De multe ori când vorbesc cu atei şi când amintesc despre biblie, îmi sunt aruncate „nonşalant” în faţă cuvintele: biblia este o simplă carte de „poveşti”, din care cele mai multe sunt „basme”. Astfel de cuvinte reuşesc să mă înfurie şi pe bună dreptate, pentru că cei mai mulţi nu au pus mâna niciodată pe o biblie. Atunci, stau şi mă întreb cu ce drept faci astfel de aprecieri faţă de Biblie? Pe ce te bazezi?
Am mai scris despre Sfânta Scriptură şi cu altă ocazie, dar am fost provocat să aduc argumente care să-mi susţină teza cum că Biblia nu este o carte, ci este „Cartea Cărţilor”. Cred că pe o astfel de temă s-ar putea scrie lejer şi cărţi, de aceea o să mă străduiesc să fiu cât mai succint cu putinţă. Chiar şi aşa, îmi voi împărţi argumentele în 2 articole pentru ca ele să fie „filtrate” mai uşor de cei interesaţi.
În primul rând, nu consider Biblia o simplă „carte” pentru că întâmplările relatate în ea, indiferent de perioada istorică, sunt aprobate şi de alte documente sau de produse ale mentalului omului din cele mai vechi timpuri.
Pentru început am să dau două exemple care vizează antichitatea timpurie. Biblia vorbeşte despre un potop şi un anume Noe care cu ajutorul unei corăbii a reuşit să supravieţuiască. În Istorie există „epopeea lui Ghilgameş”, care vorbeşte tot despre un potop căruia i-a supravieţuit un anume Uta-napiştim. Un istoric ar pune faţă în faţă cele două „poveşti” şi ar concluziona că de fapt este vorba despre acelaşi om şi despre acelaşi eveniment, doar că perspectivele diferă. Logic. Dar şi mai logic e că, dat fiind că astfel de relatări apar în locuri diferite de pe glob, ele se bazează pe ceva. Asta e indubitabil. Orice istoric care se respectă ar ajunge la această concluzie. De asemenea, Biblia menţionează în Geneza 6:1-4 următoarele:
1. Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o suta douăzeci de ani.”
4. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
În istorie există legendele Olimpului, legende cu semi-zei, cu uriaşi, există legenda Atlantidei. Acum mă întreb, oare nu e posibil să fie vorba de fapt despre acelaşi lucru, doar că perspectivele diferă? Şi cum civilizaţii separate care nu au intrat în contact menţionează fapte asemănătoare, oare nu este posibil ca ele să aibă o bază reală şi deci ca Biblia să „aibă dreptate”?
Ca să nu se spună că aduc în discuţie doar fapte interpretabile, voi aduce şi argumente istorice care nu mai pot fi negate. După cum am mai spus-o şi altă dată, am studiat istorie în facultate, mai ales universală, dintre care preferata mea a rămas cea antică. Şi ştiţi de ce? Pentru că dat fiind faptul că am citit Biblia, multe cursuri le ştiam de dinainte 🙂 .
Biblia este şi un izvor istoric foarte important. Nici un om de istorie nu-şi permite să o ignore, deşi de-a lungul timpului a fost deseori luată în derâdere. Dar de fiecare dată, s-a dovedit că Biblia are dreptate. De pildă, multă vreme istoria nu ştia nimic despre Sargon I, împăratul Asiriei, despre care se vorbeşte în Isaia 20:1, ca în 1842 săpăturile arheologice să-i confirme existenţa. De asemenea, şi existenţa lui Belşaţar ca împărat al Babilonului a fost pusă la îndoială, ca la jumătatea secolului al XIX-lea să fie atestat de inscripţiile de pe nişte tăbliţe descoperite în urma unor săpături arheologice. Exemple de acest gen pot fi aduse cu duiumul şi asta pentru că Biblia are dreptate. Însă fiindcă am spus că voi încerca să fiu succint, mă opresc aici.
Istoria înseamnă fapte reale, ori nu „basme”, acestea din urmă se înscriu în literatură, în beletristică. Ori Biblia înseamnă, printre altele, şi istorie. Atunci cum poţi să vorbeşti în cazul ei despre „basme”?
Unii dintre cei sceptici poate îmi vor spune că admit asta în cazul istoriei antice, a evenimentelor care au fost confirmate şi de alte izvoare istorice, dar nu pot să creadă „basmele” Genezei, cum este prezentată creaţia şi primii ani din viaţa primilor oameni. Le spun „scepticilor” că multe alte religii se apropie de creaţia şi cosmogonia biblică, dar presimt că o să-mi „driblaţi” astfel de argumente cu fel de fel de eschivări şi interpretări, aşa că voi aduce în discuţie nişte dovezi indubitabile.
Recent am aflat şi eu nişte descoperiri în această privinţă care m-au lăsat pur şi simplu „speechless” 🙂 . Ca să nu o mai lungesc, caracterele folosite în limba chineză veche, care este una dintre cele mai vechi limbi din lume, aprobă cartea Genezei. Voi aduce câteva exemple.
De pildă, cuvântul pentru „interzis” în limba chineză veche este format din caractere care luate separat reprezintă 2 pomi şi Dumnezeu. Unde mai ştim noi despre 2 pomi şi o interzicere pentru ca omul să nu se atingă de fructele lor, interzicerea să fie făcută tocmai de Dumnezeu?
Sursa: http://legacy-cdn-assets.answersingenesis.org
De asemenea, cuvântul pentru „corabie” în limba chineză veche este format din caractere care luate separat definesc un vas şi opt oameni. Curios lucru este că Biblia menţionează că potopului i-au supravieţuit doar 8 oameni într-o corabie.
Sursa: http://legacy-cdn-assets.answersingenesis.org
Dacă tot mai sunteţi sceptici am să mai ataşez încă o imagine:
Sursa: http://legacy-cdn-assets.answersingenesis.org
Pentru cei care i-am făcut curioşi, puteţi găsi mult mai multe exemple de acest gen aici .
Dacă admiţi că există asemănări între textul biblic şi caracterele limbii chineze vechi, atunci nu e logic că cei care au format acel limbaj s-au bazat pe ceva şi cum Biblia dezvoltă aceste presupoziţii, nu e logic să crezi că este adevărat tot ce spune?
Va urma…
Lumea lui Teonymus 
Ai cea mai mare consideratie din partea mea, dar si eu ma infurii atunci cand cineva incearca sa spune ca Biblia este cartea suprema. Faptul ca Biblia are in ea date istorice este ceva ce nu poate fi negat. Dar modul de interpretare al evenimentelor nu este nici pe departe aproape de adevar. Bazezi faptul ca exista mituri ce atesta potopul si in alte parti. Asta inseamna doar ca Biblia a preluat motive deja existente din religiile si credintele din Antichitate. Epopeea lui Ghilgames este scrisa cu mult inaintea Bibliei. De aici multi vedem Biblia ca o simpla culegere de intamplari si credinte deja imprastiate in lume si nu Cartea Cartilor. Apoi bazezi spusele Bibliei pe alte legende(ale Olimpului etc) fara o dovada. Sa cred ca au existat si alti zei precum Zeus, Hades alaturi de Dumnezeu? Daca tot au existat uriasii din Biblie?
Cu respect.
Am foarte multe argumente prin care îmi susţin teza: Biblia nu este o culegere de „poveşti”. În prima parte am adus argumente istorice, în cealaltă am să aduc inclusiv argumente ştiinţifice. Deci mai am multe de zis la acest subiect.
Biblia nu a preluat nimic de la alţii, ci a scris despre fapte adevărate, despre care au scris şi alţii. Că anumite mituri se aseamănă, nu înseamnă numaidecât că unii „s-au inspirat” de la alţii, ci înseamnă mai ales că au o bază reală.
Din punct de vedere istoric, Epopeea lui Ghilgameş este considerată mai veche decât Geneza, este considerată, dar cine poate demonstra asta? Că la urma urmei cine sunt autorii Genezei? Cei care au cercetat subiectul, consideră că Geneza are 4 autori diferiţi, asta judecând după stil. Capitolele referitoare la creaţie au un autor distinct, şi eu gândesc că El ar trebui să fie Dumnezeu pentru că El Singur a creat lumea şi nimeni altul nu a fost martor al acestei creaţii. Deci astfel de detalii cum apar în primele 2 capitole le putea şti doar Dumnezeu. Şi apoi unii consideră că un alt autor ar fi Adam, Noe şi Moise.
