Am văzut foarte multe filme, dar puţine au reuşit să-mi pătrundă în suflet aşa cum a făcut-o filmul italian „Viaţa e frumoasă”. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, capodopera lui Roberto Benigni din 1997 este în top 3 cele mai bune filme vizionate de mine. Fiindcă tot am vorbit săptămâna aceasta despre fericire şi imaginaţie, acest film e unul dintre cele mai frumoase exemple care ilustrează relaţia dintre cele două.
„La vita e bella”- nu cred că această capodoperă cinematografică putea primi un titlu mai nimerit decât acesta. „Viaţa e frumoasă” este laitmotivul care străbate fiecare scenă, fiecare dialog, fiecare gest al actorilor. E frumoasă şi când îţi merge bine, dar şi când îţi merge rău. E frumoasă şi când trăieşti în pace, dar şi când în jurul tău zboară gloanţe, când ura te ameninţă. E frumoasă oricum, îţi trebuie doar puţină imaginaţie ca să vezi asta…
Ca şi viaţa, acest film are de toate. Are şi comedie, dar şi dramă şi chiar tragedie, poveşti de dragoste, dar şi „de ură”, pace, dar şi război, zâmbete, dar şi lacrimi. Dar peste toate este suverană bucuria de a trăi…
Nu am să dezvălui nimic despre subiectul filmului, chiar dacă mulţi dintre voi l-aţi văzut şi revăzut. Un astfel de film este ca o poezie: nu trebuie povestit, ci doar trăit…
(Re)Vizionare plăcută! 🙂
Lumea lui Teonymus 
Mi-a placut foarte mult acest film ,desi nu sunt mare amatoare de filme in care e vorba despre razboi.Cred ca a a aratat ca viata e frumoasa in cel mai sublim mod…Merita vazut!
Mă bucur că ţi-a plăcut! 🙂
Cât despre filmele despre război, consider că ar trebui să fim „amatori” de astfel de filme, tocmai pentru a nu fi „amatori” de războaie, mai ales în acest secol care se anunţă unul periculos. Cel puţin mie nu-mi miroase a bine…
Te poate face sa si zambesti uneori insa ….tot o drama este ! Un film exceptional !!!
Aşa este. Jumătate zici că este o comedie, dar cealaltă te contrazice „crunt” 🙂 . Un film cu adevărat excepţional…
Hehe, este şi unul dintre filmele mele preferate. Si iar revenim la ideea că Benigni nu te poate să nu facă să zâmbeşti, chiar dacă te uiţi la o dramă, nu la o comedie.
Să nu te facă să zâmbeşti, parol. Orele de somn în minus vor să-şi facă simţită prezenţa.
Nici o problemă, nu postezi pe blogul Academiei Române 🙂 .
Da, aşa este. Benigni este un actor aparte. Îl ajuta mult şi înfăţişarea 😀
E și unul dintre filmele mele de suflet!! L-am văzut și revăzut de câteva ori și tot o „poezie” fără cusur rămâne, în ciuda dramelor îngrozitoare…
Aşa este! Atitudinea personajului principal, adoptată mai ales de dragul copilului său, faţă de ororile la care a fost supus, mi-a rămas undeva în suflet. A reuşit să mă convingă că, într-adevăr, „La vita e bella”. 🙂
Și chiar e!
E minunat filmul…mi-ai deschis pofta de a-l revedea, a nu știu câta oară 🙂
Ma bucur! Revizionare plăcută! 🙂
Un film exceptional, dar plin de tragism. Da, viata este minunata, este un miracol, dar incercarile si pericolele de tot felul sunt la tot pasul.
Finalul filmului m-a dat gata. Nu poti sa nu lacrimezi… Dar asta e viata, cu toate ale ei.
Numai bine! 🙂
Şi pe mine m-a dat gata finalul filmului. Chiar nu anticipam o aşa desfăşurare a evenimentelor. Mă bucur că v-a plăcut! 🙂