Despre altruism

După ce ne naştem şi devenim conştienţi de noi înşine, înţelegem treptat că, pentru a „supravieţui”, trebuie să fim puternici şi independenţi din toate punctele de vedere, dar mai ales material. Familia este tot ceea ce avem, dacă o avem şi nu am fost abandonaţi prin cine ştie ce case de copii, dar chiar şi aşa, noi românii avem o vorbă: „Frate, frate, dar brânza e pe bani”. La urma urmei, oricât de buni ar fi părinţii noştri, ordinea firească a lucrurilor va face ca într-o zi să ne părăsească şi atunci vom fi „pierduţi” dacă ne-am bazat toată viaţa pe sprijinul lor, mai ales dacă nici ei nu fac parte din „pătura bogată” a societăţii. Aşa că urmăm şcoli, ne pregătim profesional. Ne trezim dimineaţa devreme şi ne culcăm frânţi de oboseală pentru un „viitor”…

Viaţa am primit-o gratis, dar ca să trăim trebuie să „plătim” cu sudoare, cu suferinţă, cu muncă, cu timp… Şi plătim. Şi îndrăzneşte cineva să ne ceară din munca noastră. Adică noi ne spetim muncind şi tu vrei să primeşti din rodul muncii noastre fără să ne oferi nimic în schimb. „Totul” în viaţa aceasta este un „troc”: oferi şi primeşti. A, nu ai nimic de oferit? Viaţa e grea, „bine ai venit pe planeta Pământ!”. Şi mulţi dintre noi întoarcem spatele unor astfel de oameni, deşi nu toţi gândim astfel…

Avem motivele noastre şi nimeni nu ne poate condamna că procedăm în acest mod. Dar unii de ce nu procedează la fel, deşi au şi ei motive să o facă? De ce se lasă „prostiţi” de aceşti „cerşetori”, ba mai mult, îi ajută chiar şi fără să le fie cerut sprijinul? Nici nu le pasă că ceilalţi dau din cap când îi văd ajutând şi îi consideră „proşti”, nici nu le pasă că nici ei nu sunt înstăriţi, le pasă doar de acei oameni care au nevoie de ajutorul lor. Nu se aşteaptă la nimic în schimb, dar primesc. Da, primesc mai mult decât ai putea cumpăra cu toţi banii din lume: fericire…

Aceşti oameni au descoperit „secretul fericirii”! Noi ceilalţi am da orice pentru fericire, iar ei o primesc tocmai de la cei care nu mai au nimic şi asta doar datorită unui mărunţiş, unei bucăţi de pâine, unei vorbe bune.

Iar acest „secret” este următorul: Fericirea vine doar dacă o aduci şi tu altora…

P.S.: Această postare nu reprezintă o încurajare sau justificare a cerşetoriei ca „meserie”, nu degeaba am pus cerşetori în ghilimele. Din câte ştiu, cerşitul este considerat infracţiune. Această postare încurajează altruismul, actele de binefacere în general. Am ţinut să precizez acest lucru pentru a evita comentarii de acest gen. Vă mulţumesc de înţelegere!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Despre altruism

  1. Sunt destul de asemănătoare articolele noastre. Cel puţin mesajul transmis este acelaşi.
    http://vorbindcudumnezeu.wordpress.com/2014/04/07/daruind-vei-dobandi-si-tu/

  2. Pingback: Despre altruism (2) | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s