Viaţa a fost generoasă cu foarte mulţi dintre noi. Ne-am născut sănătoşi, am avut nişte părinţi responsabili, n-am ştiut ce înseamnă să rabzi de foame sau de frig, să aştepţi o vorbă bună sau măcar un zâmbet şi să nu-l primeşti… Am primit totul în fiecare zi, astfel încât mulţi am ajuns să le includem la „banalităţi”, că, nu-i aşa, toate acestea nu sunt ceva „normal” până la urmă? A fi om nu presupune oare să ai două mâini, două picioare, ochi care văd, urechi care aud? Astea „se înţeleg de la sine”. Nouă ne trebuie ceva în plus pentru a fi fericiţi, poate o persoană care să ne iubească, o casă, o maşină, nişte nimicuri „de firmă”… Astea da, ne pot face fericiţi, pe celelalte le are „oricine”…
Dar de foarte multe ori viaţa ne contrazice. Vedem oameni care nu au ce are „oricine”, care merg doar în vise, văd doar prin imaginaţie, aud doar vocea propriei conştiinţe… Iar pentru astfel de oameni, ceea ce pentru noi este „normal”, pentru ei sunt privilegii. Da, Cineva ne-a discriminat pozitiv pe noi şi tot noi suntem cei care ne plângem că, vezi Doamne, ne-a părăsit iubita şi noi vrem să încheiem „socotelile” cu viaţa, pentru că fără ea nu putem trăi, că X a mers în vacanţă în Dubai, iar noi a trebuit să mergem la Constanţa, că suntem aşa de „săraci” încât nu ne permitem nici măcar haine de firmă. Viaţa ne contrazice, dar nici nu o băgăm în seamă. Noi ne gândim doar la cei care o duc mai bine decât noi. O, dacă am fi noi în locul lor cât de fericiţi am fi… dar viaţa e „nedreaptă”…
Aşa este, viaţa e „nedreaptă”, dar nu fiindcă nu ţi-a dat şi ţie ce i-a dat celui pe care-l invidiezi, ci fiindcă alţii nu au primit ce ai primit şi tu. Da, există oameni care şi-ar dori să fie în locul tău, oricât de nenorocit te-ai crede tu. Dar tu îţi urăşti viaţa şi ai început să iubeşti moartea şi asta poate din cele mai stupide motive.
Camil Petrescu spunea că „oamenii pot fi fericiţi fiindcă n-au imaginaţie”. Îmi este drag ca scriitor, dar îl contrazic răspicat, e tocmai invers: „oamenii pot fi fericiţi fiindcă au imaginaţie”. Am să arăt şi de ce.
Când eram mai mic îmi plăcea s-o tachinez pe mezina familiei atunci când o vedeam tristă şi ştiam că de vină sunt nişte „copilării”, spunându-i următoarele: „Trăim într-o lume atât de tristă încât îţi vine să râzi” 😀 . Da, de multe ori suntem supăraţi din motive absolut stupide. Gândiţi-vă puţin: cum ar fi ca tu un copil din lumea civilizată să încerci să-i explici unui copil din săraca Lume a treia că eşti trist fiindcă părinţii nu vor să-ţi cumpere noul model de smartphone sau orice „nimic” scump de care nu ai absolută nevoie? Poate că nu ar râde de tine, dar se va întreba dacă eşti în toate minţile…
De când am net am tot hoinărit pe bloguri sau forumuri şi am tot întâlnit oameni trişti. Aş vrea să le spun tuturor să-şi folosească imaginaţia. Eşti trist că te-a părăsit iubita? Gândeşte-te că alţii nu au avut niciodată pe nimeni. Eşti trist că nimic nu ţi-a reuşit, că ai eşuat? Include acestea în categoria „experienţe” şi mergi mai departe. Uită-te la tine şi uită-te apoi la oamenii din jur, uită-te la cei care nu ştiu ce înseamnă „ziua”, fiindcă la ei e doar „noaptea”, la cei care nu au auzit niciodată un ciripit de păsări, care depind de alţii. Dacă tu care ai primit atâtea te plângi, ei ce ar trebui să facă? Fii recunoscător pentru tot ce ai în această lume…
Tu ai primit mult, dar ţi se va cere mult. Ai în vedere acest lucru şi nu-ţi mai bate joc de viaţa ta! Nu-ţi mai bate joc de ceea ce ai primit! Iar aceste sfaturi mi le adresez şi mie însumi…
Lumea lui Teonymus 
Perfect adevarat. Si eu trebuie sa tin cont mai des de aceste sfaturi.