Ceea ce am vrut să arăt e că s-au păstrat din generaţie în generaţie astfel de detalii. Apoi a avut loc întâmplarea cu Turnul Babel. Oamenii s-au împrăştiat, dar informaţia a rămas, numai că a căpătat „culoare” locală. A început să fie prezentată într-un alt stil, într-o altă perspectivă, dar faptele despre care se vorbeşte sunt aceleaşi.
Nu au existat „alţi zei” ca Zeus, Hades şi alţii, este vorba doar despre viziunea acelor oameni. Acei aşa-zişi zei nu erau alţii decât nişte îngeri care au văzut că „fetele” oamenilor erau frumoase şi au coborât pe pământ dând naştere aşa-zişilor atlanţi, o oamenilor „viteji”, „cu nume”, cum zice biblia, adică cu puteri supranaturale. Oamenii i-au considerat zei uimiţi de capacităţile lor fizice, dar erau doar nişte îngeri „căzuţi”.
În concluzie, nu consider că Biblia a „preluat”, ci mai degrabă alţii au „preluat” din Biblie, din creaţia din Geneza, dacă e să se pună neapărat ideea „preluării”, deşi din punct de vedere istoric unele documente pot fi datate mai vechi decât textele biblice. Cert este că asemănările trebuie să dea de gândit nu în ceea ce priveşte „originalitatea”, ci autenticitatea. Faptele sunt reale.
Am adus exemplul limbii chineze vechi. Ce treabă aveau evreii care au trăit în Orientul Mijlociu cu poporul chinez care a trăit în Orientul Îndepărtat? Din punct de vedere istoric, nici nu au existat legături între cele două şi totuşi de unde asemănările? Şi în acest caz puteţi să spuneţi că s-au inspirat unii de la alţii? Dacă sunteţi un tip inteligent, atunci trebuie să trageţi concluzia că prin faptul că limba chineză veche aprobă Geneza, Biblia are dreptate. E logic.
Draga Teonymus nu te grabi cu afirmatii privind ignoranta si logica. Prezentarea ta nu face decat sa arate in mod stralucit faptul ca fiinta umana vede doar ceea ce vrea sa vada. Limba chineza este intr-adevar complexa si are o cu totul alta structura decat limbile bazate pe un alfabet. In limba chineza cel mai simplu caracter este o pictograma iar aceasta se datoreaza faptului ca rasa galbena, ca etapa a evolutiei civilizatiei umane, a pastrat vechiul mod de scriere.
Voi analiza rapid doar prima ta pretinsa analogie privind cuvantul „interzis” in limba chineza veche. Nu o sa gasesti nicaieri in limba chineza veche pictograma asa cum este prezentata de autoare, pictograma pe care o vei intalni pentru copac este 木 , par asemanatoare dar daca vei privi mai atent vei vedea ca sunt diferite.
Iar privind conceptul de Dumnezeu, trecand peste faptul ca in chineza veche nu se gasesc forme abreviate asa cum pretinde autoarea si peste faptul ca la chinezi nu se intalneste conceptul de Dumnezeu asa cum este intalnit in scrierile religioase abrahamice, conceptul specific de Dumnezeu in sensul de cea mai inalta Divinitate este intalnit in limba chineza veche in principal in 3 forme: Ti 帝 , Shang Ti 上 帝 si Tian 天 . Tian 天 este un caracter chinezesc ce este rezultatul asocierii a 2 pictograme si anume 一 ce semnifica „Unul” si 大 ce semnifica „maret, grandios” si iarasi se poate vedea foarte clar ca este diferit de cel din prezentare. Daca vrei sa cercetezi cele afirmate poti incepe cu Shuowen Jiezi, cel mai vechi dictionar chinez, din sec. al II-lea, ce explica sensul caracterelor.
Dar asta nu inseamna ca nu-ti dau dreptate in ceea ce priveste ideea principala a articolului doar observ o cercetare insuficienta a pretinselor dovezi si totodata amprenta dogmei crestine cu viziunea corespunzatoare asupra Biblei.
Eu cred totuşi că autorul s-a bazat pe ceva. Şi-a publicat cercetarea şi dacă aş avea cartea poate aş vedea la bibliografie de unde a ajuns la aceste concluzii. Dacă ar fi fost aşa cum aţi arătat dvs. înseamnă că ar fi minţit, dar resping o astfel de idee din start. S-a bazat pe ceva. Iar până nu cercetez eu, îi dau credit. Oricum ar fi, „coincidenţele” sunt prea mari, a găsit foarte multe analogii de acest gen.
Prin faptul că aţi spus că „fiinţa umană vede doar ceea ce vrea să vadă”, astă nu înseamnă că ignoră „ceea ce nu vrea să vadă”? 🙂 Cât despre logica şi asta depinde în slujba cui o pui…
Consider ca ai un mod eronat de a aborda realitatea, pina nu cercetezi nu trebuie sa consideri absolut nimic din start ca fiind adevarat sau fals, pentru a fi cu adevarat obiectiv trebuie sa consideri ca poate fi atat adevarat cat si fals. Daca ar fi sa dai crezare tuturor scrierilor numai pe motiv ca autorul s-a bazat cu siguranta pe ceva atunci cu siguranta iluzia este calea ta. Iar atitudinea ta nu este diferita de atitudinea celor care „dau credit” cartii „Biblia hazlie” de Leo Taxil, o sa fii surprins sa descoperi cat de „fara cuvinte” au ramas unii oameni in fata dovezilor „incontestabile” ale acestuia si multi o considera o „capodopera” si nici vorba de asa ceva, poate o capodopera a grotescului. Si este lipsa de intelepciune si de respect fata de semenii tai sa-i acuzi de mare ignoranta intr-o privinta in care tu nu ai cercetat absolut deloc.
Dar niciodata nu e prea tarziu. Daca privind dictionarul Shuowen Jiezi este intr-adevar mai dificil de cercetat cea mai accesibila forma fiind cea on-line, poti incepe sa cercetezi mai intai chiar cartea lui C. Kang si Ethel Nelson „The Discovery of Genesis” de aici: http://www.bibleetnombres.online.fr/genesis.pdf , dar sa nu uiti ca Ethel Nelson cea care a coordonat lucrarea a fost de profesie doctor. Apoi poti sa cercetezi cartea lui Paulos Huang, un chinez crestin de profesie teolog, „Confronting Confucian Understandings of the Christian Doctrine of Salvation” de aici: http://ethesis.helsinki.fi/julkaisut/teo/syste/vk/huang/confront.pdf si apoi poti incepe sa cercetezi cele 6 volume ale lui James Legge „The Sacred Books Of China”. James Legge este unul din primii misionari crestini din China si cel care a realizat prima traducere in engleza a vechilor scrieri chinezesti ale caror traduceri le poti gasi si in limba romana pentru cateva dintre ele.
Succes in cercetare si te rog sa nu mai mi te adresezi cu dvs.
O viaţa am şi dacă ar fi să cercetez tot ce îmi aud urechile, ar trebui să stau doar printre cărţi. Dar eu vreau să mai şi trăiesc 🙂 .
Ce să înţeleg eu de aici: „este lipsa de intelepciune si de respect fata de semenii tai sa-i acuzi de mare ignoranta intr-o privinta in care tu nu ai cercetat absolut deloc”? Eu vorbeam despre Biblie în acest articol, „carte” pe care am cercetat-o de mic copil. Am citit-o nu o singură dată şi am tot cercetat-o până acum. Adică cum nu am cercetat „deloc”? Vă referiţi poate doar la ultimul paragraf. Dacă cineva îmi dovedeşte că argumentul limbii chineze este unul invalid, îmi retrag cuvintele. Simplu. În ceea ce mă priveşte, eu însă am văzut asemănări cu textul biblic.
