Despre cărţi

Unii sunt de părere că cea mai mare invenţie a omenirii este roata, alţii că ar fi curentul electric sau altă „născocire” a inteligenţei umane. Dar pentru mine, scrisul este cel puţin la fel de important ca ele. Nici nu-mi pot închipui o lume fără scris, o lume fără posibilitatea de a-ţi fixa pe ceva vorbele, ideile sau simple date tehnice. Nimic nu s-ar păstra şi s-ar transmite mai departe atât de bine cum se face prin scris. Oricât de importantă ar fi roata, fără scris am fi condamnaţi să o reinventăm mereu şi mereu…

Dacă la început scrisul a fost generat de nevoi „profane”, a depăşit foarte repede cotidianul, fiind „înfiat” de artă. Astfel au luat naştere cărţile, care sunt adevărate „portaluri” către alte lumi. Doar 31 de litere, câte are alfabetul român, ordonate pentru a forma cuvinte, te pot duce în mii şi mii de lumi. Păcat că viaţa noastră este prea scurtă pentru a „vizita” toate lumile care au fost „scrise”. Dar, mai ales, păcat că unii refuză să le „viziteze” măcar pe câteva…

Trăim în epoca contemporană, epocă în care se înregistrează cea mai ridicată rată a alfabetizării din istoria omenirii. Învăţământul public obligatoriu şi gratuit a oferit tuturor şansa de a învăţa să scrie şi să citească. Astfel că, pentru cei mai mulţi dintre noi, descifrarea grupurilor de litere de pe foi, ecrane sau alte suporturi, nu mai reprezintă un mister. Cu toate acestea, unii se feresc de cărţi. Bibliotecile sunt pline de „lumi” care aşteaptă să fie descoperite, chiar şi în case există rafturi pline de cărţi, dar noile generaţii nu sunt deloc curioase să afle ce se ascunde sub praful care le acoperă…

Nu generalizez, am întâlnit personal copii care iubesc cărţile, dar experienţa mea de viaţa mi-a arătat că lectura a cam pierdut „bătălia” cu distracţiile tehnologiei moderne. Da, a cam pierdut bătălia cu televizorul, cu internetul, cu jocurile video. Chiar şi atunci când sunt obligaţi să citească, unii preferă „metode alternative”, aşa cum sunt ecranizările, fără să ştie că nici o ecranizare nu poate fi mai frumoasă decât aceea pe care ţi-o face propria imaginaţie când citeşti.

Dar poate unii mă vor întreba de ce să citească. Sunt analfabeţi care nu au pus niciodată mâna pe o carte şi trăiesc „bine-mersi”. Chiar nu se poate trăi fără cărţi?

Până şi cei analfabeţi au fost învăţaţi de alţii care s-au format după cărţi. Morala ne-o luăm mai ales din cărţi. Creştinii urmează învăţăturile biblice, evreii Tora, musulmanii Coranul etc. Ne „hrănim” din cărţi bune, ne formăm caracterul citind sfaturi de viaţă directe sau indirecte. De multe ori nici nu realizăm impactul pe care-l au asupra noastră nişte cuvinte scrise. Nu-l realizăm, dar el există.

Mereu i-am încurajat pe cei mici să citească. Orice, câtă vreme se înscrie în limita lor de vârstă. Am încercat să le arăt şi lor basmele cu care am crescut, povestirile atât de dragi copilăriei mele. Cititul le va dezvolta imaginaţia, iar, aşa cum am arătat altădată, imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele.

Spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti! Spune-mi dacă citeşti, ca să-ţi spun dacă eşti…

Publicitate