Cugetare V

Publicat pe ianuarie 25, 2014 de Teonymus

Povara recunoştinţei este singura povară care nu te apasă, ci te ridică…

Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări, Toate postările și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Cugetare V

  2. Marian zice:
    ianuarie 26, 2014 la 5:59 pm

    22 de ani ” Crisego ” si ceva cu putin peste dumneata si….deja ati ” experimentat pe propria piele ” ! Dati-mi voie sa nu cred chestia asta si ca atare ….jurati-va si…poate va cred !!!

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      ianuarie 26, 2014 la 9:08 pm

      Sunteţi gelos pe „tinereţea” noastră? 😀
      Tinereţea este relativă, eu unul mereu m-am simţit mai bătrân decât spune buletinul. Dar de jurat, nu vă jur nimic, nu-mi dă voie Biblia 🙂 . Aşa că ori luaţi „da-ul” meu ca „da”, ori e problema dvs. .
      Dar ce, de când „experienţele” ţin cont de vârstă? 😀

      Răspunde
      • Marian zice:
        ianuarie 27, 2014 la 9:18 am

        De….d-aia onorate prieten ! 😉 Macar cu atata lucru n-ar strica sa fi de acord cu mine : nu poti avea pretentia ca un copil ce are doar cinci ani sa invete pe un tip , adult ce depaseste ….douazeci , sa-ti povesteasca ce-a vazut , ce-a auzit sau …ce-a trait si eventual ce-a facut el in urma cu….cinsprezece ani ! Cand vei pricepe oare ca , daca te toc la cap pe subiectul ” experienta „…n-o fac nici pentru a ma da rotund sau pentru a ma da destept si nici macar pentru a avea un atu asupra dumitale , sau a altora mai tineri decat mine ?!? Chiar si-n Biblie se scrie la un anume moment despre chestia a sta cu….experienta data de ….anii d e viata . Da, sunt de acord cu dumneata : tineretea este relativa . Poti fi un tanar avand doazeci d e ani si sa judeci ca un tip ce depaseste opt zeci si de asemena poti fi un individ ce a depasit sapte zeci d e ani si sa ai mintea si apucaturile unui tanar d e …douazeci si cinci de ani insa in cazurile ” normale „….tot experienta acumulata in anii d e viata este foarte importanta . Intreaba-ti parintii stimabile , intreaba-ti parintii onorate Teonymus . Ceea c e spuneti si dumneata si ” Crisego ” atunci cand spuneti c-ati simtit pe pielea proprie anume …” experiente ” pentru mine este … cel putin amuzant . Chestia ca ” nu juri ” deoarece …” nu-ti da voie Biblia „…asta chiar a fost buna si-ti multumesc pentru acest fapt : mi-a inveselit cat d e cat inceputul acestei zile si saptamani c e se anunta d e …” Lokum ” ! 😉 🙂 Sa nu uit : DA …. SUNT GELOS PE TINERETEA DUMNEAVOASTRA !!!

      • Teonymus zice:
        ianuarie 27, 2014 la 6:40 pm

        Am ajuns în vremuri în care şi cei tineri devin geloşi pe anii celor bătrâni 😀 . Oare câţi dintre noi, „copiii” de 20 şi ceva de ani, o să atingem vârsta bunicilor noştri de 80 şi, măcar vârsta dvs.? Eu cred că din ce în ce mai puţini. Cât despre mine, iau fiecare zi ca pe un dar, dar aş fi bucuros să ating măcar vârsta de 40-50 de ani, să mă bucur măcar de perioada în care teoretic ar trebui să fiu în forţă şi putere 🙂 . Aşa că vedeţi partea plină a „paharului”, bucuraţi-vă că dvs. aţi ajuns la aceşti ani, timp în care aţi avut vreme să vă bucuraţi „din plin” de viaţă şi viaţa poate vă va mai da „în dar” mulţi ani de acum să vă mai bucuraţi.
        Ţin să vă dau dreptate. Zicala cum că „dacă nu ai bătrâni, să-i cumperi” are dreptate. Şi personal, consider că înţelepciunea este mai importantă decât inteligenţa, care înţelepciune nu este nativă, ci se câştigă în ani, în urma experienţelor. Când aveţi dreptate, aveţi! 😀