Dacă cineva îmi demontează argumentul cu limba chineză şi o face cu dovezi, asta e, eu nu stau doar într-un singur argument. Am şi altele. Acum ar trebui să citesc cărţi şi să devin un expert în limba chineză? Ca să ce? Eu nu oblig pe alţii să mă aprobe, dacă nu vor, nu vor şi dacă le aduc toate argumentele din lume. La câte polemici am dus eu, dacă ar fi să procedez aşa cum mă sfătuiţi, ar fi să nu mai am timp de nimic altceva. Ori eu am şi altele de făcut. Blogul e un hobby.
Când nu ai citit Biblia şi ai pretenţia că o poţi eticheta sub expresii de tipul „basme”, atunci e ignoranţa. Şi nu e nici o lipsă de respect să-i „acuz” pe astfel de oameni aşa, e o realitate. Şi o fac, tocmai fiindcă eu am „cercetat-o”. Nu vorbesc să mă aflu în treabă.
Pe acest blog, mă adresez tuturor vizitatorilor cu dvs.. Doar dacă unii dintre ei îmi sunt cunoscuţi, prieteni, îmi permit să tutuiesc. Însă dacă nu ştiu nimic despre interlocutor, educaţia îmi impune să nu vorbesc „la pertu”.
Până la urmă nu am înţeles clar ce doriţi să spuneţi. Consideraţi argumentul limbii chineze unul fabricat, o „făcătură”? Fiindcă dacă credeţi asta şi îmi şi arătaţi de ce, renunţ fără nici un regret la el, că „teza” mea nu îşi are baza în el 🙂 .
Dar să ştiţi că vă dau dreptate: „până nu cercetezi nu trebuie sa consideri absolut nimic din start ca fiind adevarat sau fals”. Cazul acesta e unul insignifiant pentru mine, de aceea l-am tratat superficial, ca fapt divers. În schimb în celelalte importante şi eu mă ghidez după acest sfat înţelept al dvs. Nicăieri în Biblie nu scrie „crede şi nu cerceta”, ba dimpotrivă.
Nu m-am facut inteles astfel ca revin cu completari. Cand am spus ca este lipsa de intelepciune sa acuzi de ignoranta in privinta a ceva ce tu nu ai cercetat deloc m-am referit la principala idee pe care ai ales sa-ti bazezi articolul, ideea de asemanare, de legatura logica dintre Biblie si scrierea veche chineza. Conceptul de asemanare presupune cunoasterea si compararea a cel putin 2 parti, in cazul nostru este Biblia pe care o cunosti iar cealalta parte este limba chineza veche ce reprezinta pentru tine o necunoscuta. Acum daca e sa ne folosim ratiunea putem afirma cu siguranta faptul ca oricat de mult ai cunoaste doar o parte atata timp cat nu cunosti si cealalta parte nu te poti pronunta asupra asemanarii dintre ele. Prin urmare afirmatii privind ignoranta si afirmatii gen „limba chineză veche aprobă Geneza, Biblia are dreptate. E logic.” nu ti-as recomanda sa le folosesti atat timp cat tu nici macar nu cunosti istoria si evolutia limbii chineze. Si iti mai recomand sa nu tratezi superficial nimic cu atat mai mult ceea ce tu vrei sa folosesti ca argument in sustinerea a ceva ce este important pentru tine.
M-am uitat pe cartea lui Ethel Nelson si am verificat sursa de unde s-a inspirat pentru desenele caracterelor grafice chinezesti si am vazut ca este o carte scrisa in 1937 de Lin Tze Ching de care personal nu am auzit si nici nu am gasit nimic despre el.
In concluzie, da, consider intreaga incercare de asemanare iarasi o abordare a unui om care vede numai ce vrea sa vada. Caracterele din Shuowen Jiezi reprezinta baza alfabetului standard (kaishu) al limbii chineze (de care s-a folosit si Ethel Nelson) dar precursoarele lor sunt pictogramele simple ce se gasesc pe oracolele din os, cele mai vechi gasite fiind cele de pe timpul dinastiei Shang. Pictogramele erau simple si nu asociate asa cum poti sa te convingi si singur cercetand fotografiile oracolelor din oase de aici: http://udi.lib.cuhk.edu.hk/projects/oracle-bones/view-oracle-bone . O prezentare concisa a evolutiei limbii chineze gasesti aici: http://www.ancientscripts.com/chinese.html . Dar in continuare iti recomand sa cercetezi, cand iti va permite timpul, macar partial scrierile antice chinezesti, si atunci iti vei face poate o parere privind spiritualitatea antica chineza si nu vei mai imbratisa atat de rapid asemenea teorii.
Asemănarea între relatările Genezei şi limba chineză veche, nu era „principala” idee pe care mi-am bazat articolul, era doar o idee, un argument sau dacă vreţi, un fapt divers. Oricum, v-am acceptat punctul de vedere şi am modificat ultimul paragraf. Îmi place să discut cu oameni care îmi aduc argumente, fiindcă şi eu îmi bazez discursul pe argumente. Numai că din lipsă de timp, poate nu mai cern toate informaţiile prin toate „sitele”, aşa cum este „deontologic”. Acesta e doar un blog, un simplu blog, nu mi-am propus să fac „cercetare” ştiinţifică pentru el. De asta am secţiunea comentariilor, cine nu e de acord cu mine, care a cercetat mai bine lucrurile şi ştie mai multe decât mine într-un anumit subiect şi poate face clarificări, chiar îl rog să o facă.
Vă accept punctul de vedere şi ca să arăt asta, după cum am spus, am modificat textul.
Relatarile Genezei nu sunt sustinute de limba chineza veche in modul cum a fost prezentat in articol, la o cercetare serioasa si profunda asupra evolutiei civilizatiei umane se va vedea faptul ca actuala rasa galbena reprezinta urmasii decadenti ai vechii rase galbene si inca mai foseste aceeasi forma de baza in comunicare, si anume comunicarea in imagini, dar sub o alta forma cea a actualelor pictograme.
Iar relatarile Genezei sunt sustinute si de mitologia chineza a creatiei a carei scurta prezentare poate fi gasita aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_creation_myth si nu numai.
E susţinută şi de mitologia altor popoare nu numai de cea chineză, numai că aşa cum am văzut chiar în primul comentariu, mulţi acuză că biblia „a preluat” mituri de la alte popoare şi am crezut că un astfel de argument ar fi mai puternic. De fapt argumentul „împrumutului de mituri” a fost el însuşi preluat de mulţi atei din acel documentar controversat numit „Zeitgeist”.
Nu pricep de ce îmbrăţişează unii mai degrabă ideea „preluării”, a inspiraţiei, a împrumutului şi nu pe cea a veridicităţii, a autenticităţii. De pildă, dacă se întâmplă un eveniment şi eu scriu despre el şi scrie şi altcineva despre el, şi relatările noastre seamănă cum e şi firesc, atunci înseamnă că noi „ne-am inspirat” unul de la altul?
Şi mai este o problemă, în antichitate informaţia nu circula aşa ca acum. Multe popoare nu aveau deloc legături, decât cu „ocazia” unor războaie sau unele relaţii comerciale.
Eu pur şi simplu resping ideea preluării şi propun ideea autenticităţii, informaţiile au avut o bază reală, numai că ele au fost prezentate din perspective diferite şi atâta tot.
Am si eu o intrebare, Teonymus. Cine erau fiii lui Dumnezeu? Ingerii cazuti sau anumite triburi? Avand in vedere faptul ca ingerii nu pot procrea, asa cum este specificat in biblie…am intrebat un preot si mi-a zis ca ar fi vorba de anumite triburi, dar nu sunt convins. In text se face o distinctie clara: fiii lui Dumnezeu si fiicele oamenilor. Eu cred ca fiii lui Dumnezeu nu prea erau oameni…
@ prahoveanul Prahovene…daca-ti va raspunde…inseamna ca-i mai al dracului ca mine !!! Abia astept sa vad daca se-ncumeta sa dea un raspuns cat d e cat multumitor …nu pentru mine , cat pentru dumneata !!!!!!!!!!!!!!! Chiar , sunt al dracului de curios ce-ti va raspunde !!!!
