Ştirile de la ora 5

Din tot programul de ştiri al unei televiziuni, doar cel mult 10% se încadrează în categoria ştirilor „adevărate”, a celor cu adevărat de interes public. Restul sunt pur şi simplu inepţii şi mizerii de care ne putem lipsi cu „dragă inimă”.

Atât de jos au ajuns unele televiziuni încât chiar şi la jurnalele principale se dau „ştiri” despre „vedete”. Pe mine unul astfel de ştiri mă lasă „rece”. Nu le urmăresc, pentru că nu mă priveşte viaţa „pseudo-artiştilor” şi chiar a celor adevăraţi, nu mă interesează. Dacă mă uit la ştiri vreau să văd ceva care ne priveşte cu adevărat pe fiecare în parte, ca cetăţeni ai unei ţări şi ca locuitori ai planetei Pământ, nu că o „piţipoancă” s-a măritat cu unul de la meteo 🙂 . Incredibil, dar astfel de ştiri chiar se dau în jurnalele importante ale zilei. Am văzut eu însumi asta când îi mai găseam pe ai mei urmărind „ştirile”. Nu pricep de ce acei care fac aceste jurnale nu sesizează penibilul în care se află. Singura explicaţie raţională a prezenţei acestor ştiri în telejurnale este că „prostia” se vinde, deci „ratingul”.

Tot pentru „rating” (că altă explicaţie nu am) este prezenţa în orice telejurnale, indiferent de oră, a ştirilor despre crime. Nu cer neapărat ca aceste ştiri să fie interzise, dar măcar să fie date la o oră târzie, nu „ziua în amiaza mare” când pot fi privite de orice copil nesupravegheat. Adică CNA-ul interzice difuzarea filmelor horror înainte de o anumită oră (ca să mă fac înţeles, nu-mi plac filmele de groază 🙂 ), dar astfel de ştiri, uneori chiar grafice, sunt „la liber”. Oare copiii nu au imaginaţie şi nu pot vedea mental „filmul” acestor crime? Stau şi mă întreb: ce se urmăreşte până la urmă prin difuzarea unor astfel de ştiri? Care e scopul? Să dea idei unor „psihopaţi”?

Dar la urma urmei de ce ucide un om? De cele mai multe ori din cele mai stupide motive. Chiar zilele trecute citeam că un fost profesor rus şi-a ucis un prieten după o ceartă legată de „supremaţia poeziei faţă de proză”. De asemenea, tot în Rusia un bărbat a fost împuşcat în timpul unei dezbateri aprinse despre filosofia lui Kant, „la o coadă pentru bere”. Daţi-mi voie deci să concluzionez cu un truism: ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns!

Tragediile au ajuns să fie „bucuria” televiziunilor care se hrănesc ca un „parazit” din dramele, nenorocirile, patimile şi ororile care-l lovesc pe om. Cu tristeţe o spun, dar cred că programele de ştiri nu vor duce „lipsă” niciodată de „material” pentru ştiri despre prostie, crime şi fapte oribile. Astea fac parte din latura întunecată a omului de pretutindeni, a românului ca şi a americanului, a rusului ca şi a englezului, a oricărui popor…