Cea mai mare plagă a omenirii este războiul. Numai în secolul XX, cele două războaie mondiale au provocat moartea a peste 100 de milioane de oameni. Nici măcar „Moartea Neagră” nu a provocat atâtea victime şi vorbim aici doar de cele două războaie mondiale. Dacă luăm în calcul pe toate celelalte războaie pe care le-a cunoscut omenirea până în prezent, numărul victimelor depăşeşte cu siguranţă cifrele tuturor pandemiilor prin care a trecut civilizaţia umană. De fapt, unele dintre acestea îşi au originea tot în războaie…
După un secol îngrozitor de sângeros, am ajuns în mileniul III şi ne-am aştepta ca omul să fie mai înţelept. Cunoaşte istoria, greşelile înaintaşilor săi, şi poate învăţa din ele. Atunci, de ce mai există în lume războaie? Cum se face că oamenii se ucid şi acum ca nişte bestii, aşa cum au făcut-o şi în cele mai negre perioade ale istoriei? Cum se face că în fiecare zi cad victime atâţia oameni nevinovaţi? De ce este promovat războiul în dauna păcii? De ce?
Războiul, violenţa, teroarea, niciodată nu au dus la nimic bun. De ce trebuie să ne convingă de asta alte valuri de orori, când istoria ne arată atât de multe exemple? Omului i-a fost dat să trăiască în pace. Nu războiul este cel care-l defineşte pe om. El are nevoie de linişte sufletească, de comuniune, nu de haos şi ură. Chiar şi în mijlocul celor mai dure confruntări, ştie asta, atunci de ce se lasă orbit de război?
Oricât de multe lucruri ne-ar separa, sunt cel puţin la fel de multe care ne apropie. Indiferent de rasă, de convingeri, de idealuri, la urma urmei suntem cu toţii oameni. Cu toţii ne-am născut pe această planetă, cu toţii am încercat să ne „adaptăm” aici, să trăim. Cu toţii vrem să fim fericiţi, cu toţii ne dorim o lume mai bună pentru copiii noştri. Vrem cu toţii toate aceste lucruri, oare nu putem să le atingem la fel, „cu toţii”, împreună? De ce să le atingem doar noi? Trebuie numaidecât să ne ucidem între noi?
Atunci, să renunţăm la orgolii, la certuri, violenţe şi război şi să investim în pace, într-o pace a tuturor…
Lumea lui Teonymus 
Of, daca ar exista numai zambete si vorbe bune !
Imi place cum ai folosit fraza asta: „Indiferent de rasă, de convingeri, de idealuri, la urma urmei suntem cu toţii oameni.” Da, suntem oameni, dar nu toti avem nevoie de pace, nu toti suntem construiti pentru o lume mai buna, pentru fericire. De la inceput si pana la sfarsit, vor exista si cei care nu sunt ca noi. Cu ganduri pasnice si de omenie …
Dacă e să fiu realist, într-adevăr au existat şi vor exista mereu oameni care nu sunt „de omenie”, nu au gânduri paşnice. Dar măcar cei care sunt, n-ar trebui să se lase aruncaţi de aceştia în războaie şi ar trebui să formeze un scut împotriva unor astfel de oameni agresivi, pentru ca să nu poată să-şi ducă planurile războinice la îndeplinire. Măcar dacă s-ar bate doar între ei (cei care au gânduri războinice), dar cele mai multe sunt mereu victime „colaterale”…
Deoarece războiul este calea prin care presiunile se echivalează.Şi într-adevăr,războiul nu e bun de nimic (în opinia noastră) dar dacă este să iei abordarea realistă,războiul este bun totuşi la ceva.
Şi din punct de vedere realist şi din orice punct de vedere doriţi, războiul nu este bun de nimic. Crimele pe care le face nu pot fi justificate cu nimic, indiferent ce „presiuni” ar exista. Poate sunt eu prea idealist, dar refuz principiul machiavelic cum că „scopul scuză mijloacele”.
Realitatea e realitate.Nu spune nimeni altcineva decât omul că războiul ar fi bun sau rău.Este doar o valoare atribuită de către om pentru a face diferenţa.
Ceea ce spuneţi, mi se pare absurd, o filosofie „ieftină”. Şi cine aţi vrea să „mai spună” asta dacă doar omul este dotat cu capacităţi să o facă? Dar eu vă zic că deşi nu o fac prin cuvinte, că războiul e rău o „spun” şi animalele şi mediul înconjurător, întreaga planetă care este afectată de el.
Aşa că nu justificaţi războiul, fiindcă nu aveţi cum.