@Marian „Prahovene…daca-ti va raspunde…inseamna ca-i mai al dracului ca mine !!! ”
Fiindcă am răspuns la această întrebare, ţin să precizez că sunt al lui Dumnezeu, nu al altcuiva. Asta ca să nu existe confuzii… 🙂
@Prahoveanul Referitor la Geneza 6:1-4, există trei teorii: 1. „fiii lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi; 2. aceştia erau oameni puternici şi influenţi; 3. este vorba despre descendenţii credincioşi ai lui Set care s-au căsătorit cu descendenţii necredincioşi ai lui Cain.
Cât despre mine, eu cred în prima teorie, că acei „fii ai lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi. Voi explica în continuare de ce cred asta.
În Vechiul Testament, expresia „fii ai lui Dumnezeu” se referă întotdeauna la îngeri (a se vedea Iov 1:6; 2:1; 38:7). De asemenea, comentatorii evrei timpurii, precum şi scrierile apocrife susţin în unanimitate că în Geneza 6:1-4 este vorba despre îngeri căzuţi. Să nu uităm nici că mitologiile diverselor popoare menţionează „zei” care au trăit împreună cu oamenii, unii dintre ei căsătorindu-se cu oamenii şi dând naştere la aşa-zişii „semizei” (a se vedea, printre altele, legendele Olimpului). Or cum fiecare legendă are un sâmbure de adevăr sau, mai popular, nu există fum fără foc, se prea poate ca acei „zei” despre care vorbesc mitologiile lumii să fie, de fapt, „fiii lui Dumnezeu”, adică îngerii căzuţi despre care vorbeşte Geneza.
Ceea ce i-a determinat pe unii să respingă această teorie este o afirmaţie a lui Hristos din Matei 22:30:
„Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer.”
Atenţie! Este vorba despre îngerii lui Dumnezeu „în cer”. Cu alte cuvinte, Isus vorbea despre îngerii din cer, nu despre îngerii căzuţi, cărora nu le pasă de ordinea pe care a rânduit-o Dumnezeu şi caută mereu să i se opună.
Faptul că îngerii din cer, îngerii sfinţi, nu se căsătoresc nu înseamnă automat că este valabil şi în cazul lui Satan şi al demonilor săi.
Unii poate vor spune că îngerii nu au sex. Aşa este, dar Biblia arată că, deşi fiinţe spirituale, îngerii pot lua forma fizică a oamenilor (Geneza 19:1-5; Marcu 16:5). Este plauzibil ca îngerii, luând formă fizică umană, să poată fi capabili de reproducere.
Această teorie devine şi mai plauzibilă dacă ne gândim la ce a rezultat din căsătoria „fiilor lui Dumnezeu” cu „fetele oamenilor”: „viteji care au fost în vechime, oameni cu nume” (Geneza 6:4). Din punct de vedere biologic, nu există nici un motiv pentru care anumiţi bărbaţi obişnuiţi care se căsătoresc cu femei obişnuite să dea naştere la „uriaşi”, „viteji”, „oameni cu nume”. Iată de ce, în ceea ce mă priveşte, alte teorii în afara aceleia „fiii lui Dumnezeu=îngeri căzuţi” se prăbuşesc.
În concluzie, opinia mea cu privire la acest aspect este că textul vorbeşte despre „îngeri căzuţi”.
De ce nu s-a mai întâmplat/nu se mai întâmplă ca „fii ai lui Dumnezeu” să se căsătorească cu „fetele oamenilor”? Simplu, pentru că Dumnezeu i-a închis pe acei îngeri căzuţi despre care se vorbeşte în Geneza 6:1-4 şi n-a mai permis acest lucru (a se vedea Iuda 1:6 şi 2 Petru 2:4).
În ceea ce priveşte consecinţele acestui episod asupra rasei umane (moşteniri genetice străine şi altceva de felul acesta), ştim prea bine că ele au fost şterse prin potop.
Da…ai dreptate ! Mi-aduc aminte d e un tip , Zeus se numea si era fiul lui Cronos…ala de -si manca copii { astazi , a ” manca copii ” are alta conotatie ….nu neaaparat cea canibalica sau pedofila } care Zeus fiind seful suprem al tuturor zeilor si indragostindu-s e lulea de-o tipa { p’asta o chema Leda daca nu ma-nsala memoria 😉 } s-a transformat intr-o lebada { probabil un …lebadoi 😉 } si din simpla imbratisare pe care gagica i-a dat-o ” lebedei ” respective …aia a ramas gravida 🙂 🙂 🙂 !!! Alta intamplare avand drept ” erou ” acelasi personaj spune ca , indragostindu-se { era un adevarat taur comunal individul } de-o alta tipa , s-a transformat in ….sotul ei ce se intorcea mai devreme acasa dintr-o batalie . Fireste a urmat ” noaptea de foc ” dupa care…a doua zi tipul s-a tirat ….tocmai cand sotul aleia se intorcea victorios d e la ….” birou ” ! Acelasi personaj s-a transformat in picaturi d e ploaie ….tot pentru a accede la….” binefacerile ” sexuale ale altei tipe si….mai stiu destule astfel d e intamplari din mitologia greaca . Atentie MITO 😉 …..LOGIE !!! Dupa acest fel d e intamplari , 80% dintre femeile lumii , au dat vina fie pe-o lebada amarata , fie pe ploaie fie…pe-o confuzie atunci cand au ramas gravide cu oricine altcineva , in afara barbatului lor ….legiuit ! SI-acum fac cam la fel insa…s-au mai ” specializat ” intre timp 😉 . Omule , omu’ lu’ Dumnezeu , acolo la Geneza 6/2 sau 6/4 spune scriitorul biblic foarte clar : FII LUI DUMNEZEU , nu ….ingeri cazuti , nu semizei nu….altceva , FII LUI DUMNEZEU ! Ce dracu te-apuci sa-l aburesti pe bietul om ???? ” Ingeri cazuti ” pe dracu !! Adica daca au ” cazut ” s-au ales automat si cu-n organ sexual , baban , tzapan si….foarte functional ??? Mi-asi dorii sa fiu un ” inger cazut „…macar pentru chestiile astea !!!!!!!!! Nu-nteleg pentru ce nu vrei sa recunosti cinstit si lautareste teoria mea { d e fapt a altora mai destepti decat mine } , cum c-a fost vorba despre mai multe echipe d e creeatori , fiecare avand cate un SEF { pe care-l putem numii DUmnezeu ….ce la matale la serviciu seful nu-i un fel d e Dumnezeu ? } care , i-a creeat pe oameni dupa ” chipul si asemanarea ” unui prototip comun , un STAS pentru toate echipele respective dar , ” echipele ” au dat forma , trasaturile , inaltimea si mai ales CULOAREA PIELII dupa cum aratau ei , cei ce-i construiau ???????????????? De c e nu vrei sa recunosti si s a fi macar odata de acord cu teoria asta care , asa cum ti-am mai spus , nu-mi apartine dar pe care , o cred cea mai plauzibila atunci cand vine vorba despre Geneza Omenirii ???? Doar ca sa-mi faci atac d e cordul inimii ….sa-mi provoci vreun atac cerebral la creierul….mic ??? Hai frate ca-i usor : recunoaste ADEVARUL MEU si….pace buna . Nu-ti vei pierde locul in Rai pentru atata lucru 😉 in caz ca de asta te temi….Dumnezeu iarta TOTUL , ai uitat !?
„Da…ai dreptate ! Mi-aduc aminte d e un tip , Zeus se numea si era fiul lui Cronos…”
Da, în mitologia greacă şi nu numai au fost mulţi alţi astfel de „tipi”. 😀
„Omule , omu’ lu’ Dumnezeu , acolo la Geneza 6/2 sau 6/4 spune scriitorul biblic foarte clar : FII LUI DUMNEZEU , nu ….ingeri cazuti ,”
Am şi spus foarte clar că Biblia foloseşte expresia „fiii lui Dumnezeu”. Că aceşti fii ai lui Dumnezeu au fost, de fapt, îngeri care s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu, deci „căzuţi”, este o opinie personală, pe care sunteţi liber s-o acceptaţi sau s-o respingeţi. Am crezut că m-am făcut clar în legătură cu acest aspect.
„De c e nu vrei sa recunosti si s a fi macar odata de acord cu teoria asta care , asa cum ti-am mai spus , nu-mi apartine dar pe care , o cred cea mai plauzibila atunci cand vine vorba despre Geneza Omenirii ????”
