….pe o racheta „Reghin ” care insa din pacate ….nu-mi apartinea . Borg nu juca urat sau eficient ci juca cu o precizie matematica nelasand loc pentru nici o gresala cat de mica . Adversarul n-avea nici o sansa iar tipul dadea impresia ca-i sadic in al demonta pe ala . Oricum era comparat cu-n iceberg pe chestia asta .Pai altminteri ce crezi c-ar mai fi fost declarat in unanimitate numarul 1 in World Tenis ?! Pai sa castigi 11 turnee d e Grand Slam , 5 Wimbldon sau alea cinci sau chiar sase French Open….nu era chiar asa la indemana oricarui mitocan ! Nu sant Gica Contra ci doar un tip care….a trait unele dintre evenimentele pe care le tot pomenesti dumneata . Am avut ocazia sa-i vad pe gagii si….asta-i tot : numeste-l sansa , noroc sau …avantajul faptului ca m-am nascut mai devreme decat talica . Mi-a placut sportul si doar faptul ca ….n-a avut cine sa ma sfatuiasca atunci cand a trebuit , ma aduc azi in postura de a fi doar un amarastean oarecare .
Şi mie îmi place sportul şi mi-ar fi plăcut să îl practic ca şi profesionist, deşi asta ar fi însemnat să renunţ la alte planuri, să o las mai moale cu şcoala 😀 . Din păcate, problema a fost partea materială şi condiţia fizică, nefiind înzestrat cu aptitudini „herculiene”, ba dimpotrivă. Mai urmăresc şi eu box, mai ales când mai luptă ai noştri, dar nu-l simpatizez. Mi se pare mult prea mult ca pentru un sport să împarţi pumni, pumni care cu timpul se adună şi nu cred eu că o să ai bătrâneţi fericite de la atâtea lovituri primite. Nu eşti din fier totuşi. Deci, pentru un sport, fie el şi box, nu se merită să-ţi pui în pericol sănătatea.
Cât despre tenis, după cum am spus, Federer este de „vină” că am devenit un amator al acestui sport. Orele alea lipite de ecran sunt mai ales pentru jocul lui, pentru că îmi place cum joacă. Rareori mai urmăresc şi pe alţii dacă drumurile lor nu se intersectează pe la turnee şi asta pentru că mulţi au un joc urât, nu sunt interesaţi de frumos. Iar eu unul apreciez frumosul.
Am scris acest articol mai ales că ieri a început Australian Open, dar au un fus orar care te obligă să pierzi ore de somn sau să te trezeşti devreme 🙂 . Cu toate acestea mai urmăresc şi eu vreun meci al favoritului dacă se iveşte ocazia.
Pingback: Roger Federer: artistul care dă culoare “sportului alb” | Lumea lui Teonymus