Când am citit Evangheliile, trei episoade din viaţa lui Isus m-au impresionat în mod deosebit. Am găsit scris negru pe alb că Hristos a plâns şi ceva nu se lega în mintea mea. Cum adică Mesia, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, a plâns?
Noi, oamenii, plângem dintr-o multitudine de motive. Plângem de durere, de tristeţe, de regret, de disperare, dar şi de emoţie sau bucurie. Plângem atunci când nu ne mai rămâne nimic de făcut, când simţim neputinţă, dezamăgire. De multe ori plânsul este ca o resemnare. Dar Hristos nu era doar un om ca şi noi, era Dumnezeu-Om, iar latura Sa divină făcea ca nimic să nu-I fie imposibil. Putea oricând (şi a şi făcut-o) să transforme durerea, tristeţea, disperarea, dezamăgirea, în bucurie. Cât despre resemnare, regret, surpriză, nici una dintre ele nu făceau parte din El, pentru că era şi este Dumnezeu. Atunci, de ce a plâns totuşi?
Sursa foto: google images
Prima dată când Biblia menţionează că Hristos a plâns, a fost cu prilejul învierii lui Lazăr (Evanghelia după Ioan 11:1-46). M-a mişcat foarte mult imaginea evenimentelor. Isus a cunoscut suferinţa familiei lui Lazăr şi a început să plângă (versetul 35). Ştia că peste puţine clipe Lazăr va fi din nou alături de surorile sale, Marta şi Maria. Ştia că suferinţa celor două femei va fi preschimbată în bucurie, aşa cum făcuse de atâtea ori. Ştia toate acestea, dar tot plângea. De ce?
Am auzit mai multe teorii cu privire la acest subiect. Chiar şi în text, unii I-au interpretat plânsul ca semn de preţuire, durere şi regret: „Iată cât îl iubea de mult” (versetul 36), alţii ca resemnare şi neputinţă: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” (versetul 37). Dar nu de asta a plâns Isus…
I-am mai auzit pe unii spunând că Hristos a plâns din cauza necredinţei oamenilor, dar Isus a mai văzut necredinţă şi niciodată nu S-a arătat atât de „afectat” încât să plângă. Alţii sunt de părere că Mesia a plâns pentru că a trebuit să-l readucă pe Lazăr din Cer, din locul mângâierilor şi odihnei, din nou la trudă şi suferinţă. Dar iar vin cu argumentul că Isus a mai înviat oameni, dar niciodată nu a plâns când a făcut acest lucru. Cel puţin, Biblia nu menţionează cazuri similare. Atunci, care este motivul pentru care a plâns Isus?
Personal, cred că ceea ce l-a făcut pe Hristos să plângă a fost condiţia umană. Fiul lui Dumnezeu înţelegea ce înseamnă să fii om. Ştia ce înseamnă să trăieşti pe Pământ, ce înseamnă durerea, suferinţa şi ce înseamnă să încerci să te „împaci” cu ele, fiindcă ne vor însoţi prin viaţă mereu… Nimic din toate acestea nu există în Cer, în locul din care a venit El. Dar aici, pe pământ, sunt cele care „guvernează” lumea. Acesta este crudul adevăr pe care-l spune fiecare lacrimă scursă pe ţărâna planetei Pământ. Or, Mântuitorul cunoştea acest adevăr…
Hristos nu a plâns pentru El, ci pentru noi. S-a jertfit pentru noi, tocmai ca să ne smulgă din această lume a suferinţei. Păcatul care ne-a adus aici, l-a luat asupra Lui, ca noi să nu mai fim pedepsiţi. Să fim iertaţi, să fim „reabilitaţi”, să fim din nou acolo de unde am fost alungaţi, la Tatăl…
Nimeni nu ne înţelege mai bine ca Hristos. El ne înţelege suferinţa, neajunsurile, tristeţea. Multe poate sunt taine ale sufletului nostru, dar Lui îi sunt cunoscute. S-a ridicat la Cer, dar de acolo mai plânge încă pentru noi, aşa cum a făcut altădată când era printre noi şi cum a făcut şi înainte de a se coborî printre noi, pentru că, după cum ne arată Sfânta Scriptura, El „este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:11)…
Vă doresc o „Săptămână a Patimilor” binecuvântată!
