La doctor

-Bună ziua, domnule doctor! spuse un bătrân care părea că a aşteptat consultaţia de secole.
-Bună ziua! Luaţi loc! Cum vă numiţi?
-Adam.
-Adam şi mai cum? Ne trebuie numele complet pentru a vă introduce în baza noastră de date.
-Adam. Doar atât.
-Adam e prea general. Ne mai trebuie ceva pentru a vă putea identifica mai uşor. Chiar nu ne puteţi oferi ceva mai mult decât acest nume?
-Dacă ajută cu ceva, zise bătrânul vizibil ruşinat, cei din sat îmi mai spun şi Homo Sapiens Sapiens sau „Homo Sapiens Junior”.
Doctorul îşi dădu ochelarii de pe nas şi începu să râdă sănătos:
-Cum? Domnule, nu vă supăraţi, dar inventivitatea acestui popor nu cunoaşte limite. De unde au mai scos aceste porecle?
-Hei, ştiţi cum sunt oamenii, te văd că faci ceva ce ei nu înţeleg şi imediat te-ai trezit cu un nume. Mi-au spus Homo Sapiens Sapiens, pentru că îmi place să gândesc, să meditez. Ce să fac? Doar nu mi-a fost dat acest cap să-l port degeaba pe umeri.
-Să ştiţi că sunteţi un personaj. Să nu vă supăraţi că mă amuz, nu o fac cu răutate. Şi cealaltă poreclă presupun că tot de aici vine.
-Unii îmi mai zic şi „Homo Sapiens Junior”, pentru că sunt de părere că aş fi fiul unui oarecare Homo Sapiens. Dar asta este calomnie, domnule! zise bătrânul vizibil afectat. Eu nu sunt un copil din flori, eu îmi cunosc părinţii. E calomnie…
-Dar liniştiţi-vă, domnule! Calmaţi-vă! Luaţi-o şi dvs. ca pe o glumă şi nimic mai mult…
-Nu pot lua în glumă astfel de vorbe mincinoase. Nu permit! Mama a fost o femeie cinstită. Oare vouă v-ar plăcea să vi se spună că nu sunteţi fiul lui Hipocrate?
La auzul acestor cuvinte, doctorul îşi reaşezase ochelarii pe nas şi continuă cu un ton schimbat:
-Aveţi dreptate. Îmi cer scuze. Cred că ne-am întins prea mult cu această introducere. De ce aţi venit la mine? Ce vă deranjează?
-Domnule doctor, parcă nimic nu mă mulţumeşte. Trăiesc într-o lume atât de frumoasă, dar nimic nu-mi atinge sufletul. Am momente în care nici nu mai ştiu pentru ce mai trăiesc. Nu am nici o bucurie…
-Văd. Şi de când au apărut aceste simptome?
Bătrânul închise ochii şi spuse o dată exactă, un an şi o zi.
-Domnule, v-am întrebat aşa cu aproximaţie, doar nu o să-mi spuneţi acum şi ora! spuse doctorul dând semne că îi venise iar cheful de glume.
-Dacă este nevoie, le spun şi pe alea. La ora 0, minutul 0, secunda 0.
-Domnule, mă faceţi să mă întreg dacă aveţi sindromul hipertimestic. Cum se poate să ţineţi minte cu atâta precizie astfel de lucruri fără mare importanţă?
-Cum să nu ştiu dacă atunci m-am născut eu?
-Nu am spus eu că sunteţi un personaj? Doctorul zîmbi larg şi continuă ştrengar: şi înainte de asta sunteţi sigur că totul a fost bine?
-Domnule, vă bateţi joc de mine? Mie îmi vine să mă urc pe pereţi de urât, iar vouă vă arde de glumă…
Doctorul văzu că nu reuşeşte deloc să-l facă pe acest om să iasă din cochilia sa, dar îşi mai încercă încă o dată norocul:
-Dar mai zâmbiţi şi dvs! Nu mai staţi aşa de încordat! Mai descreţiţi-vă fruntea!
-La anii mei, dimpotrivă, trebuie să mă încordez să fiu cum vreţi dvs., să zâmbesc, să-mi descreţesc fruntea.
-Atunci, încordaţi-vă! zâmbi medicul.
-La ce bun? întrebă ca pentru sine bătrânul.
-Se vede treaba că sunteţi incorigibil. Dar poate că totul îşi are o explicaţie medicală. Mai întâi vă trimit să faceţi nişte analize şi apoi mai vedem noi. În regulă?
-Eu n-am nimic împotrivă…

