Despre „civilizaţi”

Ne mândrim mereu cu progresele tehnologice şi cu nivelul de dezvoltare pe care l-am atins în toate domeniile. Şi într-adevăr, suntem înconjuraţi peste tot de amprenta cunoaşterii umane. De la pietrele care sunt aşezate în aşa fel încât să paveze un drum de ţară, de la banalul cui şi până la calculator sau rachete spaţiale, toate acestea sunt rezultatul inteligenţei umane. Trăim aşadar într-o „civilizaţie”, într-o lume creată de noi, cu regulile şi valorile ei. Dar cu ce preţ?

N-ar mai trebui să avem grija zilei de mâine ca altădată, dar suntem mai stresaţi ca niciodată, pentru că am intrat într-o întrecere cu noi înşine şi cu ceilalţi din care nimeni nu iese învingător. Şi asta pentru că orice am obţine pe plan material, nimic nu mai reuşeşte să ne mulţumească. Cumpărăm maşini, haine scumpe, lucruri pe care ne dăm banii câştigaţi cu sudoare, dar dacă devin „vechi”, dacă moda se schimbă, încetează să ne mai placă. Şi uite aşa muncim iar pentru a le „înnoi”, dar suntem atât de orbi încât nu realizăm că odată ce am intrat în acest „cerc”, nu vom mai ieşi din el niciodată. În acest fel, în loc ca progresul tehnologic să ne slujească şi să ne facă viaţa mai uşoară, devenim sclavii propriilor noastre invenţii.

Dar nu realizăm că „nebunia” noastră nu ne distruge doar pe noi ca persoane, ci şi mediul înconjurator în care trăim. Şi toate acestea din cauza unor capricii. Oare sunt ele mai importante decât un aer proaspăt, o apă potabilă, o pădure plină şi dătătoare de viaţă? Nu sunt, dar nu contează, primează doar „dorinţa” omului de a trăi într-o lume „civilizată”.

Dar ne vom trezi în final şi vom realiza că nici un „zgârâie-nori” realizat de om nu se poate compara cu un „zgârâie-nori” „realizat” de natură, nici o băutură inventată de om nu se poate compara cu apa proaspătă de izvor, nimic din ceea ce va realiza omul nu se va compara cu ceea ce avem deja şi am avut dintotdeauna: frumuseţea şi liniştea naturii.

Oamenii „civilizaţi” se vor trezi, dar se vor trezi prea târziu…