De ce? Pentru că în ceea ce mă priveşte, n-are sens. Biblia spune clar că universul a fost creat de un singur Creator, un Dumnezeu tripersonal (Elohim are sens de plural). De asemenea, Dumnezeu a creat un singur om, pe Adam. Apoi a creat-o şi pe femeie din coasta lui Adam. Din aceşti doi oameni s-a născut apoi întreaga omenire. Biblia nu spune nicăieri, nici măcar nu lasă de înţeles, că au existat mai multe „echipe de creatori” care au făcut mai multe „tipuri” de oameni. Este o absurditate să susţii aşa ceva din punct de vedere biblic.
Or, fiindcă Biblia nu susţine aşa ceva, tot absurd e să-i considerăm şi pe acei „fii ai lui Dumnezeu” din Geneza altceva decât ceea ce Biblia lasă de înţeles: îngeri căzuţi sau oameni (doar aceste două variante pot fi posibile, altele nu au suport biblic).
Cu tot respectul… acest ,,răspuns,, este copiat și incomplet… Fiii de Dumnezeu care le-au ,,cunoscut,, pe fetele frumoase nu sunt îngeri căzuți, ci Oameni care nu au căzut/nu au luat alte învățături. Îngerii sunt o categorie distinctă de Existențe, care niciodată nu pot procrea prin sex. E ca și cum o stafie face sex cu o femeie. Se poate să ia orice formă pe care mintea umană o percepe ca formă. Ordinea Cosmosului Spiritual ar fi grav avariată dacă s-ar putea ,,amesteca,, lumile… lumile sunt în realitatea specifică … nu se ,,dizolvă,, una în cealaltă, dar nici nu se pot ,,amesteca,,… decât pe același nivel. Cei care au rămas alături de Adam și Eva, și nu au coborât în câmpia joasă a cunoașterii și a dreptei învățături, au fost trimiși la aceștia din urmă, urmași ai lui Cain, ca să le re-amintească ce moștenire aveau și să le re-aducă aminte tocmai dreapta învățătură. Recomandarea a fost să nu se amestece cu sângele și trupul stricat, pentru că întoarcerea pe Locurile Înalte ale Spiritului, nu va mai fi posibilă.
Dacă ne uităm în Geneză și vedem ce scrie… Adam, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu… despre Cain și Abel nu se spune ceea ce se spune despre Set … Set, după chipul și asemănarea lui Adam… adică exact Fiii Omului… iar Fiii de Dumnezeu, sunt de altă calitate, adică ,,altfel,,. Simplu.
Nici n-am pretins că aduc ceva nou. 🙂 În teologie există aceste teorii pe care le-am expus în comentariul meu. Le-am prezentat şi mi-am arătat punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Observ că dvs. susţineţi cea de-a treia teorie. Vă respect punctul de vedere, apreciez că aţi căutat să aduceţi şi argumente, dar eu rămân la explicaţia potrivit căreia acei „fii ai lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi. De ce? Nu mai are sens să repet argumentele aduse mai sus. Mi se pare cea mai plauzibilă teorie având în vedere şi pasajele din 2 Petru 2:4 şi Iuda 6…
A treia teorie nu are izvorul din citite… e venit altfel… nu știu ce mi-a venit să caut ce părere au alții… așa am dat peste materialul postat aici… e adevărat, m-am bucurat ca un copil de confirmarea găsită pe internet… îmi cer scuze… nu mi-am rafinat abordarea nici până acum… sub acea remarcă se ascunde de fapt o așteptare de-a mea și e numai problema mea: mă așteptam să găsesc ceea ce ai primit tu ca și cunoaștere/trăire. Eu singură am găsit că tu ceri cunoașterea direct și că aceasta fiind Una singură, se confirmă prin alți trăitori. Toată stima!
Ca şi teoria voastră, şi teoria pe care o susţin eu este, fără doar şi poate, „confirmată prin alţi trăitori”, „trăitori” din trecut, dar şi „trăitori” din prezent. Am arătat că acei comentatori evrei timpurii ai Vechiului Testament şi o sumedenie de scrieri apocrife, unele dintre ele comparabile ca vârstă cu scrieri din canonul Biblic, validează teoria conform căreia acei „fii ai lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi. Că au existat aşa-zişi „îngeri căzuţi” este indubitabil, având în vedere pasajele amintite din 2 Petru 2:4 şi Iuda 6. Or, dincolo de concepţiile noastre, Biblia se interpretează întotdeauna cu Biblia.
A nu se înţelege că susţin această teorie mecanic, doar fiindcă am găsit-o undeva şi am însuşit-o fără să cercetez subiectul. Prea multe lucruri trimit spre o astfel de ipoteză. Numai dacă priveşti la „legendele Olimpului” şi la atâtea mituri din toate colţurile lumii îţi este de ajuns să tragi concluzia că „e ceva putred în Danemarca”. Cât priveşte însă teoria susţinută de dvs., Biblia lasă clar de înţeles că din unirea dintre „fiii lui Dumnezeu” cu „fetele oamenilor” au rezultat oameni cu capacităţi deosebite. Biologic însă, nu există nici un motiv pentru care anumiţi bărbaţi obişnuiţi care se căsătoresc cu femei obişnuite să dea naştere la oameni cu totul deosebiţi, „viteji”, „oameni cu nume”.
În fine, partea frumoasă este că nici nu ni se cere să ştim noi exact cum au decurs lucrurile ca să fim mântuiţi. După cum spunea atât de frumos apostolul Pavel: „Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. […] Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13:9-10 şi versetul 12).
În concluzie, vă respect convingerile şi fie ca Dumnezeu să ne ajute ca să fim dintre aceia care vor ajunge ziua când „vor cunoaşte deplin, aşa cum au fost şi ei cunoscuţi pe deplin”. 🙂
Nu știu la cea se referă ,,teoria voastră,, , dar m-a stimulat să cercetez mai departe… se pare că ,,teoria noastră,, este a mea și a… ,,Sfântul Ioan Gură de Aur care a considerat că textul menţionat din cartea Facerea se referea la descendenţii lui Set „numiţi de Dumnezeiasca Scriptură fii ai lui Dumnezeu, pentru că au mers pe urmele virtuţii strămoşilor lor”, fiicele oamenilor fiind în aceeaşi înlănţuire logică reprezentantele neamului păcătos al lui Cain, care i-au deturnat pe cei dintâi de la relaţia corectă cu Dumnezeu, fapt ce a atras mânia Sa manifestată în evenimentul biblic al potopului. În sprijinul acestei argumentaţii există texte scripturistice care-i numesc pe membrii poporului Israel fii ai lui Dumnezeu, dintre acestea menţionând două: „Voi sunteţi fiii Domnului Dumnezeului vostru…” (Deuteronomul 14,1) şi „Aduceţi pe fiii Mei din ţinuturi depărtate…”(Isaia 43,6) din care transpare grija paternă a lui Dumnezeu faţă de cei pe care i-a chemat la mântuire prin legămintele încheiate.,, Fragment găsit întâmplător aici http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/fiii-lui-dumnezeu-vechiul-testament… ceea ce bucură copilul care sunt 🙂 Din nou, mulțumesc!
Când am spus „teoria voastră”, am folosit pronumele personal de politeţe. N-a fost nici o aluzie. Pur şi simplu nu obişnuiesc să-i tutuiesc pe cei pe care nu-i cunosc. 🙂
Aţi adus interpretarea oferită de Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi eu vă pot aduce interpretările Sfântului Iustin Martirul, apologetului Atenagora sau a lui Tertulian. În general, după cum v-am spus, primii scriitori creştini au preluat interpretarea din tradiţia iudaică şi anume că acei fii ai lui Dumnezeu erau îngeri. Până şi Septuaginta îi identifică pe aceştia cu îngerii.
În textul respectiv din Geneza, cuvântul original folosit pentru a desemna „fiii lui Dumnezeu” este Elohim. Nu acelaşi termen este folosit în pasajul adus de dvs., şi anume Deuteronomul 14:1. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Isaia 43:6. Puteţi verifica AICI.
