Astăzi a fost o zi superbă, o primă zi de primăvară „în carne şi oase”, nu numai în calendar 🙂 . Dacă până acum a fost o vreme de toamnă, soarele şi-a arătat în sfârşit „supremaţia” şi mi-a adus căldura la care visam de atâtea luni.
Nu știu la voi, dar la mine abia acum au înflorit pomii. Nu mă mai satur să privesc florile atât de frumoase, să miros parfumul lor şi să-mi delectez auzul cu zumzetul albinelor care lucrează neobosite şi nu se vor opri până ce şi ultima floare va fi polenizată. Oare ce ne-am face noi oamenii fără albine? Einstein spunea la un moment dat că „atunci când albinele vor dispărea de pe suprafaţa Pământului, omul va mai avea doar patru ani de trăit”. Dacă mă gândesc că polenizarea este realizată cu precădere de albine, acest gând mă nelinişteşte, mai ales că în ultimii ani, din cauza poluării, pesticidelor şi neglijenţei, s-a înregistrat o rată fără precedent a dispariţiei albinelor…
Dar să lăsăm asta acum. Astăzi nu pot să mă gândesc la lucruri rele. Primăvara nu-mi dă voie 🙂 . Totul din jurul meu mă îndeamnă să trăiesc, să fiu optimist, să îndrăznesc să-mi fac planuri şi să am încredere. Cum aş putea să le întorc spatele?
Iubesc toate anotimpurile, dar parcă mi-e mai dragă primăvara. Poate fiindcă m-am născut la sfârşitul iernii? E şi asta o teorie 🙂 . Oricum, întotdeauna am rămas impresionat de frumuseţea primăverii, dar mai ales de „încăpăţânarea” ei de a reface mereu şi mereu ceea ce iarna a distrus prin îngheţ sau a ascuns sub nămeţi. Chiar dacă mai întârzie ea câteodată, aşa cum s-a întâmplat în acest an, îşi va face „treaba” ca şi cum ar fi pentru prima dată.
Primăvara îmi dă lecţii în fiecare an, printre care aceea că nu este niciodată prea târziu să o iau de la capăt. Dacă totul se dărâma în spatele meu, nu-i nimic, o iau de la capăt şi „construiesc” din nou cu aceeaşi pasiune. Important e să nu renunţ niciodată. Chiar dacă în sufletul meu este iarnă, va veni până la urmă şi primăvara. Tot ce trebuie să fac e să o aştept cu căldură în suflet, la fel cum un om aşteaptă primăvara la căldura unei sobe…
Vă doresc tuturor o primăvară care să vă încălzească nu numai trupul, ci şi sufletul!
Lumea lui Teonymus 
multumesc ! iti imprumut textul pt a ajuta pe cineva. nu va fi publicat , doar va aduce bucurie unui suflet.
Acesta e şi scopul pentru care am scris aceste rânduri. Luaţi-le cu încredere. Sper să aducă bucurie acelui suflet. 🙂
Mulțumesc pentru urări și pentru minunatele instantanee! 🙂
Plăcerea a fost de partea mea! 🙂
De cate ori cade un copil pana invata sa mearga? daca s’ar opri din incercari?! 🙂
Aşa este! Când suntem copii avem atâta voinţă de a învăţa, suntem atât de dârzi. Dar nu ştiu unde dispare ambiţia odată ce înaintăm în vârstă. Mulţi dintre noi ar trebui să căutăm acea ambiţie la copii din noi şi să nu o mai părăsim niciodată. 🙂
Stiu cum e : sunt nascuta in prima luna de iarna!!…. dar toate anotimpurile ni s-au dat cu un scop!!
Aşa este! Ni s-au dat ca să învăţăm că toate lucrurile îşi au vremea lor şi că trebuie să trecem senini peste „vitregiile” vieţii, pentru că şi ele fac parte din viaţă, la fel cum viscolul, furtuna, gerul, fac parte dintr-un an. Trebuie să le acceptăm şi să mergem mai departe, oricât ar întârzia trebuie să vină până la urmă şi primăvara. Nu trebuie să ne pierdem speranţa. 🙂