Când eram copii, voi toţi v-aţi jucat cu jucăriile, pe când eu mă jucam cu calcule fizice şi matematice. Dar mă jucam singur…
Când am început şcoala, aţi râs cu toţii de mine că nu ştiam să-mi leg bine şireturile şi să mă îmbrac prezentabil. Credeaţi că am să uit, dar eu mi-am aşteptat răzbunarea cum îşi aşteaptă un păianjen prada. Şi răzbunarea a venit. Numai eu ştiu cât am putut să râd că nu ştiaţi să rezolvaţi ecuaţii cu două necunoscute. Dar am râs singur…
Dar fiindcă aveaţi nevoie de mine, ne-am împrietenit până la urmă. Aşa că v-am invitat să vă distraţi împreună cu mine în laboratorul meu. Dar nu aţi rezistat nici măcar 10 minute… Fiindcă totuşi aţi încercat, am acceptat să vă însoţesc şi eu în distracţiile voastre. Dar eu nu am rezistat nici măcar 5 minute…
Când am mai crescut, voi toţi aţi devenit fani ai „stelelor” muzicii şi de cinema, care au devenit o parte din viaţa voastră. V-aţi bucurat şi aţi plâns împreună cu ele… Eu, în schimb, am devenit „fan” al stelelor universului, care au devenit o parte din viaţa mea. M-am bucurat de strălucirea lor şi m-am întristat ori de câte ori vedeam pe una căzând. Dar m-am bucurat şi am plâns singur…
Într-o zi, aţi venit la mine împreună cu iubitele voastre şi mi-aţi râs în faţă că am fost un prost că am dat iubirea şi fericirea pe nemurire. Pentru prima dată am râs şi eu împreună cu voi, dar numai eu ştiu că am făcut-o doar ca să scap mai repede de voi şi să nu-mi vedeţi lacrimile care mi se înfiripau sub gene…
„Chipurilor de lut”, oare am avut eu parte vreodată de iubire sau fericire ca să le pot da pe altceva? Ştiu că în adâncul vostru aţi vrea să fiţi în locul meu ca să vă bucuraţi de faima mea, dar habar n-aveţi cât vă invidiez eu pe voi, chiar şi pe cel mai sărac cu duhul dintre voi. O, cât n-aş da să mă facă şi pe mine fericit lucrurile banale care-i produc lui fericire… Dar nu, mie mi-este dat să fiu nefericit. Asta e crucea mea şi am s-o duc până la capăt…
„Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece.”
La mulţi ani, Mihail Eminovici!
Lumea lui Teonymus 
Cine-i Mihail Eminovici despre care faci pomenire ? O stiu eu , o sti evident dumneata si probabil cativa ” initiati ” dar , daca te duci in Piata Matache si-ntrebi pe ala care vinde carne de manzat sau slanina de porc ….sa fi sigur ca nu vor sti , iar cei ce teoretic ar trebuii sa stie chestia asta , elevii….al cunosc sub alt nume ! Pentru ca tot al pomenisi sub numele-i original , trebuia macar ca si data nasterii sa ai bunatatea s-o scri ….pe cea originala si nu cea banuita si trecuta drept data oficiala . In Psaltirea { banuiesc ca sti ce-i aia Psaltire } batranului Eminovici sta scris clar si….negru pe alb :” Astazi 20 decembrie , anul 1849 , la patru ceasuri evropenesti ,s-au nascut fiul nostru Mihail „. Sa nu ma categorisesti iar Gica Contra insa….am mult prea aproape de mine studiul „Viata lui Mihai EMinescu ” a lui G.Calinescu pe care l-am citit de atatea ori { aproape ca….l-am studiat } incat pot cita pasaje intregi ,iar in aceasta perioada parca era pacat d e Dumnezeu sa n-o fi luat iar la puricat . Stimabile te pot anunta cu respect ca-i vorba totusi despre o comemorare , comemorarea nasterii unui om , chiar dac-o fi fost el geniul poeziei romanesti ,insa a fost doar un om care a murit in urma cu 160 si ceva de ani , insa chiar daca ar fi murit ieri….la comemorari nu se foloseste urarea de ….”la multi ani ” ci cel mult „Nestearsa sa-i fie amintirea ” alaturi de ” Dumnezeu sa-l odihneasca ” ! Daca ai fi avut curiozitatea sa faci azi o plimbare pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu…ai fi vazut cata dreptate am . De unde ai ciugulit reprosurile pe care le faci lumii ? Daca sant gandurile dumitale , era