Îmi amintesc că aţi spus despre îngeri că „pot să ia orice formă pe care mintea umană o percepe ca formă” şi mai mult decât atât nu pot. Biblia arată că nu e chiar aşa. Că tot aţi adus acel link, se aminteşte acolo pasajul din Geneza 18, în care se spune că îngeri au fost găzduiţi de Avraam şi chiar au mâncat din bucatele pregătite de acesta. Or, dacă îngerii ar fi cum aţi susţinut dvs., n-ar fi putut mânca. Vedeţi, lucrurile nu sunt atât de simple. Eu zic să o lăsăm aşa. Nu de alta, dar nu prea stau bine cu timpul în ultima vreme ca să putem să aprofundăm mai mult tema. 🙂
@prahoveanul Prahovene …. asculta adevarul meu , ca-i mai adevarat decat al lui Teo !!!
Pare pertinenta varianta cu ingerii cazuti, totusi. Citeam o opinie a lui John Keel, un renumit jurnalist de investigatii, specializat in fenomene parnormale, care spunea ca OZN-urile nu par a exista ca obiecte tangibile, manufacturate. Ele nu se conformează legilor naturale acceptate ale mediului înconjurător. Ele nu par a fi altceva decât metamorfozări care se croiesc pe abilitatea noastră de a explica realitatea. Miile de contacte cu aceste entități indică faptul că sunt mincinoase. OZN-urile par a fi doar variații minore ale vechilor fenomene demonologice (http://www.gnosisonline.info/keel-ozn-urile-nu-sunt-extraterestre.html).
Asadar, asa cum aceste, entitati sa le spunem, pot manipula spatiul timpul si materia, deci se pot transforma in orice, pentru ca nu se supun legilor fizice, cred ca si ingerii cazuti au putut lua forma umana si s-au imperecheat cu fiicele oamenilor.
Mai concret, este vorba si azi, ca si atunci, de aceiasi ingeri cazuti, doar ca in zilele noastre se manifesta altfel.
Satan a dorit sa strice planul lui Dumnezeu de a mantui omenirea prin nasterea Fiului Sau si a incercat sa contamineze specia umana genetic, incercand astfel sa impiedice nasterea lui Hristos. Dar a venit potopul si asta a fost.
Şi cu OZN-urile este o întreagă discuţie. După părerea mea, cele care sunt într-adevăr altceva decât aparate de zbor rezultate din proiecte secrete şi care, din acest motiv, sunt ţinute ascunse de public, au de a face cu „lumea demonilor”, care „demoni” sunt consideraţi „extratereştri”. Am scris mai pe larg despre acest subiect AICI.
„Mai concret, este vorba si azi, ca si atunci, de aceiasi ingeri cazuti, doar ca in zilele noastre se manifesta altfel.”
Astăzi nu este vorba despre aceiaşi „îngeri căzuţi” despre care se vorbeşte în Geneza. Iuda 1:6 şi 2 Petru 2:4 dă de înţeles că aceştia au fost închişi şi aşteaptă judecata. Astăzi este vorba despre alţii, tot nişte „îngeri căzuţi” şi ei, ca de altfel toţi demonii.
„Satan a dorit sa strice planul lui Dumnezeu de a mantui omenirea prin nasterea Fiului Sau si a incercat sa contamineze specia umana genetic, incercand astfel sa impiedice nasterea lui Hristos. Dar a venit potopul si asta a fost.”
Este o explicaţie destul de pertinentă. La urma urmei, nu întâmplător este pomenit acest episod în Scripturi. A cântărit mult în decizia lui Dumnezeu de a trimite potopul peste pământ.
Ce spui de asta? Îngerii căzuți nu mai beneficiază de lumina lui Dumnezeu… pentru ei Dumnezeu a permis deschiderea unei ,,lumi,, pe care nu l-a intenționat, dar unde să stea căzuții? Cum contaminează ei? Căci Omul de nu ar face exact ceea ce au făcut ei, răul nu i-ar cunoaște pe oameni. Îngerii căzuți și alte ,,căzături,, influențează minte omului, care o ia razna. Dracul sau Demonul corespunzător este lângă om în momentul când omul repetă același gen de eroare, mai ales în mod repetat. Omul nu este o marionetă, este jumătate Chip de Dumnezeu, adică Sufletul, și jumătate libertate de creație, de Răspuns. Nu fac teoria întâlnirii ovulului cu spermatozoidul și Moștenirea genetică a Trupului Uman, care explică ,,zestrea,, genetică de Neam. Potrivnicii asta fac: dă în minte omului să iasă din Taina Căsniciei, adică Sex Neprotejat. Deschiderea unor linii de neam ,,nou,, o cunosc foarte bine strategii anti-viață și anti-dumnezeire. Un ,,cuceritor,, ucigaș de oameni caută Fata Regelui/Împăratului neamului pe care-l măcelăresc și își combină sângele cu sângele de ,,neam,, bun… iată o linie nouă de oameni în ADN cu crima, intriga și setea de putere/sclavagism spiritual și trupesc. Nu există extratereștri… nimic nu are viață în afara lui Dumnezeu și a Cerului și Pământului creat de către El. Sunt alte explicații pentru modul de influențare a celor din Vechime și modul cum noi chemăm la Viață pe unii care au ales să Moară… iar noi, cei chemați la Viață, Murim re-chemând în Prezent, Memoria Căderii.
De multe ori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi sau, mai bine spus, în spatele lor se ascunde ceva ce de multe ori nu percepem…
Nu mai adaug nimic la cele spuse de dvs., ci ţin doar să subscriu la concluzia pe care aţi tras-o, şi anume:
„Nu există extratereştrii… nimic nu are viaţă în afara lui Dumnezeu şi a Cerului şi Pământului create de către El”.
Mulțumesc pentru dialog!
Mai mult, suntem și noi denumiți fiii de Dumnezeu, azi – la fel ca ,,ieri,, prin Sf. Fecioara Maria care contribuie la îndumnezeirea oamenilor ca „fii ai Celui Preaînalt”, devenind aceștia „fii ai lui Dumnezeu”(I Ioan 3,1) și „dumnezei” după har, ocrotiți spiritual de aceeași Maică. „Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt”(Psalmi 81,6).
Da, omul neprihănit a primit harul de fi numit „copil al lui Dumnezeu”. Foarte frumos pasajul din Ioan 3:1- „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”
Mai aduc aici în atenţia dvs.:
„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Epistola lui Pavel către Romani 8:14-17).
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Evanghelia după Ioan 1:12-13)
„Căci prin El şi unii, şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Epistola lui Pavel către Efeseni 2:18-22).
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. (Epistola Întâi Sobornicească a lui Petru 1:3-4)
Mai pot fi aduse versete biblice edificatoare pe această temă, dar mă opresc aici. Am ţinut să le transcriu pentru a vă arăta că vă înşelaţi flagrant. Nicăieri în Biblie nu veţi găsi argumente pentru afirmaţii potrivit cărora Fecioara Maria, ca să vă citez „contribuie la îndumnezeirea oamenilor ca “fii ai Celui Preaînalt”, devenind aceștia “fii ai lui Dumnezeu”(I Ioan 3,1) și “dumnezei” după har, ocrotiți spiritual de aceeași Maică”. NICĂIERI nu veţi găsi în Biblie aşa ceva! Învăţătura apostolilor este alta. Nu Fecioara Maria, ci Hristos, prin jertfa Lui, ne-a dat dreptul să ne numim „copii ai Lui Dumnezeu”. Cât despre Fecioara Maria, după cum se spune în Luca 1:28, ei i s-a făcut mare „har”, fiind aleasă să nască pe Mesia. Dar ea era doar o femeie, ce-i drept neprihănită, „binecuvântată între femei”, dar o femeie, nu altceva! Ce vreau să spun este că doar Cel pe care L-a născut era Dumnezeu, nu însă şi ea, pentru ca să i se cuvină „închinare”, un întreg cult pe care îl cunoaştem astăzi. O apreciem, îi aducem cinste dacă vreţi, ca mamă pământească a Mântuitorului, dar de la apreciere, de la a da cuiva cinste, la închinare, la a o pune mai presus chiar de Isus, este cale lungă ca de la cer la pământ.