  3. Marian zice:
    ianuarie 26, 2014 la 6:20 pm

    Onorate Teonymus , nu esti nici primul si nici ultimul care a abordat acest subiect al recunostiintei omului fatza de alt om ,sau fata de alti oameni , semenii sai , recunostiinta omului , a creaturii fata de Dumnezeu , Creatorul celor vazute dar mai ales a celor nevazute ! Nu stiu care comentator al Bibliei { oare o fi ” amicul ” meu … Bless Pascal 😉 ? } spunea …mai nu stiu cand : ” Fericit cel ce nu asteapta recunostiinta celorlalti pentru sacrificiul sau : acela nu va avea nici o dezamagire ! ” Paul Anghel { tipul care a scris „Zapezile de altadata ” …ca tot ninge-n dusmanie , sau ” Te Deum la Grivita ” sau…Noaptea Otomana } spunea …cam la fel cum spui dumneata : ” Povara recunostiintei , este mai grea decat povara urii ” …si acum { pe bune !!! } chiar ca nu te mai ” acuz ” de nimic 🙂 ! Preotul { ortodox 😉 } prof. Constantin Coman , spunea intr-o expunere in fatza studentilor sai : ” Ducem foarte greu povara recunostiintei si atunci mintea noastra izvodeste continuu justificari si pretexte ca sa indeparteze din suflet obligatia sau responsabilitatea recunostiintei , sugerandu-ne ca….recunostiinta aratata fatza de cineva te scapa de o povara si te ridica in propriiti ochi si fireste …. in ochii celorlalti ” ! Ce zici onorabile ?????????????????? Aud ????????????????????

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      ianuarie 26, 2014 la 9:24 pm

      Nici nu aveam „pretenţia” de a fi considerat primul care abordează tema recunoştinţei.
      Nici eu nu aştept „recunoştinţă” din partea altora, dar de ce să nu recunosc, mă face să mă simt bine chiar şi un „mulţumesc”, dacă este pe merit 😀 .
      Cât despre Paul Anghel, acesta a spus într-adevăr ceva asemănător, dar într-o altă abordare. Gândul meu este mai optimist. Eu am spus că „povara recunoştinţei” , deşi este grea, nu te „apasă”, ci te ridică, te face să mergi mai departe, îţi dă un imbold să reuşeşti ce îţi propui. Dar mă bucur că „nu m-aţi acuzat de nimic”, deşi cred că nu aţi făcut-o nu pentru că nu aţi vrut, ci pentru că nu aţi avut cu ce 😀
      În ceea ce-l priveşte pe Constantin Coman, „experienţa” mea de viaţă nu îi dă dreptate în întregime. Poate o fi aşa în cazul unora, în schimb, în cazul meu, „povara recunoştinţei” mi-a dat forţă să continui, să fac ceea ce am început. Poate că dacă nu aş fi simţit o „povară” de recunoştinţă faţă de cineva, m-aş fi „culcat pe o ureche”. În schimb, am luat-o ca pe ceva ce trebuie să fac, să nu înşel încrederea, să nu dezamăgesc. Urăsc să dezamăgesc, poate mai mult decât să fiu eu însumi dezamăgit. Dar să dezamăgesc cu adevărat, din vina mea, nu că nu i-am făcut pe plac lui cutare.
      Dar acesta sunt eu. Sunt sigur că dvs. aveţi o altă părere 🙂 .

      Răspunde
      • Marian zice:
        ianuarie 27, 2014 la 9:38 am

        Ai mare dreptate onorabile : ” n-am facut-o ” pentru ca ….n-am avut ” cu ce ” 😉 !!!! Frate draga , oare cand iti va iesii din cap faptul ca eu iti caut ” nod in papura ” ? Ceea ce doresc eu sa subliniez de fiecare data este faptul ca ….asta s-a mai facut , asta a mai fost spusa…adica n-ai inventat dumneata nici roata si nici apa calda iar aici ….ne intoarcem la ceea ce-ti spuneam ceva mai inainte ,despre acei ani ce…au in spatele lor experienta vietii ! Chestia cu ” urasc sa dezamagesc „….te roaga fratele matale , te roaga cu respect si umilinta chiar …scoateti-o din vocabular ! N-ai venit pe lume cu scopul de a nu dezamagii pe cineva ci…cu un cu totul alt scop poate mult mai inalt decat iti inchipui matale sau …. poate cu o insarcinare din partea celui ce te-a creeat { ca doar nu-ti inchipui ca doar parintii dumitale au fost aceeia ce ti-au dat viata } ce implica , dezamagirea dumitale fatza de viata dar nu si a celor din jur fatza de dumneata iar asta inseamna foarte mult chiar daca nu-ti pare dumitale onorate amic . Una peste alta…chiar am avut alta parere iar asta …este un lucru bun …sau cel putin asa al percep eu , ceea ce-i foarte important 😉 ! Onorabile….ies sa dau zapada . De cand a inceput sa vremuiasca , hotii astia de la primarie n-au bagat nici macar un amarat de plug pe strada iar la mine in curte este ca-n poezia lui Bacovia : ” Zapada-i cat gardul „….iar gardul are aproape doi metri inaltime 😉 ! Nu stiu cum o fi la matale , dar la mine pe strada -i mai tare ca la oricare dintre polii geografici ai Pamantului . Ne ” citim ” onorabile , mai pe seara …dac-o vrea Dumnezeu sau astia de la NET 🙂 !