musai sa fi avut si-o concluzie ” voi ati petrcut in viata in timp c e eu , invatam , studiam , iar azi voi sunteti niste nenorociti iar eu …sunt egalul lui Gates in materie de lovele , iar in alte domenii sint fericit precum un cintezoi ” . In orice caz eu cunosc un astfel d e tip , un om care se incadreaza perfect in ceea ce ai scris dumneata si , te rog sa ma crezi ca….nu ti-ar place sa-l cunosti ,te-ai compromite definitiv in fata amicilor dumitale cu astfel de cunostiinte . Pentru a revenii la postarea dumitale….pai ce ala la care faci referire in postare …ala a fost obligat de cineva sa duca viata pe care adus-o sau el a ales ? Pai in acest caz…nu poate fi vorba despre vreo ” cruce ” ! Sfarsitul din „Luceafarul ” demonstreaza cat d e interesat era Eminescu de scrierile lui Schopenhauer {era la moda pe vremea aceea } : „Ce-ti pasa tie chip d e lut daca-oi fi eu sau …altul ? /Traind in cercul vostru stramt / Norocul va petrece / Ci eu in lumea mea , ma simt / Nemuritor si rece !” Intr-adevar , desii aproape uitat { se fac eforturi imense pentru ca amintirea sa sa nu se piarda in uitare }, Eminescu este un ” nemuritor ” !
Dacă dvs. însuţi aţi spus că Eminescu e „nemuritor”, atunci de ce îmi atrageţi atenţia că nu e bună urarea „La mulţi ani”? 🙂 Evident că e o metaforă, mă refer la opera sa, căreia îi urez „la mulţi ani”, dar cu nivelul de cultură de azi riscă să „moară” şi ea, după cum şi dvs. aţi atras atenţia că poate mulţi nu ştiu numele lui Eminescu din „certificat” 🙂 .
Şi spuneţi că aţi cercetat despre viaţa lui Eminescu. Mă puteţi lămuri şi pe mine unde s-a născut până la urmă? Că am auzit că şi aici sunt mai multe teorii.
Articolul meu e un fel de „empatie”. Deşi e la persoana I, nu mă consider un geniu. În postare mi-am imaginat ce simte un geniu.
Şi eu cred că nu e nici o alegere nici în cazul lor, nici în cazul celor „săraci cu duhul”, de asta am amintit despre „cruce”. E drept că m-am inspirat din strofele Luceafărului în ceea ce priveşte geniul.
Oricum, e scriitorul român pe care îl apreciez cel mai mult. Şi asta datorită operei pe care a lăsat-o în urmă.
Acel inscris in paginile Psaltirei insusi batranul Gheorghe Eminovici scria ceva mai tarziu unui prieten a fost facut la Ipotesti . Sant insa destui care afirma ca d e fapt nasterea a avut loc la Botosani unde acesta avea o casa cumparata de curand si ca Eminovici nu era atat de nebun sa-si ia Psaltirea cu el atata „cale de drum si-n plina iarna ” mai ales c a pe atunci iernile …erau ierni , nu ca azi . Unde am cercetat despre viata lui Eminescu….cercetat este un termen mult prea pretentios , mai degraba asi spune ca am citit cam tot c e mi-a cazut in mana pe tema vietii si operei lui Eminescu si chiar ar fi infinit mai corect . Sant suficienti ” Eminesculogi ” { deoarece opera si viata sa sant o adevarata stiinta } , care inca s e contrazic intre ei pe tema nasterii sale si….inca se contrazic . Zici ca-i ” scriitorul roman pe care-l apreciez cel mai mult „….Eminescu a fost un liber cugetator { la fel ca si dumneaeu } si nu prea le avea cu religia ortodoxa { in sensul ca nu mergea la biserica si nici nu prea credea in Dumnezeu } , atentia sa fiind indreptata in special catre religiile buddiste , orientale , crezand mai mult in Brahmma { credea in reincarnare la un moment dat } decat in Dumnezeu Yehova deci….al mai apreciezi la fel de mult ? Sa sti ca printre protestanti { fireste nu chiar toti } Eminescu este considerat un depravat , un antichrist . Ai mai apreciezi la fel de mult opera lasata in urma in urma sa ? La mine-i altceva , eu fiind ca si el de altfel liber cugetator , si necrezand ” nici in Brahma si nici in Yehova ” exact ca si el…chiar ai sint amic tipului dar dumneata ….