Ce pot să vă mai spun… Studiaţi Biblia, cercetaţi Scripturile. Amintiţi-vă de ispitirea Domnului nostru Isus Hristos. Hristos a învins ispita cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceaşi armă o avem şi noi ca să biruim în lupta cu cel rău. Dar dacă noi nu folosim această „armă”? Asta se întâmplă:
„Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22:29)
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, or Dumnezeu „nu Se poate tăgădui singur”. (2 Timotei 2:13). De aici rezultă că ceea ce vine din afara Biblie (tradiţie etc.) şi contrazice Scriptura nu vine de la Dumnezeu.
Nu vă supăraţi, dar ca şi creştin, ţin foarte mult la respectarea şi nealterarea Cuvântului lui Dumnezeu. Mai ţin să menţionez că acel pasaj adus de dvs., nu este din psalmul 81, ci din psalmul 82 (asta dacă nu cumva traducerea pe care o folosiţi a numerotat aşa).
Of, Doamne, mulțumesc! De la ,,contribuie la îndumnezeire,, până la cultul ,,Mariei,, și punerea ei acolo unde nu e cazul, e cale lungă… Citesc Scriptura de foarte mult timp și nu vă faceți griji, nu mă lasă Tatăl să rătăcesc, oricât de mult s-ar îngrijora unii frați în Hristos sau nu. Ceea ce e la mine e altceva… nu am putut rămâne la suprafața Literei. De aceea, așa cum Eva e Mama Tuturor celor Vii, așa Pururea Fecioara Maria este Mama celor în care Hristos se naște și se trăiește faptic. Ca și îndrăgostită de Iisus Hristos, chiar vă spun că Mama Lui sunt toți cei care Îl ascultă și Îl urmează… E mai puțin creștin cel care o cheamă în ajutor pe Sfânta Maria? Ea este Supremul Răspunsului de Iubire al unui Om creat de Dumnezeu. Ea este Modelul meu ca om creat de cum să-i Răspund Lui. Nu mă supăr pentru îngrijorarea că aș fi rătăcită, pentru că Scriptura sau Cuvântul Lui este așezat de la început în inima sufletului creat de către El. Ceea ce m-a întristat pe mine au fost cuvintele acestea… nu mă duce memoria minții, dar au rămas cam așa: un om poate ajunge în iad cu Scriptura în mână. Trist, dar îl cred pe El. Eu am dialog real cu El… pe El îl întreb și este imposibil să nu-mi Răspundă… prin oameni, prin situații reale de viață zi de zi… Doamne ajută tuturor să-L cunoaștem pe El și să nu ieșim din Iubirea Lui, dar nici răspunsul nostru să nu lipsească!
„Citesc Scriptura de foarte mult timp”.
Foarte bine! Vă încurajez s-o citiţi şi în continuare. S-o citiţi cap-coadă, s-o aprofundaţi. Dar mai ales s-o împliniţi!
Pentru mine, cine spune că-L iubeşte pe Dumnezeu dar nu I-a citit Cuvântul, minte, chiar dacă nu-şi dă seama de asta. Şi aici nu vorbesc despre cei care sunt analfabeţi, despre cei care s-au născut în locuri în care n-au această posibilitate, ci de cei care pot, dar nu-i interesează, nu le pasă, pur şi simplu nici nu le trece prin cap s-o facă. A spune că-L iubeşti pe Dumnezeu, dar nu-I citeşti Cuvântul lăsat în Scripturi, e ca şi cum a spune că iubeşti pe cineva şi acel cineva ţi-a trimis o scrisoare de dragoste şi tu atât de mult îl „iubeşti” încât nici măcar n-ai fost curios să vezi ce scrie în ea. Aşa este Biblia pentru cel neprihănit, „scrisoarea de dragoste” a lui Dumnezeu pentru el. De aceea, o citeşte, o răsciteşte şi niciodată nu se satură de ea.
În concluzie, dacă-L iubiţi pe Dumnezeu, citiţi-i „Scrisoarea”. Şi aşa cum un îndrăgostit va căuta să placă persoanei iubite, împliniţi ceea ce Dumnezeu ne-a poruncit în Cuvântul Său. Aşa să vă ajute Dumnezeu şi aşa să mă ajute şi pe mine! 🙂
„nu mă lasă Tatăl să rătăcesc, oricât de mult s-ar îngrijora unii frați în Hristos sau nu.”
Aţi auzit probabil despre „liberul-arbitru”. Aşa cum Dumnezeu le-a lăsat lui Adam şi Evei posibilitatea să aleagă, aşa ne-o lasă şi nouă. El ne îndeamnă, ne vorbeşte când într-un fel, când într-altul, dar dacă noi „nu şi nu”, „ştim noi mai bine” cum stau lucrurile decât aşa cum ne spune El prin Scriptură, prin slujitorii Săi etc. să ştiţi stimată doamnă că Dumnezeu nu ne va băga în Rai cu forţa. Mântuirea nu e impusă cu forţa, ea este pentru cine o vrea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24)
Uitaţi ce frumos spune Hristos aici: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
În concluzie, Dumnezeu nu ne vrea răul, dar dacă noi refuzăm harul său, dragostea Lui nu-I anulează dreptatea: vom fi răsplătiţi după faptele noastre…
„nu am putut rămâne la suprafața Literei.”
În cazul de faţă, nici măcar nu este vorba despre a rămâne doar la „suprafaţa Literei”. Biblia nu spune negru pe alb, dar nici măcar nu sugerează, nici măcar nu face cea mai mică aluzie la ideea conform căreia „Sf. Fecioara Maria contribuie la îndumnezeirea oamenilor ca „fii ai Celui Preaînalt”, devenind aceștia „fii ai lui Dumnezeu”(I Ioan 3,1) și „dumnezei” după har, ocrotiți spiritual de aceeași Maică.” Astfel de afirmaţii sunt pur şi simplu adăugiri la textul Scripturii, mai clar, sunt nişte „invenţii”.
„De aceea, așa cum Eva e Mama Tuturor celor Vii, așa Pururea Fecioara Maria este Mama celor în care Hristos se naște și se trăiește faptic.”
Ceea ce spuneam, nicăieri în Biblie nu se spune aşa ceva, nici măcar nu se sugerează! După cum arăta cineva, nu Fecioara Maria L-a făcut pe Hristos, ci Hristos a făcut-o pe Fecioara Maria. De unde ştim asta? De aici: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Hristos este Dumnezeu. El a existat înainte de a Se întrupa pe Pământ, din veşnicie în veşnicie este Dumnezeu. Fecioara Maria era însă un om, într-adevăr o femeie deosebită, dar doar un om. Prin naşterea din Fecioara Maria, Hristos a primit deci natura umană, dar nu şi pe cea divină. Pe cea divină o avea dintotdeauna.
Eva a fost numită mama celor vii, pentru că într-adevăr din ea am ieşit cu toţii, moştenind şi păcatul adamic. În schimb, n-are cum să fie Fecioara Maria „mama celor în care Hristos se naște”, pentru că Fecioara Maria era om, nu Dumnezeu. Or, Biblia spune clar: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi NU DIN SÂNGE, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci DIN DUMNEZEU”. (Ioan 1:12-13). Cum anume „din Dumnezeu”? „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, care este viu şi care rămâne în veac.” (1 Petru 1:23).
Mai clar, tot în 1 Petru, versetele 3 şi 4: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, PRIN ÎNVIEREA LUI ISUS HRISTOS DIN MORŢI, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.”
Vedeţi deci că afirmaţiile dvs. n-au nici o treabă cu Biblia şi cu învăţătura creştină, a apostolilor. Or, creştinul se ghidează după Cuvântului lui Dumnezeu, nu după păreri sau impresii ale lui sau ale altuia care neagă sau contravin adevărului Biblic.
„Pururea Fecioara Maria”
Un alt mit pe care Biblia îl desfiinţează. Maria era fecioară atunci când L-a născut pe Mesia, dar a fost soţia lui Iosif şi Biblia spune clar că Hristos a mai avut fraţi şi surori. M-am întins destul cu comentariul şi nu mai dezvolt. Vă trimit să citiţi Matei 1:24-25, Matei 12:46-47, Matei 13:55-56, Luca 2:7. Şi dacă aceste pasaje nu v-au convins, citiţi psalmul mesianic 69, care spune printre altele, în versetul 8: „Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru FIII MAMEI MELE”. Evangheliştii fac referire la acest psalm când amintesc fapte din viaţa lui Isus, prezentându-le ca împlinire a acestor profeţii, deci nu se poate nega faptul că David profeţea despre Mesia în acele rânduri.