Cu toţii ar trebui să ţinem cont, deşi în unele situaţii e într-adevăr greu…
Bravos onorabile …halal sa-ti fie : ai ajuns matale sa-l contrazici pe Camil Petrescu 😎 !!! Adica ala era prost si nu stia ce spune si …. vi matale acum sa arati lumii cat era d e prost !!!! DImpotriva ala chiar stia ce zice si daca tot ziceai ceva d e vacante in Dubai ,care-i face pe cei ce din diferite motive ,sint nevoiti sa -si faca aceleasi vacante dar la Constanta , pai sa fi sigur ca daca tipii ar avea imaginatie nu si-ar mai face nici o zi macar , din acea vacanta indiferent unde ar fi locul cu pricina ! Vorbesti mataledespre „lumea civilizata „si despre explicatiile pe care ar trebui sa le dam unui copil din lumea a treia …. Pai in Romania se moare de foame , in Romania sant copii ce mor prin spitale atunci cand nu mor mancati d e caini , in Romania exista cate cinci biserici pentru fiecare scoala iar copii respectivi se drogheaza , se cotonogesc intre ei ce pana unul cade lat , in Romania doi din cinci copii abandoneaza scoala deoarece fie nu mai au parintii ce sa-i puna in blid fie nu mai au posibilitati materiale ca sa-l imbrace si sa-i cumpere rechizite scolare ,in Romania oamenii ce merg la acele cel putin cinci biserici pentru fiecare scoala ,merg acolo pentru a putea eventual sa apuce o strachina cu pomana daca nu si portofelul vreunui gura casca , in Romania ….asi putea sa-ti tastez pana la Paste ce s e intampla in Romania insa…chiar n-are rost .Daca in Romania s e intampla macar jumatate din ceea c e am scris eu aici atunci despre care civilizatie este vorba ? Pai mai civilizati sant copii din Somalia deoarece aia stiu acea zicala : „glontul ti-e singurul prieten iar arma din care pleaca ti-e si mama si tata deoarece de ea depinde viata ta ” ! „Zicerea ” cu pricina am ciugulit-o si eu dintr-un film …ceva cu un helicopter prabusit prin zona aia ,deci sa nu-ti inchipui ca incerc sa te depasesc in materie d e filozofie 😉 …chiar daca nu-mi permit { si n-asi face-o vreodata } ,sa-l contrazic pe Camil Petrescu despre care-ti pot spune ca anul acesta se vor inplini 120 d e ani d e la nastere { in Aprilie } si 57 de ani d e la moartea sa ….in Mai pe 14 . Sa sti ca tipul a crescut {orfan fiind } ,in niste conditii foarte grele si …. chiar n-a uitat d e unde a plecat , probabil ca de aici si zicerea sa referitoare la imaginatia oamenilor . Daca era vorba despre oricine altcineva …chiar ca nu-mi pasa , insa daca-i vorba despre Camil Petrescu….mi s e pare normal sa-i sar in „aparare ” !
Dar cine e Camil Petrescu ca să nu-l contrazic, mă rog? Nu a fost un om ca şi noi? Ba a fost un om ca toţi oamenii şi cu siguranţă că nu era „infailibil”. Am impresia că şi asta cu imaginaţia de fapt a preluat-o şi el de la altcineva. În fine.