După o oră, bătrânul şi doctorul se aflau faţă în faţă în aceeaşi încăpere:
-Domnule, zise doctorul ţinând nişte hârtii în mână, am o veste bună şi una proastă. Pe care doriţi să o aflaţi mai întâi?
La care, bătrânul, ca şi până atunci, răspunse amar şi uşor iritat:
-Arăt eu ca un om care are chef de joacă? Spuneţi-mi mai repede ce am, că nu mai pot…
-Acum văd limpede de ce v-aţi comportat aşa în tot timpul în care am interacţionat. Doctorul îşi luă ochelarii de pe nas şi continuă: aveţi o boală ereditară. Presupun că aţi luat-o de la tatăl vostru. Cum aţi spus că-l cheamă? A, da, îmi amintesc. Adam, ca şi pe domnia voastră. Această maladie este cronică şi se numeşte nefericire. Asta este vestea proastă, iar vestea bună este că această boală poate fi tratată cu ajutorul unui medicament-minune. Este cel mai eficient medicament pe care-l avem noi şi este absolut gratuit. Îl dăm fără bani şi celor cu asigurare şi celor fără, pentru că aşa a dorit Cel care a inventat acest medicament care se numeşte dragoste. Vă daţi seama ce norocos sunteţi că-l veţi putea primi şi vă va putea vindeca?
-Chiar credeţi că aş putea fi vindecat? Aş putea să fiu fericit? întrebă neîncrezător bătrânul.
-Fără îndoială! De fapt, o să vă arăt acest lucru chiar aici, pentru că acest medicament are efect imediat. Dar înainte, trebuie să vă aduc la cunoştinţă nişte informaţii despre el. Trebuie să vă previn că nu există drog mai puternic decât dragostea. Odată ce o cunoşti, nu te mai poţi lăsa de ea cu nici un chip. Vă previn şi că supradoza poate să ducă la moarte. Miliarde de oameni au murit până acum de prea multă dragoste. Mulţi şi-au sacrificat viaţa pentru alţii, chiar şi pentru nişte străini. Dar nu am spus aceste lucruri ca să vă sperii, ci pentru că aşa îmi cere deontologia, zâmbi medicul. Neoficial, vă pot spune că nu există o moarte mai frumoasă decât cea din dragoste. Acestea fiind spuse, acceptaţi acest medicament?
-De parcă am avut ceva ca să pot pierde, răspunse trist bătrânul…
-Bine, v-am pregătit aici o primă doză ca să vedeţi că nu vorbesc în vânt.
Bătrânul înghiţi acea licoare şi se lumină dintr-odată. Inima îi fu umplută de o bucurie fără margini, cutele de pe frunte se netezi, iar un zâmbet se desenă pentru prima dată pe acea faţă tăbăcită de anii vieţii. Era fericit, pentru prima dată era fericit. Strânse mâinile doctorului şi nu putu să îngâne decât atât:
-Sunt fericit…sunt fericit…mulţumesc…mulţumesc!
Doctorul îl privi cu îngăduinţă şi-i spuse:
-Nu-mi mulţumiţi mie. Mulţumiţi-I celui care a inventat acest medicament. Eu mă bucur că am putut să vi-l fac cunoscut. Pentru astfel de momente mă trezesc dimineaţa. Să văd oameni vindecaţi datorită dragostei Sale. Dar acum vă las, mai am multe de făcut astăzi.
Bătrânul mai strânse încă o dată mâna doctorului şi se îndreptă spre uşă, când privirea i se opri la vitrina cu diplomele acestui medic de renume. Dar nu diplomele îi atrase atenţia, ci propria reflecţie de pe sticlă. Ca un om care făcuse o descoperire neaşteptată, spuse ca pentru sine:
-Acum înţeleg de ce aţi tot râs pe seama mea…
Şi dintr-odată izbucni într-un râs molipsitor. Doctorul râse şi el împreună cu acest bătrân până când ecoul hohotelor acestuia se stinse, semn că părăsise incinta spitalului. Apoi, se aşeză la biroul său, zâmbi şi-şi spuse:
Mare figură acest om!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare, Dialoguri, Funny, Toate postările și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la La doctor

  1. Lung articolul dar s-a meritat sa-l citesc… felicitari!

  2. Crisego zice:

    Frumoasa metafora! 🙂

  3. Mihu zice:

    Chiar ca lung articolul! Dar mi-a facut placere sa citesc asa final!:) Te pricepi. Eu, in locul tau, as scrie o carte! Stai linistit … o vor citi, cel putin, copii tai!:)

    • Teonymus zice:

      Mersi! 🙂 De data aceasta am încercat să folosesc umorul. Am îmbinat oarecum filosofia cu umorul. Sper că v-a binedispus.
      Cine ştie, poate o să scriu şi o carte, de ce nu? Dar până atunci mă antrenez pe blog. Am nevoie de „antrenament” 🙂

      • Mihu zice:

        Foarte bine faci! Unul dintre motivele blogului meu este acesta. Doar ca, tind sa fiu egoist si .. lucrurile mai bune nu le dau!:)

      • Teonymus zice:

        Deci, scrii doar pentru tine. Asta nu e un lucru prea bun pentru un scriitor. Misiunea lui este să le vorbească altora, nu să vorbească doar cu el însuşi 😀 .

  4. Marian zice:

    Stiu ca ce doresc eu nu se incadreaza in tema dumitale dar …n-ai decat sa faci cat DERO poftesti , chiar n-am la cine apela deci , adu-ti aminte ca esti bun crestin si ajuta-ma sa-mi lamuresc o mare nedumerire . Intrebare : daca detii un blog eminamente politic , pe care ai un minim de treizeci spre patruzeci de comentarii zilnic , o medie d e nouazeci mergand spre o suta si un maxim ce depaseste de multe ori doua sute si….toamna si nu ai reclame la diferite rahaturi….poti sa castigi gologani , bani adevarati , un purcoi de bani care sa-ti asigure un trai …cel putin decent ? Chiar n-am pe cine sa intreb si nu doresc sa-l intreb pe respectivul detinator al blogului sau pe cei ce viziteaza blogul respectiv , chiar dac-o fac asta la ei pe bloguri , deoarece nu vreau ca respectivul sa s e prinda ca ….m-am prins …ca am oarece banuieli in privinta ” neutralitatii ” sale si eventual sa s e supere pe mine pe moca . Stai linistit n-am d e gand sa-mi fac vreun blog ci doar sa-mi verific o teorie ce nu-mi da pace d e vreo cateva luni bune iar acum de vreo doua saptamani chiar ma deranjaza ….mai ales ca prea este frumos sa poata fi si adevarata figura respectiva . Te pricepi , esti destept , sti pe unde sa cercetezi si pe cine sa intrebi…foloseste-ti capacitatile pentru care te-am laudat inclusiv la ” carciuma din colt ” si raspunde-mi fara mare polologhie cu DA sau NU , ” ce-i in plus e d e la cel rau ” . Respect si multumiri !

    • Teonymus zice:

      Dacă blogul are oarecare audienţă (de unde influenţa) şi aici nu mă refer la numărul de comentarii, ci la numărul de vizitatori zilnici (măcar 1000) teoretic se poate, mai ales dacă e pe domeniu propriu şi nu ca acesta al meu, de tip wordpress.
      Şi eu sunt la început în acest domeniu şi personal nu câştig nici un ban din asta, dar am înţeles că unii câştigă. Deci tot ce e posibil 🙂 .

  5. Ajaytao2010 zice:

    Nice reading about you

    Thanks for visiting my blog. Be in touch. Browse through the category sections, I feel you may find something of your interest.

    Happy New Year !!!!!!! and best wishes for you in 2014 🙂

  6. Marian zice:

    Iar te supar ! Atunci cand la ” visitor ‘s ” scrie GR inteleg pana si eu ca din Marea Britanie are ….381 d e …vizitatori insa , la 186, 114 Ro. { adica Romania } cum dracu sa citesc acea cifra : 186 urmat d e virgula iar apoi 114 si mai ales cum s-o inteleg ? Mai lamureste-mi si necunoscuta asta si-ti promit ca-ti voi trimete o coroana cu garoafe naturale atunci cand….” o vei lua pe scara in jos ” 😎 !

  7. bancuri noi zice:

    buna Sunt att de bucurosca am gasit site-ul dvs., chiar daca l-am gasit din eroare, n timp ce eu verificam pe Google pentru altceva, Oricum eu sunt aici, acum ?i-ar dori doar sa spun multe mul?umiri pentru un post remarcabil ?i o frumos de interesant blog (mi place, de asemenea, tema / proiect), nu am timp pentru a merge prin toate, dar am marcat-o si l-am inclus, de asemenea, fluxurile RSS, asa ca atunci cand am timp, voi fi napoi pentru a citi mai mult, va rugam sa ?ineti pasul e o munca fantastica.

  8. ilussoria zice:

    wow..impresionant! M-a captivat pana la sfarsit. Daca ar Sti toti oamenii de „medicamentul-minune”… :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s