În Botoşani în Botoşani, dar unde anume, numele oraşului, satului? Că şi eu am citit undeva că nu în Ipoteşti.
Ce mă interesează pe mine cum a trăit un om, un artist, de vreme ce văd „cum trăieşte” în opera sa? De asta mă enervează mondenul, „febra” de a cunoaşte despre viaţa unei „vedete”. Dar ce mă priveşte pe mine? De ce le este încalcat dreptul la intimitate? În „showbiz” e prostia cu „paparazzi” care nu mai lasă oamenii să trăiască liniştiţi. În artă văd că de multe ori e la fel. Nu mai zic de jurnale care au fost publicate după moartea autorilor (JURNAL personal, fără acordul autorului) de toate mizeriile care au fost aduse în prim plan, ca să ce?
Eu sunt conştient că nimeni nu e perfect. Nici Eminescu nu a fost perfect. S-a inspirat şi din alte religii, nu a fost un „bun” ortodox (şi când te gândeşti că s-a vrut canonizarea sa 🙂 ) etc.. Dar a elogiat şi divinitatea în poeziile sale, printre care chiar şi acest Luceafărul, sau „Rugăciunea unui dac”. Fireşte în modul cum înţelegea lucrurile.
Ştiţi ce am citit azi? Că cică a fost şi „satanist”. Am citit nişte inepţii care se voiau nişte interpretări ale unor versuri ale sale.
Deci, aprecierile mele sunt faţă de opera sa. Punct. Viaţa lui l-a privit doar pe el şi nu sunt în măsură să-l judec.
M-am aprins puţin, dar discutam odată cu o persoană care mi-a spus că nu-şi lasă copiii să-l citească pe Eminescu, fiindcă nu a fost „creştin”. Şi ne mai mirăm apoi de ce scade nivelul de cultură şi creşte prostia.
Sa nu uit : Eminescu era si antisemit si rasist si….nu se gandea nimeni sa-l „cenzureze” pe chestia asta ….asa cum faci dumneata bunaoara ! Cat despre limbajul pe care-l folosea pentru a ataca pe cei cu care conservatorii { ulterior liberalii } nu erau de ” comun acord ” si care-l plateau „gras” pe poet pentru asa ceva ….te pot atentiona ca nu era de loc …poetic ! Citeste „Timpul ” din epoca respectiva si-ai sa te convingi si singurel onorabile !
Repet, puţin îmi pasă. Eu îl ştiu pe Eminescu din operele sale şi pe acela îl apreciez. Că era antisemit sau rasist e şi asta discutabil. Cum este discutabil şi dacă era religios, liber-cugetător, ateu sau „satanist”, cum am aflat azi de pe un site de conspiraţii. Pe mine mă interesează opera sa, atât. Restul e strict „problema” lui 🙂
The ” rest ” is silence …it’s true my lord !