Îmi place mult ca scriitor şi nu mi-aţi spus nimic nou despre el în comentariul dvs. Îi cunosc şi viaţa. Nu ştiu dacă v-am spus, dar alături de marii clasici în frunte cu Eminescu, e unul dintre preferaţii mei din literatura română, aşa că nu văd de ce să-i luaţi „apărarea”, că eu nu am sărit la „gâtul lui”. Nu e vorba de „prostie” aici, ci de păreri. Eu atac idei, nu oameni. Ca şi mine, sunt sigur că şi el a făcut la fel cu ideile altora.
Dvs. aţi caracterizat România de azi, dar oare credeţi că nu se poate mai rău decât atât? Chiar credeţi că la noi e cel mai „rău”? Să ştiţi că sunt oameni în această lume care ar da orice să trăiască aici şi să scape din „iadul” în care-şi duc viaţa. Noi vedem mereu doar partea rea a lucrurilor, dar nu ne gândim la partea plină a „paharului”. Ar trebui să spun unuia ca dvs. că sunt locuri în care oamenii îşi trimit copiii la şcoală şi nu sunt siguri dacă îi vin înapoi că se omoară ca descreieraţii între ei, că în unele locuri se moare de foame şi de sete, de boli care au fost eradicate de mult în societăţile „dezvoltate”. Chiar ar trebui să spun toate acestea unuia ca dvs.?
Nu ,chiar nu este necesar !
http://www.youtube.com/watch?v=7kgVzvY5I_U 🙂
Mersi de recomandare. L-am postat şi eu pe blog aici: https://teonymus.wordpress.com/2013/12/14/despre-fericire-2-multumirea/
Dar repostarea este binevenită, mai ales că am reluat unele idei dezvoltate acolo 🙂
Nu-l văzusem la tine, dar mi s-a părut că se potrivește. Am obiceiul de a face tot felul de corelații și trimiteri, să-mi spui dacă nu îți este pe plac, nu e cu supărare. 🙂
Chiar se potriveşte, dar n-am mai vrut să-l repostez în acest articol. Şi aşa mă repet în idei, nu vreau să devin „previzibil” 😀
:)) Cunosc sentimentul…Mi se întâmplă uneori, atunci când scriu, să am senzația ca am mai citit pe undeva unele idei și ma apuc să scotocesc și să le verific. Sper să nu fie un pui de alzheimer :)))
Nu, nu e un „pui de alzheimer”. Eu numesc sentimentul „deja vu intelectual” 😀 . Am scris despre asta aici: https://teonymus.wordpress.com/2014/02/06/despre-deja-vu-urile-intelectuale/
Esti un antrenor, in felul tau … Bravo !
Mulţumesc! Nu ştiu dacă sunt un „antrenor” pentru alţii, dar cert este că încerc să mă „antrenez” pe mine însumi 🙂
Cel mai important ! 🙂
Încerc şi eu… 🙂
Buna ziua!
Inclin sa cred ca multi dintre cei care au pus like, au facut-o stiind ca aici gasesc articole foarte bune,dar fara sa citeasca.
Dar-si mie imi place, pentru ca e bine scris- e, totusi greu sa fii de acord cu tot ce e scris aici.De ce?Pentru ca …durerea mea din virful degetului e mai mare decit durerea celui care si-a pierdut picioarele in explozia unei mine.E durerea mea.
Fericirea? Probabil singurele momente de fericire sint atunci cind sintem indragostiti si nu vedem nimic in jur si a mamelor dupa nastere cind isi iau in brate pruncul.In rest sint doar diferite grade de bucurie.
Camil Petrescu a subliniat, presupun, acel „fericiti cei saraci cu duhul”.
Nu, nu ne gindim la ceilalti.
Nu e o rautate, asa sintem „setati”.
Placindu-mi sa cutreier muntii nu m-am gindit niciodata la cei care ar merge, dar n-o pot face din diferite motive.M-am bucurat de ceea ce puteam eu.