      • Teonymus zice:
        ianuarie 27, 2014 la 6:52 pm

        Nici nu am avut pretenţia vreodată de a fi considerat „inventatorul” roatei sau a „apei calde”. Eu însumi am ţinut să subliniez asta de multe ori. Dar mi-ar plăcea ca prin viaţa mea să aduc ceva „nou”, dar se pare că va rămâne mereu în picioare vorba „nimic nou sub Soare” 😀
        Nu-mi place să dezamăgesc încrederea altora în lucruri care sunt în regulă şi-mi stă în putere să le fac. Că asta o fi după unii un defect sau o calitate şi asta e o altă discuţie. Înţeleg că pentru cei ca dvs. e un defect.
        Şi la mine „ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” 🙂 . Dar iarna nu-şi face decât „treaba”, că tot i-am simţit lipsa, acum „recuperează” teren 😀

  4. Marian zice:
    ianuarie 27, 2014 la 7:13 pm

    Taman ca-n poezia lui Alecsandri saracu’ : ” Cu o mantie argintie se imbraca mandra tara .” Cat despre dezamagirea despre care faceai vorbire …parca americanul ala de-a inventat paratraznetul { ala despre care se zicea ” se juca cu zmeul ” 😉 } , parca ala a spus la un anume moment : ” atunci cand consideri ca pregatirea ta nu este un succces ,inseamna ca de fapt …. te-ai pregatit pentru un esec ” deci , lasa dracului dezamagirea aia despre care vorbeai si fa ca-n Toparceanu : ” Las dracului necazurile mele ….si-un post vacant la Contabilitate ” 😉 !

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      ianuarie 27, 2014 la 7:55 pm

      Şi ne-am întors iar la Alecsandri 🙂
      Eu vorbeam despre dezamăgire în general. Dar îi dau dreptate lui Benjamin Franklin. Cât despre Topârceanu, nu folosesc astfel de „formule verbale” pentru că nu sunt „creştineşti” 🙂

      Răspunde
      • Marian zice:
        ianuarie 27, 2014 la 10:36 pm

        Pai sunt nevoit sa ma-ntorc la bard deoarece …daca ai vedea ce-i la mine-n cartierul unde-mi duc traiul cel de toate zilele…ai crede ca esti in Romania anului 1814 si nu la doua sute de ani distanta . Iar „testamentul ” lui Toparcescu…chiar nu strica sa-l citesti , te vei amuza cel putin . Daca nu-l aveam de recitit pe Hasek sa fi sigur ca l-asi recitii pe Toparcescu 😉 ! Pai daca dumneata te feresti de Toparceanu deoarece are ” formule verbale ” ce nu sant ” crestinesti „…inseamna ca pe Jaroslav Hasek si ” Peripetiile bravului soldat Svejk „…l-ai arde pe rug in piata publica !!!! Si cand ma gandesc ca tocmai ma gadeam sa-ti recomand cartea respectiva ….

      • Teonymus zice:
        ianuarie 28, 2014 la 12:17 am

        Da, cine ar fi crezut că o să fie o aşa iarnă „de pomină”, când pe la mijlocul lui ianuarie era o vreme de toamna…
        Văd că vă place să recitiţi, v-a prins nostalgia 😀
        Eu m-am referit că nu aş spune ca şi Topârceanu, fiindcă nu folosesc un astfel de limbaj. Dar asta nu înseamnă că din cauza asta mă feresc să-l citesc sau că „ard cărţi în piaţa publică” 🙂 . Asta înseamnă pur şi simplu că eu nu vorbesc aşa. Pe alţii, îi priveşte 😀 .

  5. Marian zice:
    ianuarie 28, 2014 la 6:58 pm

    Onorabile….nu-mi place sa citesc ! Citesc deoarece …creierul meu o solicita si…cine-s eu sa ma impotrivesc celui ce ma conduce 😉 ?!? Dar pe Jaroslav Hasek si Peripetiile lui Svejk le-ai citit vreodata ? Hai fi sincer macar o data , de cand te toc eu sa ” dai din casa ” 🙂 !

    Răspunde

  6. Pingback: Despre recunoştinţă | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s