Dumneata discutai o data cu o persoana care ” nu-si lasa copii sa-l citeasca pe Eminesu deoarece nu a fost crestin ” . Eu am discutat nu o data cu niste …copii care ,din acelesasi motive nu-l citeau pe Eminescu ! Atunci cand s-a propus canonizarea lui am fost printre primii care au facut gat desii ,asa cum am avut onoarea a -ti comunica , tipul mi-este prieten si pot cita din memorie , multe din poeziile sale , asta spre deosebire d e unii dintre ” alesii ” neamului ce au pretentia sa fie numiti ” elitele ” Romaniei ! Fireste nu numai din Eminescu , asa dupa cum cred ca ti-ai dat singur seama .
Acum să fim serioşi, Mihai Eminescu nu a fost un sfânt, la fel cum nici Ştefan cel Mare nu a fost unul 😀 . Aveţi o „cultură” foarte dezvoltată şi variată şi vă apreciez pentru asta.
Eu unul nu ştiu de unde categorisirea asta în artă în creştini şi „necreştini”. Că dacă te-ai lua după asta nu ai mai citi pe nimeni şi nu ai mai aprecia nimic. Nu ştiu cine m-a pus 😀 dar am mai citit şi eu despre viaţa „clasicilor”, a renascentiştilor, a unui Tchaikovski şi ceea ce am putut citi mi-a lăsat un gust amar, dar frumuseţea operei lor a rămas.
De asta consider că este înţelept să luăm ce e bun de oriunde şi să nu respingem totul din start din cauza unor prejudecăţi.
Evident ” Ce e val …ca valul trece ” doar prostia este vesnica si rezista in timp ! Despre canonizarea lui Stefan cel Mare ….inca d e pe timpul lui Ceausescu , adica de prin 1971 sau ’72 s-au facu diligentele necesare dar….n-a fost sa fie . Din ce spunea ala d e mi-a spus si mie ….inclusiv Mihai Viteazul se dorea a fi canonizat ….mai ales c-a avut o moarte de martir . A ramas in coada de peste si sincer…chiar nu m-au interesat motivele . Nu sti d e unde provine in arta categorisirea intre ” crestini ” si ” necrestini ” ? Pai tot de la unii ca noi …de unde altundeva ?! Atunci cand Michellangelo lucra la Capela Sixtina ….s-a gasit un cardinal care sa-i solicite sa acopere …sa imbrace pe aia pe care-i imortalizase pe acel tavan : din acest motiv Adam …are un fel de …cearceaf alaturi de el .
Deci să înţeleg că acel cardinal a cerut să se „încalce” cuvintele Scripturii? De unde „cearceafuri” pe timpul lui Adam? 🙂
Cu toate acestea, chiar şi dacă e artă consider că trebuie respectat totuşi un nivel de decenţă. Că am observat că astăzi dacă pui eticheta de artă „totul e permis”, la fel cum în cazul injuriilor şi a bătăii de joc dacă le etichetezi ca „pamflet”, totul e „în regulă”.
Daca ai timp incearca sa citesti ” Agonie si Extaz ” a lui Irving Stone ! Te pot asigura ca-i absolut dumnezeiasca ! Eu ….am ajuns sa memorez pasaje intregi din ea de cate ori am citit-o si rascitit-o ! Poate ca vei rade dar….finalul , partea unde Michellangelo se pregateste , asteapta sa „treaca dincolo „….m-a impresionat pana la alcrimi si nu azi ,ci in urma cu mai bine d e 35 d e ani ! Ce inseamna ” decenta in arta ” ? Arta-i arta si depinde si cui ai este adresata si mai ales de cine-i produsa evident si cine-o accepta ca atare .Banuiesc ca nu te gandesti la picturi semnate de El Greco unde tipii sant pusi ” La patru ace ” iar tipele nu uita sa poarte crinolina . Sincer nu mi-asi putea inchipuii „Pieta ” spre exemplu ….unde fecioara Maria sa tina pe brate un Iisus incliftat la ” Giorgio Armani „, ea insasi fiind intolita la ” Versace ” !
Mi-a mai fost recomandată această carte, dar aşa nu îmi place să citesc de pe calculator, iar pentru o bibliotecă bună, unde găsesc tot ce vreau, trebuie să mă deplasez aproape 20 km 🙂 . Ce să fac, arta presupune sacrificii. Dar în viitor îmi propun să o citesc. Deja trebuie să fac listă de când am deschis blogul. Trebuie să citesc Steiner şi Stone 🙂 .