Acum,cind imi este mai greu, ma bucur ca inca mai pot si ma bucur pentru cei tineri ca merg, se catara,etc.
Si da, sint de acord ca toti stim sau am invatat o gramada, dar fiecare aplica in functie de educatie si imaginatie.
@fosile Respect stimabile ,este poate printre cele mai de bun simt comentariu in afara comentariilor lui (.) pe care l-am citit pana acum , ca raspuns la postarile ale onorabilei gazde , Teonymus ! Respect ! Cel mai mult mi-a placut : „…. asa suntem setati ” , de catre cine „setati ” …asta poate ca amicul Teonymus va avea bunavointa s-o lamureasca 😎 .
Pentru dl. Marian: Dacă suntem „setaţi” cei care ne-au setat suntem noi înşine. Oricum, vă aduc aminte că apostolii puneau această „setare” pe seama „firii pământeşti” 🙂
Buna ziua!
Eu am încercat aici să-i provoc pe cei care mă citesc, mai ales pe cei care sunt nemulţumiţi de viaţă, la un exerciţiu de imaginaţie. Sunt oameni care cred că nimeni nu suferă mai mult decât ei. Extrem de negativişti, văd numai partea rea a lucrurilor şi gândind aşa îşi pierd bucuria de a trăi, iar unii ajung chiar să se sinucidă. Şi dacă ar fi stat şi ar fi gândit obiectiv, ar fi realizat că nu e aşa de rău cum cred ei, că ei stau chiar foarte bine în comparaţie cu alţii. Din experienţa mea cu viaţa, am observat că tocmai cei care au toate motivele să fie fericiţi (sănătate, o stare materială bună, familie care îi susţin etc.) nu sunt, pe când cei care poate nu au nimic din toate acestea sunt mai fericiţi decât ei. Asta e o ironie a vieţii pe care o pun pe seama lipsei de imaginaţie. Că dacă te gândeşti la cineva desfigurat, nu cred că îţi mai vine să te plângi de înfăţişarea ta, ca să iau un exemplu foarte des întâlnit în rândul tinerilor amatori de „bisturiu”.
Nu, Camil Petrescu nu s-a referit la „fericiţi cei săraci cu duhul”, ci tocmai invers logicii mele. Adică cum poţi tu să fii fericit când atâţia sunt trişti? Poţi tu să te bucuri de ceva, când ştii că alţii nu au nimic? Eu cred că tocmai de asta trebuie să fii fericit, mulţumitor, fiindcă alţii sunt mai „loviţi” de viaţă decât tine. Ţie ţi s-a dat să fii fericit, dar tu refuzi fiindcă alţii sunt mai necăjiţi decât tine. Dvs. nu vi se pare mai logic să faci invers, adică să fii mulţumitor şi deci fericit? Mie mi se pare.
Nu cred că suntem „setaţi” să fim aşa şi chiar dacă am fi, cei care „ne-au setat” suntem noi înşine.
Eu unul mă gândesc la ceilalţi, iar atunci când o fac în urma unor realizări chiar şi mai mărunte, parcă bucuria devine mai mare, o bucurie amestecată cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu că mie mi-a oferit atâtea.
Orice s-ar spune, dar există o relaţie foarte strânsă între fericire, imaginaţie şi mulţumire.
Bineinteles ca Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am.La rindul lui, cel care are mai putin decit mine, Ii multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce are el.Sintem egali, nu? Si-atunci care ar fi sensul gindurilor mele indreptate spre el?
Da, daca as avea nesimtirea sa merg sa maninc, singur, intr-o tabara de refugiati, as fi de condamnat.
Imi zicea mai demult o doamna: El ( eu) tine un ciine, iar eu (ea) n-am ce sa-i dau la copil de mincare.
Am intrebat-o daca pot sa o ajut cu ceva.
M-a refuzat, mindra.Si-atunci am rugat-o sa-mi explice cum ar avea ce sa-i dea copilului ei daca eu n-as tine un ciine?