Nu te condamn că ți se pare absurd,însă războiul este atât de prezent în natură încât probabil nici nu îți închipui.Și scuzele mele domnule,dar nu văd unde am justificat războiul.Am spus doar că războiul este deja natural,nu este inventat de om.
Totuşi, omul are raţiune, deci mă aştept la mai mult de la el. Nu aţi spus literal că „justificaţi” războiul, dar aşa reiese din rândurile dvs.. Nu, războiul nu e natural şi este o invenţie a omului. Că se mai ucid animale între ele, nu pot numi „război”. Ca să faci un război, trebuie o cauză şi deci ai nevoie tot de raţiune, ceea ce animalele nu au.
Există cauză în natură în contextul în care războiul este un conflict dragă Teonymus iar animalele au raţiune,într-o oarecare măsură bineînţeles.
Animalele nu au „raţiune”. De fapt, asta este una dintre marile diferenţe dintre noi şi animale. Deci, animalele nu au raţiune, dar au „instinct de supravieţuire”. Cele două nu sunt acelaşi lucru.
Iar războiul presupune „raţiune”, presupune cauze, scopuri. Animalele acţionează pur şi simplu „instinctual”, nu stau să se gândească precum omul.
În orice caz, dacă nu sunteţi de acord cu mine, vă trimit la definiţia din dex a războiului.
Un pic rudimentară exprimarea ta dragă Teonymus,la fel şi documentarea.Oricum,viaţă fericită. 🙂 Salve!
Nu e deloc „rudimentară”. Cred că m-am exprimat destul de clar. Animalele nu au raţiune. Punct. Şi nu trebuie să „mă documentez” pentru ca să afirm asta. Este de ajuns să mai arunc o privire în jur, nu trebuie să citesc ceva ce pot să văd şi singur.
Scuzaţi-mă, dar nu pot lua în serios pe cineva care spune că animalele au „raţiune”, fie şi „într-o oarecare măsură”.
O viaţă fericită şi dvs.!
Dar de ce eşti aşa pornit?:) Până şi ultimul comentariu e un pic rudimentar,ma ales de când se pune punct înainte de semnul exclamării…şi da,trebuie să fii nebun să crezi că animalele au raţiune,fie ea minuscul de infimă. 😉
Dvs. vine de la „dumneavoastră” şi este o prescurtare, deci se scrie cu punct după. Nu ştiu ce prevede noul DOOM în acest caz, dar eu aşa am învăţat la şcoală, la fel cum am învăţat că „nici o” se scrie dezlegat, nu legat, şi refuz să scriu altfel.
Dacă animalele ar avea raţiune, atunci omul ar fi cel mult o specie pe cale de dispariţie. Dar norocul nostru şi ghinionul lor 🙂
Nu vreau să fiu rău, dar dacă tot aţi venit cu critici gramaticale, după semnele de punctuaţie se lasă spaţiu 🙂 .
Nu mă deranjează atâta timp cât e vorba de o greşeală.Bine de ştiut.
Nu sunt deloc un „grammar nazi”, aşa cum li se mai spune pe net celor care sunt prea „meticuloşi” în această privinţă 🙂 , ba închid ochii când e vorba despre discuţii „neoficiale” ca şi aceasta de aici. Dar mi se deschid repede când sunt criticat din acest punct de vedere 😀 .
Oricum, observ că scrieţi cu diacritice. Ar trebui să fie o regulă generală, dar observ că nu mulţi bloggeri o respectă.
Mda,doar că mereu aveam impresia că după punct sau virgulă nu se pune spaţiu.Aşa ni s-a spus dar cine mai ştie.DIacriticele da,ar trebui puse ca să se înţeleagă limba română.
Când scrii de mână, da. Dar uitaţi-vă în orice carte tipărită. Dacă veţi găsi una în care nu se pune spaţiu, să mi-o arătaţi şi mie 🙂 . Eu până acum nu am văzut.
Acest spaţiu ajută la aspect mai mult, la limpezime. Arată mai frumos cu spaţiu.
Într-adevăr.Eh,probabil fiecare profesor de română cu propriile-i inconvenienţe la adresa limbii române.
Eu nu acord prea multă importanţă acestor lucruri. La mine contează „ideea”, conţinutul, restul se poate îndrepta.
Dar în România, discuţiile în contradictoriu despre gramatică nu prea au sens. Poţi avea dreptate acum, dar nu ştii ce se mai trezeşte Academia să introducă.
Exemplul cu „nici o” a devenit unul clasic deja. Pe mine mă depuncta în clasele primare dacă scriam legat, acum cică aşa e „corect”.
Tot aşa, unii refuză să scrie „sunt”, ci preferă „sînt”, nici măcar cu „â”.
După cum am spus, consider că astfel de discuţii nu au sens dacă alta este tema 🙂 .