Nu mă refer la arta asta „clasică”, ci la asta din zilele noastre care practic nu mai are bariere de nici un fel. Că o fi bine, o fi rău, sunt argumente şi contraargumente.
Inverseaza prioritatile si citeste-l mai intai pe Irvin Stone …chiar nu-ti va mai fi necesara „consultarea ” operei lui Steiner ! Cat despre arta , daca-i arta adevarata atunci …. pentru a te cita : PUNCT ! Marius Chicos Rostogan spunea la un moment dat : ” Arta ….gadila intr-un mod placut oamenii ” . Daca te ” gadila ” , atunci este arta daca nu ….atunci sigur ai paduchi !
Da, bună observaţie şi scrisă într-o formă artistică „mai aparte” 😀
In primul rand compararea operei lui Irvin Stone cu opera lui Rudolf Steiner nu isi are rostul, iti recomand sa ramai la ordinea initiala, sa-l cercetezi mai intai pe Rudolf Steiner si apoi vei vedea daca vei mai simti impulsul sa-l mai citesti Irvin Stone.
Intraţi în conflict cu domnul Marian şi după cum îl cunosc, ar trebui să-mi aduc „floricele” ca să urmăresc un „duel” de idei pe cinste 😀 .
„Unde se aduna doi sau trei in Numele Meu …acolo sunt si Eu ” sta scris deci….pentru care motiv eu si stimabilul / stimata , Necunoscuta sa ne ” duelam ” iar dumneata sa stai sa rontai la poppcorn si sa te amuzi pe socoteala noastra ??? Intra in ” lupta „, va fi infinit mai interesanta ! Si vezi cum faci , poate onorabilul cu pricina ne va marturisii { „Marturisiti-va unul celuilat ” spune Apostolul } ce hram si mai ales 😉 ce sex poarta !
De ce să mă bag şi eu „ca musca-n lapte”, dacă nu l-am citit pe Taxil? 🙂
Cu tot respectul onorate Necunoscut dar unul Irvin Stone vorbeste despre arta iar celalalt Rudolf Steiner despre…altceva .Unul , Irvin Stone inseamna cultura ,celelalt Rudolf Steiner, doar stiinta deci , cel putin eu chiar n-am facut { si nici macar Teonymus stimata noastra gazda } nici o comparatie intre opera celor doi . Sincer sa fiu sint subiectiv avand in vedere ca de cel putin 35 d e ani citesc si recitesc aceasta carte „Agonie si Extaz ” { fireste nu doar pe aceasta } si pur si simplu nu reusesc sa ma plictisesc de ea ! Poate unde-i scrisa cu mult suflet , cu multa pasiune ?
Uitaţi, domnule Marian, necunoscutul/necunoscuta care a pus la îndoială „opera” lui Taxil, că tot am discutat azi despre asta 🙂 .
Numai afirmatia ca nu va mai fi necesara consultarea operei lui Rudolf Steiner dupa citirea operei lui Irvin Stone m-a facut sa inteleg ca se incearca o comparatie, altfel nu vad rostul legaturii dintre cele 2 opere. Desi sufletul nu-mi mai este atras de beletristica va respect simtul de admiratie in ceea ce priveste cartea lui “Agonie si Extaz ”.
Spun ” necunoscut ” deoarece imi este absolut imposibil sa identific acel….”avatar ” , nu din alt motiv . daca-i barbat…chiar nu-i problema, iar daca-i femeie …cu atat mai bine ….chiar nu-i nici o problema !!! Insa…unde este postarea in care a pus la indoiala „opera ” lui Leo Taxil …deoarece chiar n-am chef sa stau la ora asta sa-ti scotocesc dumitale prin istoricul blogului ?
Printre altele şi aici: https://teonymus.wordpress.com/2014/01/14/biblia-nu-este-o-simpla-carte-partea-i/