Puterea unui cuvânt

Un proverb românesc spune următoarele: „O vorbă rea răneşte mai mult decât o sabie ascuţită”. I-am auzit pe foarte mulţi spunând cu amărăciune că mai bine primeau o palmă decât să primească nişte cuvinte grele de la nişte oameni la care ţin. Am cunoscut şi eu acest sentiment şi cred că şi voi l-aţi încercat măcar o dată. Dar oare nu este valabil şi invers? Dacă vorbele pot răni, oare nu pot şi să vindece? Pot, doar de noi depinde cum şi în ce scop ne alegem cuvintele!

Un alt proverb românesc spune atât de frumos că „vorba dulce mult aduce”. Da, nişte simple cuvinte rostite din inimă pot să facă mai mult decât nişte fapte. Nu credeţi? Întrebaţi-i pe doctori despre „efectul placebo”. Oameni bolnavi au început să se vindece pentru că un medic le-a spus că un medicament îi va face bine, deşi acel „medicament-minune” era o „farsă”, un ser banal sau o simplă aspirină. Ce i-a vindecat pe acei oameni? Nişte simple cuvinte venite de la cineva în care aveau încredere.

Evanghelia după Ioan ne spune încă din primul verset că „la început era Cuvântul”. Universul a fost creat tot în urma unor cuvinte rostite de Creator. Atât de puternice pot fi nişte cuvinte! La fel, şi noi putem „crea” prin cuvinte. Putem forma oameni, care vor ajunge personalităţi marcante ale lumii de mâine, prin aprecieri, încurajări, o vorbă bună, un zâmbet. Îi putem forma sau îi putem distruge şi asta doar prin nişte „simple” cuvinte.

De aceea, părinţi, pedagogi, mentori, aveţi grijă cum vă alegeţi cuvintele! Teama că „ne-o vom lua în cap” nu este o scuză să ignoraţi faptele noastre bune şi să ne criticaţi mereu şi mereu pentru cele rele. În felul acesta ne veţi face să ne simţim „buni de nimic”, iar de aici şi până a ajunge aşa nu mai este mult… Evident, asta nu înseamnă că vrem doar laudă. Nici extrema cealaltă nu e bună. Vrem un echilibru…

Mi-aduc aminte de un sfat pe care mi l-a dat cel care mi-a fost „mentor”. M-a învăţat să apreciez mai întâi şi apoi să critic. Adică, dacă ceva nu-mi place la cineva şi vreau să-i atrag atenţia, să îi arăt mai întâi ce-mi place la el şi apoi „critica”. În felul acesta, acea persoană va lua aminte la cuvintele mele, iar „critica” mea va fi una „constructivă”. Se va simţi apreciat şi asta îi va da un imbold să progreseze. Altfel, oricât de multe intenţii bune aş avea, acele cuvinte mai degrabă îi vor face rău decât bine, pentru că în minte îi va încolţi ideea că nimic din ceea ce face nu este bun, de vreme ce mereu îi sunt aduse în atenţie doar defectele…

Omul are nevoie şi de cuvinte ca să trăiască. Are nevoie de o vorbă bună, de o încurajare. Are nevoie să i se spună un „te iubesc”, chiar dacă au trecut ceva ani de la căsătorie. Are nevoie şi de vorbe, nu numai de fapte. Nu fiţi zgârciţi cu ele!

De ce ne e atât de greu să le spunem celorlalţi cuvinte frumoase?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Puterea unui cuvânt

  1. GEGELUTZ zice:

    E grozav filmuletul! Multumesc din suflet! Intr-adevar, cuvintele pot vindeca dar si ucide. O seara plina de zambete!

  2. Teonymus zice:

    Plăcerea a fost de partea mea 🙂 . O seară frumoasă şi ţie!

  3. ilussoria zice:

    Da, cata dreptate ai… rar imi amintesc sa fi fost apreciata de cei de la care tanjeam sa o faca…si e trist sa incerci sa „muti muntii” si uneori chiar sa reusesti (!) iar persoanele pentru care sa fi dorit cel mai mult sa o faci, sa ramana de stanca . Era o vorba,ca profetul nu este bine primit in cetatea sa, si nu pricep de ce parintii evita asa tare sa isi aprecieze copiii cand fac ceva bun. Intotdeauna este nevoie de un raspuns dupa principiul actiune-reactiune. Dupa parerea mea in cap si-o iau nu cei care sunt apreciati constant si pe buna dreptate ,ci cei care nu sunt apreciati deloc .Si-o iau in cap in sensul ca se incapataneaza si vor sa faca lucruri mult peste puterile lor,se lupta sa isi depaseasca limitele pe care singuri si le-au impus , iar cand esuaza nu exista mai mari disperati decat ei.Mi-e mila de astfel de oameni, pentru ca nu isi apreciaza corect valoarea.Ei sunt valorosi chiar daca nu le-a spus nimeni acest lucru.
    Si da, suntem prea egoisti in cuvinte, dar ar trebui sa ne gandim ca acele cuvinte magice pe care le vrem din partea altora, trebuie sa le spunem noi intai si se vor intoarce ca un bumerang 🙂
    Frumos articol! mi-a placut si filmuletul, foarte sugestiv! Keep up the good work!

    • Teonymus zice:

      Cunosc sentimentul 🙂 .
      Isus este Cel care a spus că „nici un proroc nu este primit bine în patria lui” (Luca 4:24) şi avea dreptate ca întotdeauna.
      Mulţumesc de aprecieri. Văd că ţi-a plăcut atât de mult filmuleţul că în finalul articolului ai dat-o pe engleză 😀 .

  4. peapetulburi zice:

    Întrebarea ta mi-a adus involuntar în minte un vers de-al lui Cheloo din piesa „Fericit” drept răspuns: „căci e mai uşor să fii rău când vrei să fii bun şi n-ai cu cine ” 🙂

  5. Asta incerc si eu sa ii invat pe copiii mei…; societatea insa ma tot contrazice! ma bucur totusi ca , iata, numai aici in comentarii, speranta nu a murit! In fine, exista si oameni “sanatosi”: “Te iubesc. Fii linistit(a), nu astept sa-mi spui ca ma iubesti si tu. Si nici nu vreau sa intelegi ca simplul fapt de a-ti spune te iubesc ma obliga la ceva. Iti spun te iubesc pentru ca asta simt acum.”
    Tu cati oameni din acestia ai intalnit pana acum?..

    • Teonymus zice:

      Societatea suntem noi şi câtă vreme mai sunt oameni „sănătoşi”, există şi speranţă.
      Astfel de oameni sunt destui, dar fiindcă nu-şi propun să iasă în evidenţă, nu prea sunt ştiuţi. Dar ei există. Problema nu ar trebui să fie pusă la modul „câţi oameni din aceştia am întâlnit”, ci dacă noi înşine suntem aşa…

  6. Nu stiu daca exista durere mai mare ca aceea produsa de ranile facute de cei pe care ii iubesti, fie ca sunt cuvinte sau fapte. Modul in care ii tratam pe ceilalti este foarte important, pentru ca nu-ti ia mai mult de un minut sa spui sau sa faci ceva ce va produce poate rani pentru ani si ani …

  7. ricamihai13 zice:

    să nu ne grăbim să distrugem, să ne grăbim să construim….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s