Lumea lui Teonymus 
Pana la invierea din moarte , Isus Hristos …a fost DOAR UN OM , un om ca mine si ca dumneata { fireste ” dotat „cu ceva mai multe …. ” relatii ” 😉 ! } , deci era NORMAL SA PLANGA , ca d-aia era om iar …oamenii mai si plang cateodata 😎 !!!! Deci , sunt de acord cu dumneata atunci cand spui , : „-Personal ,cred ca ceea c e l-a facut pe Hristos sa planga a fost CONDITIA UMANA ” !!! In ce sens „o Saptamana a patimilor ” binecuvanta ? Unde ai mai pomenit dumneata ca RAUL { deoarece in ” aceasta ” saptamana Isus a fost nevoit sa se lupte cu mai toate relele posibile ….inclusiv cu tradarea unuia dintre ucenici ,daca nu si cu a altora dintre ei } ,sa fie …binecuvantat ?
Cât a fost pe pământ Hristos a fost un om ca şi noi, dar fără păcat. Dar A fost şi Dumnezeu. El Însuşi s-a proclamat de multe ori ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Până şi Satan ştia asta, vrând să-L ispitească tocmai în această direcţie. Doar ştiţi cum şi-a început ispitele: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu…”.
Săptămâna de dinaintea Pastelui mai poartă numele în creştinism de „Săptămână a Patimilor”. Ştiu, sună a oximoron ultima propoziţie dacă o iei mot a mot, dar sper că acest comentariu a lămurit dilema. 🙂
Eu nu stiu cei acela un oximoron , imi suna mai degraba ca numele unui viermisor ce-ti intra in maruntaie daca nu te speli pe maini sau nu speli bine fructele sau legumele pe care le manaci si-ti da mancarimi …anale . Lasa-i pe aia ce au dat numele Saptamanii patimilor si supranumele de …binecuvantata , aia n-au stiut ce fac !!!
Atunci, vă doresc o săptămâna de dinaintea Paştelui binecuvântată! Aşa e mai bine? 🙂
Doar nu credeai ca …chiar nu stiu ce-i acela oximoron 😎 …tocmai eu ?! „Ailalti ” se numesc …oxirisi 😉 🙂 !
Nu ştiu ce să cred sau nu, eu vă citesc doar. 🙂
Multumesc pentru „binecuvantari ” insa…ar fi necesar ca acele binecuvantari sa se extinda si dupa …nu de alta dar , eu nu voi trai { cu voia lui Dumnezeu fireste } doar pana de Paste 😉 ….sper !
Luaţi-le pe rând. Dvs. le vreţi pe toate odată? Mai întâi săptămâna aceasta, pe urmă şi celelalte. 😀
Îmi place să citesc şi părerile altora despre ceea ce am citit şi eu de curând.
Poate că, pentru cititori Bibliei, este greu de înţeles motivul pentru care ar plânge Hristos, Domnul – El care vindeca pe toţi. Noi ştim şi cum se sfârşeşte întâmplarea şi pierdem uşor din detalii.
Dar, pentru ucenicii şi persoanele care Îl vedeau în momentul respectiv a fost remarcabil faptul acesta. Au ajuns să şoşotească între ei „Iată cât îl iubea de mult!”. Au văzut pe Cel care îi învăţa despre durere cum răspunde durerii. Dacă Isus Hristos ne-a învăţat să „plângem cu cei ce plâng”, tot El a fost Cel care ne-a arătat cum se face!
Da, aşa este! Tot ce a spus Hristos, a şi demonstrat cu fapta. Ca şi creştini, El ar trebui să fie Modelul Suprem la care să ne raportăm în fiecare zi.
am intrat din intamplare aici , dar, sunteti dusi cu pluta rau , unul cu pseudonim ,altul… din popor…pe nume mare e gradina lui …
„Grădina” cui? A avea un pseudonim sau a fi din „popor”, nu înseamnă a fi „dus cu pluta”. Cât despre acest articol, la care propabil faceţi referire, a nu înţelege ceva din cuvintele spuse de cineva, nu înseamnă automat că acea persoană este „dusă cu pluta”.
Probabil nu aveţi nici o treabă cu teologia sau religia. Deşi forţez un pic comparaţia, nici eu nu înţeleg multe din fizica cuantică (ca să iau un exemplu), dar asta nu înseamnă că acei fizicieni sunt numaidecât „duşi cu pluta”. Mai ales dacă nu fac nici un efort să cercetez temeinic lucrurile…