Fiindcă tot a fost săptămâna aceasta „ziua” lui şi fiindcă se apropie weekend-ul, m-am gândit să vă recomand un film despre viaţa lui Mozart. Este vorba despre Amadeus, film în regia lui Milos Forman, apărut în anul 1984.
S-au făcut mai multe filme despre viaţa marilor compozitori ai lumii, dar pe acesta îl consider unul dintre cele mai bune, mai ales în privinţa grijii de a respecta biografia artistului şi a nu aduce şi alte „artificii” scenaristice. Poate o să descoperiţi cu surprindere lucruri neştiute despre temperamentul sau firea compozitorului, dar vă asigur că nu sunt exagerări sau invenţii, ba aş zice că exista „suport” şi pentru mai mult de atât 🙂 . Acesta a fost „omul” Mozart, un geniu cu aptitudini remarcabile, dar şi cu „defectele” şi pasiunile sale. Un om ca toţi oamenii, doar cu câteva „sclipiri” în plus. Nu pricep de ce avem tendinţa să „divinizăm” persoane, fie ele şi genii, şi nu le dăm voie să fie şi ei „oameni”.
Interesant e că naratorul filmului, cel care spune povestea lui Mozart, este chiar Antonio Salieri. Am citit şi eu despre „bănuielile”, mai bine spus „teoria conspiraţiei”, cu privire la moartea lui Mozart şi Salieri, cum că cel din urmă i-ar fi provocat moartea şi eram curios să văd poziţia adoptată în filmul lui Milos Forman cu privire la această „ipoteză”. Apreciez şi în această privinţă obiectivitatea scenariului.
Amadeus este o capodoperă cinematografică, o ecranizare a luptei pe care o are de dus geniul cu el însuşi, dar şi a „destinului” crud al talentului de a se pleca în faţa geniului şi de a-i recunoaşte superioritatea. Nu mai comentez mai mult fiindcă nu vreau să stric suspansul şi plăcerea descoperirii filmului pentru cei care nu l-au urmărit niciodată şi nici nu cunosc prea multe despre viaţa lui Mozart.
Poate că cei mai mulţi dintre voi aţi urmărit deja filmul şi încă de mai multe ori, dar nu strică să-l revedem, mai ales că vremea ne ţine „prizonieri” în case, la caldură 🙂 . (Re)vizionare plăcută!
Lumea lui Teonymus 
Antonio Salieri { el insusi un geniu interpretativ si componistic } n-a recunoscut niciodata , nici pe patul de moarte , geniul lui Mozart ! Intr-adevar Mozart a avut ” cateva sclipiri in plus ” dar…sclipiri de geniu !!!!!! Atunci cand ti-am dezvaluit cate ceva { le citisem si eu doar credeai ca am fost vreun confident al maestrului 😉 ? } din ” culisele ” vietii private a lui Mozart m-ai luat cu ” huo „, iar acum ,” sfatuiesti ” pe cine te citeste , ” sa-i dam voie ” sa fie si el …om obisnuit . Avem tendinta sa divinizam unele persoane , mai ales daca sant genii deoarece , geniul le este dat de insusi Dumnezeu , de Dumnezeu prin Duhul Sau Sfant deci…cum sa nu-l divinizezi pe Dumnezeu prin aceasta lucrare a Sa intruchipata de …un om , mai ales daca-i si geniu ?
Nu v-am luat cu nici un „huo”, atunci când aţi dezvăluit câte ceva din „culisele” vieţii lui Mozart. Pur şi simplu nu înţeleg mirarea unora când află despre anumite defecte, slăbiciuni, ale unui om celebru, fie el şi geniu. Oare ei nu sunt tot oameni? Atunci de ce nu le dăm voie să greşească aşa cum şi noi greşim? Că doar nu avem pretenţia că noi suntem perfecţi. Ori câtă vreme tu nu eşti perfect, nu trebuie să ai pretenţii de perfecţiune în cazul altora, fie ele şi genii.
Geniul, ca şi înţelepciunea, şi frumuseţea şi puterea şi orice „virtute” vreţi dvs. sunt date într-adevăr de Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că este bine dacă ne închinăm acestor „daruri”, le „divinizăm”. Iar această închinare este pe faţă, chiar şi eu am fost întrebat uneori: „Ce idoli am?”. Auzi, eu sunt creştin şi sunt întrebat de „idoli” 🙂 .
Deci, trebuie să ne închinăm numai Dătătorului, este doar meritul Lui, este opera Lui.
Fi serios stimabile , fi serios ! ” Dumnezeu iti da dar….in straitza nu-ti baga ” spune un vechi proverb romanesc ! Daca ala care este daruit cu ceva din partea Creeatorului , a Stapanului { adu-ti rogu-te aminte de pilda data de Isus ucenicilor } care , i-a incredintat un dar , pe care sa-l inmulteasca …o face , isi da interesul si transpira la propriu pentru inmultirea acelui dar , atunci acel Stapan , in mod sigur ca se va bucura si-si va iubii si respecta supusul insa daca respectivul ….” ingroapa ” darul incredintat , deoarece nu doreste , din diferite motive sa se chinuie sa-l administreze de asa maniera incat acesta sa .. devina ceva demn de cel ce-a facut darul atunci nici macar Dumnezeu { ” daruitorul voios „} nu-si mai bate capul cu el ! O seara … sau ce-a mai ramas din ea , cat mai linistita in continuare stimate Teonymus !
Aveţi într-adevăr dreptate! Şi aceşti genii au meritele lor, meritul că nu şi-au bătut joc de „darul” lor. Că sunt într-adevăr oameni cu potenţial care nu-l valorifică de lene 🙂 . Dar până la urmă cel mai mare merit îl are Dumnezeu, pentru că acele „sclipiri” au fost primite de la El.