Desigur, pentru cineva care o consideră pe Fecioara Maria mai presus chiar decât Mântuitorul, asta pare o „blasfemie”. Nu şi pentru unul care citeşte Scriptura aşa cum este ea. La urma urmei, ce importanţă are dacă Maria a mai avut sau nu copii după aceea? Nu e ca şi cum a avea copii pentru o femeie este un „păcat”. Ba dimpotrivă, Biblia arată că este un har, o binecuvântare…
A avea copii nu ne face mai puţin „curaţi” şi cu siguranţă că n-a făcut-o aşa nici pe Maria, mama Mântuitorului. Numai cei mânaţi de prejudecăţi gândesc aşa, dar Biblia nu afirmă asta.
„E mai puțin creștin cel care o cheamă în ajutor pe Sfânta Maria?”
Prin însuşi numele său care trimite la Cristos, nu la Fecioara Maria, nu la altcineva, un creştin adevărat va cere ajutor lui Isus. Cei care au trăit în vremea în care Hristos a trăit în trup pe acest pământ şi au vrut să fie vindecaţi, izbăviţi, au avut o dorinţă a inimii lor, n-au plecat la mama lui Isus, ci la Mântuitor. Astăzi de ce unii pleacă la mama Lui şi nu la El? De ce? Nu văd nici o logică, nici un temei. Hristos poate să vindece şi astăzi, să mergem deci la El. Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. De ce n-avem credinţă în El? Presupunând prin absurd că mama Mântuitorului ar răspunde rugăciunilor. Atunci, dacă ei i s-ar face milă, cu cât mai mult I s-ar face milă Mântuitorului de noi, El care şi-a dat şi ultima picătură de sânge pentru noi… Atunci, de ce nu venim direct la El? Hristos ne spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Oare cum se simte Mântuitorul când ne aşteaptă cu braţele deschise, dar noi alergăm la mama Lui sau la sfinţi, de parcă ei ne-ar putea ajuta, dar El nu… Vă spun dvs. şi tuturor celor care mă citesc, la nimeni altul nu este izbăvirea decât la Hristos. Aşa arată Biblia, iar cine crede altceva, se înşeală: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”. (Faptele Apostolilor 4:12).
„un om poate ajunge în iad cu Scriptura în mână.”
Nu neagă nimeni asta, Hristos spune foarte clar: „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.”
Dar ca să faci voia Tatălui din ceruri trebuie mai întâi să cunoşti care este voia Lui. Logic.
Unde putem afla care este voia lui Dumnezeu? Scriptura ne arată voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Apostolul Pavel spune în 2 Timotei 3:16: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţeleciune şi neprihănire”. Dar dacă noi nu o citim, ci procedăm cum ne taie capul, aşa cum credem noi că este bine? Stimată doamnă, oare putem noi să ne scuzăm în faţa unui tribunal firesc că n-am ştiut de legea cutare şi de aceea să fim absolviţi de vina încălcării ei? Era datoria noastră să ştim legile. Aşa şi în plan spiritual, nimeni nu va putea spune la Marea Judecată: „Doamne, n-am ştiut”. Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său ca să ştim. Poate unii chiar nu-L au (la Biblie mă refer), dar noi îl avem, de aceea nu ne putem dezvinovăţi. Apoi, nici la o judecată firească nu vom putea să ne scuzăm spunând „cutare mi-a spus aşa şi eu am crezut”, „aşa am simţit eu că e bine”, „am procedat fiindcă aşa am simţit”. Cu cât mai mult la Marea Judecată nu se vor aduce astfel de scuze: Biblia spune clar asta şi asta, că altul a spus altceva şi noi l-am crezut, e doar vina noastră. Lumină a existat, doar noi am refuzat s-o vedem.
Învăţătura apostolilor nu susţine cultul morţilor, nici cultul sfinţilor, nici cultul Fecioarei Maria, nici multe alte rituri, obiceiuri şi practici care astăzi se vor creştine. Uitaţi însă ce spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:1-2: „Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, DACĂ o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, DEGEABA aţi crezut”. Într-adevăr, „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă” (Faptele Apostolilor 17:30), dar odată ce am cunoscut Evanghelia, şi aici ne încadrăm şi eu şi dvs. (fiindcă aţi spus că citiţi Scriptura) ar trebui să ne dea de gândit astfel de cuvinte.
Aşa cum dacă o lege este neconstituţională este invalidată, aşa şi în creştinism, orice contravine învăţăturilor Sfintelor Scripturi nu este de la Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu se poate tăgădui singur. Cercetaţi orice învăţătură, nu contează cine a iniţiat-o. Nu contează nici măcar dacă acea persoană a fost „sanctificată”. Creştinii din Bereea se duceau acasă şi verificau dacă ceea ce le propovăduiau apostolii este după Scripturi (Faptele Apostolilor 17:10-11). Şi n-au fost certaţi pentru asta, ci dimpotrivă, se spune despre ei că aveau o „inimă mai aleasă”. Oare asta nu ne-a fost lăsat nouă ca o pildă? De aceea, vă îndemn să cercetaţi, să puneţi în lumina Cuvântului orice învăţătură şi să păstraţi numai ce este bun, adică după Cuvânt…
„Trist, dar îl cred pe El.”
Atunci, ar trebui să credeţi şi în Cuvântul Lui şi să nu vă mai lăsaţi mânată de orice învăţătură ce contravine Sfintelor Scripturi…
„Cerul şi Pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21:33).
„pe El îl întreb și este imposibil să nu-mi Răspundă… prin oameni, prin situații reale de viață zi de zi…”
Aşa este, dacă ne rugăm cu credinţă, El ne răspunde. Deci luaţi seama, poate v-a răspuns deja… De pildă, nu cred că întâmplător aţi poposit aici pe blog şi am avut această discuţie… 🙂
Dumnezeu să vă ajute să faceţi voia Lui şi să mă ajute şi pe mine! Amin! 🙂
Doamne ajuta!
Revin și voi încheia aici… am întrebat, am cerut Răspuns și îl las aici, mulțumind pentru ocazia punctuală venită prin voi/dumneavoastră, de a mă clarifica eu… ceea ce spun este responsabilitatea mea ,,verbalizând,, acestea: fiii de Dumnezeu sunt atât oamenii cât și îngerii plini de Lumina/Duhul lui Dumnezeu. Aceștia s-au împreunat cu fiicele născute din oameni. Puterile ființiale ale noilor oameni erau foarte mari, însă Dumnezeu spune în Facerea că Duhul Lui nu va rămâne în ei toți pentru că sunt numai trup. Adică împreunări ,,ne-legale,, și nu după Legile dumnezeiești… de aceea, i-a scos pe toți din existența terestră/de pe pământ… a fost găsit decât Noe… și știm restul. Eu am găsit expresia ,,marea ștergere,, … 7. Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”. Îmi cer iertare pentru orice gând trist căruia i-am fost cauză! Am terminat! 🙂
După cum am spus, nu mai am timp să continui această dezbatere pe acest subiect. Repet doar concluzia:
Biblia lasă clar de înţeles că din unirea dintre „fiii lui Dumnezeu” cu „fetele oamenilor” au rezultat oameni cu capacităţi deosebite. Biologic însă, nu există nici un motiv pentru care anumiţi bărbaţi obişnuiţi care se căsătoresc cu femei obişnuite să dea naştere la oameni cu totul deosebiţi, „viteji”, „oameni cu nume”. Dar dacă înţelegem prin expresia „fiii lui Dumnezeu” pe îngeri, totul capătă sens.
Apoi, să nu uităm că primii scriitori creştini au preluat interpretarea din tradiţia iudaică şi anume că acei fii ai lui Dumnezeu erau îngeri. Şi ca o încheiere, Septuaginta, traducerea greacă a Vechiului Testament, din care citează apostolii în Noul Testament, îi consideră pe „fiii lui Dumnezeu” a fi îngeri, nu oameni…