Mi-a intors spatele.
Stiu ca sint multi, din pacate foarte multi, care nu au nimic.Asta inseamna ca n-am voie sa ma bucur nici eu de ceea ce am.
Primim fiecare cit meritam.Sa multumim pentru asta si sa ne urmam calea- cum am spus si inainte- in functie de educatie si imaginatie.
O prietena a cumparat o piine si a vrut sa o dea unei femei care intindea mina la fiecare persoana care intra sau iesea din magazin.A injurat-o si a cerut bani.Ce sa faca ea cu piinea?
Cu ceva timp in urma a sunat un barbat la mine la usa si acerut de mincare.I-am dat ceva.A multumit si a plecat.La citeva luni de la „vizita” m-am intilnit cu el si mi-a spus fericit ca si-a gasit de lucru.M-am bucurat pentru el.
In ce-i priveste pe tinerii amatori de „bisturiu”, sint convins ca nu-i intereseaza nici un fel de sfat .
Mult bine!
Fiindcă alţii sunt mai necăjiţi decât tine, este un motiv să fii mulţumit cu ceea ce ai. Că da, se poate şi mai rău. Eu tocmai asta am susţinut aici.
„Stiu ca sint multi, din pacate foarte multi, care nu au nimic. Asta inseamna ca n-am voie sa ma bucur nici eu de ceea ce am”.
Asta sugera Camil Petrescu prin acele cuvinte, că dacă ai imaginaţie, adică te gândeşti la ei, eşti „egoist” dacă te bucuri pentru tine.
Eu am spus dimpotrivă, faptul că sunt astfel de persoane trebuie să te facă să fii mulţumit cu ceea ce ai. Dacă îi poţi ajuta cu ceva, foarte bine, dacă nu, fii mulţumit de viaţa ta şi nu-ţi mai bate joc de ea, plângându-ţi de milă. În comparaţie cu cei care sunt într-adevăr săraci, ceea ce faci tu este o bătaie de joc. Chiar aşa.
Eu zic să nu fim zgârciţi cu sfaturile. La urma urmei nu ne costă nimic, chiar dacă nu credem că ne bagă cineva în seamă, nu ne doare gura să le dăm.
Asta fac de fapt pe acest blog.
Sint bune sfaturile, dar fara acuzatii.
In momentul in care, citirorul, se simte incriminat, pleaca.
În acest articol, dacă am făcut „acuzaţii” m-am inclus şi pe mine.
Oricum ar fi, cititorul e liber să facă ce doreşte el. Eu nu-l ţin cu forţa aici. Dacă nu-i place, să-i fie de bine…
Teo, nu te zburli.
Daca scopul blogului este sa oferi sfaturi, sa oferi alternative, ar trebui, cred eu, sa accepti si tu sfaturi.
Sper ca nu doresti sa fie toata lumea-ma refer la cei care-ti trec pragul- de acord cu absolut orice spui.
Sanatate!
Nu m-am „zburlit” de loc. Eu tocmai de asta mi-am deschis blog, să trag un semnal de alarmă, să încerc să schimb ceva, în nici un caz să „linguşesc”. Iar dacă unii se simt „incriminaţi”, asta arată că sunt pe drumul cel bun, semnalul a fost „recepţionat”. Acum depinde de ei ce vor decide. Iar dacă decid să mă ignore de acum înainte, asta e. Nu pot fi ipocrit, ceea ce cred, spun indiferent. Nu scriu pentru rating, nu câştig nimic din blog, nu am nici un alt interes.
Orice sfat este binevenit şi nici nu aştept ca toţi să fie de acord cu mine. Dar cititorii trebuie să mă accepte aşa cum sunt. Dacă nu mă acceptă, după cum am spus, nu e o tragedie pentru mine dacă mă părăsesc. Asta e viaţa…
Inca o data te-ntreb onorate Teonymus : SIGUR NU ESTI PASTOR SAU MACAR PARINTII DUMITALE ,N-AU FOST ….MACAR UNUL DINTRE EI PASTOR ??? Inca o data te-ntreb : SIGUR N-AU URMAT NISCAI STUDII DE TEOLOGIE PE LA NICI UN INSTITUT TEOLOGIC …EVENTUAL NEOPROTESTANT ???? Spune -o frate , recunoaste o data ,nu ma mai fierbe ca-mi vin toti dracii d e nervii capului !!!!!!!
Nici eu, nici părinţii mei, nici bunicii mei nu au fost pastori şi nici nu au avut studii teologice. Dar de ce întrebaţi? 🙂
De curios ce sunt …de d’aia !!!!! Asta , si nu in ultimul rand faptul ca , ceea ce spui dumneta referitor la gasirea fericirii in ajutorarea celor mai putin fericiti sau a nefericitilor in general….imi aminteste al dracului de bine de ceea ce incerca pastor profesor Aaron Moldovan sa-si invete studentii . @ fosile Un bun amic d’al meu a facut acelasi lucru cu un amarastean , l-a primit in casa , l-a omenit , i-a dat si niscai gologani….Amicul respectiv , a fost gasit mort in casa dupa vreo trei zile , cand cei din familie l-au cautat ingrijorati de lipsa sa . Era doar un actor pensionar ce traia dupa o zi pe alta dar ….i-a fost mila d e cine nu trebuia , poate una dintre marile sale greseli .
Acest articol nu era despre găsirea fericirii „în ajutorarea” celor mai puţin fericiţi, am scris altădată despre asta. Într-adevăr, fericirea poate fi găsită şi aşa 🙂 .
Apropo :nu ca ar fi ceva rau in asta { in chestia cu neoprotestantismul }dar….macar s-o stiu si eu !!!
Placute cuvinte. Observ tendinţa depresivă şi în viaţa mea – şi ce bine este când o văd, pentru că ştiu ce am de schimbat – de aceea apreciez încă o dată încurajarea la o atitudine mulţumitoare! 🙂
Scrii frumos şi sănătos..
Mersi! Astfel de tendinţe cred că le avem toţi în anumite momente în viaţă. Ideea e să le depăşim cu ajutorul imaginaţiei sau cu orice altceva, dar să mergem mai departe.
Astfel de articole sunt şi pentru mine o provocare. Eu nu mă exclud. Îmi vorbesc mie întâi şi apoi şi altora 🙂 .
Este o provocare bună. Şi eu aş scrie articole mai bune dacă ar fi o plăcere să mint, să mă laud cu ce nu am. Am observat câteva bloguri care au rating mare în felul acesta.
Un cântec destul de cunoscut spunea: „Can you practice what you preach?”, şi asta mi-a dat mult de gândit.
Mult spor la scris!:)
Mulţumesc! Îţi urez la fel! 🙂
E o postare bine venită, felicitări!
Mulţumesc! 🙂
Draga teonymus as vrea sa-ti mulțumesc din suflet pt postările tale in care eu personal am găsit Răspunsuri la multe întrebări . Trebuie sa recunosc ca de fiecare data când citesc câte o postare ramân vrăjita de felul cum explici si dezvolți fiecare subiect in parte ! Ma bucur mult ca rătăcind pe sit-uri am reușit sa dau peste blog-urile tale , si voiam ca acest lucru sa il știi pt ca eu cred ca prin pregătirea ta esti de ajutor la multe persoane .
Mulţumesc pentru aprecieri şi-ţi mulţumesc şi eu că mă citeşti!
Mă bucur să aflu că rândurile mele au vorbit sufletului tău şi sper s-o facă şi în continuare… 🙂
Am revenit pe aici… imi face placere sa recitesc postarea asta 🙂
Bine ai revenit! 🙂
Acest articol trebuie citit de toata lumea!
Felicitari!
Mulţumesc!