Câţi dintre voi ştiu cine este cel mai tradus dintre autorii români? O fi Eminescu? Poate Eliade? Ori Nicolae Iorga? Nici unul dintre aceştia. Răspunsul corect este Richard Wurmbrand. Din păcate, este mai cunoscut în lume decât la noi, mulţi auzind de el doar datorită emisiunii „Mari români”, în cadrul căreia Wurmbrand a fost „revelaţia” concursului, clasându-se pe locul 5.
Nu vă mai întreb câţi i-aţi citit măcar o carte. Wurmbrand nu are loc în programele şcolare. Şi nici ecranizări după cărţile sale nu prea s-au făcut. Dar sunt destule filme care au aceeaşi temă, dar nu se dau la televizor. Nu se promovează aşa ceva în România. În România sunt difuzate şi redifuzate filme în care „tovarăşii” luptă clandestin de partea poporului împotriva „capitaliştilor” egoişti şi corupţi, în care opoziţia „teroriştilor” din munţi este anihilată, în care toată ţara, de la mic (precum în filmele din seria „Pistruiatul”) la mare, se bucură de „miracolul comunist”.
Iar omul de rând se tot uită la aceste filme şi-şi spune nostalgic: „Ce bine era pe vremea comunismului…„. Oare pot eu să-l contrazic pe el, eu care am prins doar aproape doi ani de comunism, suficient încât să nu-mi amintesc nimic? Cum aş putea eu să-i arăt că atunci era mai rău? Că doar atunci statul îţi dădea casă, îţi oferea un loc de muncă, chiar dacă trebuia să stai la coadă, aveai bani cu care să cumperi toate cele necesare traiului de zi cu zi. Şi ce dacă nu aveai libertate ca acum! Cui îi mai trebuie libertate dacă are ce mânca şi un acoperiş deasupra capului? Incredibil, dar asta este mentalitatea multor români…
Eu nu-i pot contrazice pe aceşti oameni, dar alţii, ca Richard Wurmbrand, o pot face şi chiar au făcut-o. Îi invit deci pe „nostalgicii regimului comunist” să-i citească măcar cartea „Cu Dumnezeu în subterană”, ca apoi să mai spună că „pe vremea comunismului era mai bine”. Măcar acum, după ce au trecut aproape 25 de ani de la căderea comunismului, să deschidă ochii şi să realizeze care a fost preţul pentru acel „mai bine” pe care-l resimţeau atunci. Chiar se merita? Chiar nu ne pasă deloc de cei care au fost închişi ani întregi, torturaţi, omorâţi din cele mai stupide „motive”?
Sursă foto: mymodernmet.com
Poate că în acele vremuri regimul a avut grijă să nu ajungă la urechile voastre astfel de „poveşti” sau poate că unele au ajuns, dar aţi ales „să vă vedeţi de treabă”, pentru că nu aţi vrut decât să „supravieţuiţi”. Nu vă judec, din fericire nu ştiu ce înseamnă să trăieşti într-o dictatură. Dar acum, măcar din respect pentru victimele comunismului, niciodată, dar niciodată să nu mai spuneţi că „pe vremea comunismului era mai bine”…
Lumea lui Teonymus 
Ar trebui să ne promovăm şi alte valori, nu doar cele de pe vremuri… sincer, ne întoarcem prea mult spre trecut şi ignorăm contemporaneitatea….
De acord, trebuie să promovăm şi valorile contemporane, dar prezentul îi este dator trecutului. Wurmbrand este o valoare din trecut care nu este promovată mai deloc. Şi merită promovată…
Este din trecut, dar mai recent decât Alecsandri, Eminescu &co. doar că cineva acolo, unde ar trebui să se mişte ceva a rămas ancorat în clasicism…
Mie unul îmi plac clasicii. Nu pot să spun că până acum s-a ridicat cineva peste geniul lui Eminescu.
Dar ai dreptate, nu trebuie să ne oprim la ei. Sunt foarte mulţi autori mai cunoscuţi în străinătate decât la noi. Wurmbrand este un exemplu, dar sunt atâţia alţii în toate domeniile nu numai în artă. Şi asta nu mi se pare normal.
Dar bine, trăim timpuri în care au ajuns să fie promovate „non-valorile”. Asta e tragic.
Exact, ar trebui să ne mândrim cu valorile noastre, să nu mai promovăm non-valorile şi poate ne vom mai spălaşi noi imaginea…
Eu cred că mai mult decât să ne „mândrim” cu valorile noastre şi să le promovăm, pentru a ne spăla imaginea trebuie să devenim şi noi înşine nişte „valori” oriunde ne-am ales să activăm. Să trecem şi noi la treabă, nu numai să ne „mândrim” cu „hărnicia” altora. 🙂
Unii au nevoie şi de exemple pentru a se pune pe treabă, cred! 😀
Sunt destule exemple. Problema e că unii sunt atât de leneşi încât ar vrea ca ele să le caute pe ei şi nu invers. 🙂
😀 eh… dacă ar fi plătită lenea, n-ar mai fi şomeri!
Până şi lenea costă, costă timp, ore, zile, ani care scad din viaţa noastră. Dar presupun că asta e şi ideea, vrem „să ne omorâm” timpul. 🙂
Şi după, când ne rămâne prea puţin regretăm!
Aşa este. După cum spunea Iorga, „în viaţă risipim ani, iar la moarte cerşim clipe”…
Te-ai insanatosit ? Atunci imi pot permite sa te contrazic fara teama ca vei avea parte de-o revenire a bolii 😎 ! Norman Manea ,Herta Muller si…..Mircea Cartarescu , sant cei mai tradusi dintre autorii romani contemporani , iar dintre cei clasici …tot saracu Eminescu ar ocupa pozitia I-a, urmat de Panait Istrate si foarte probabil de…..Nicolae Ceausescu 😉 !!! L-ai pus pe Richard Wunbrand pe primul loc ,drept cel mai tradus ? Pai chiar daca n-au fost tradusi in 300 d e limbi internationale { pun si esperanto la aceasta cifra },parca tot Petre Tutea sau Nicolae Steinhardt prin marturiile si gandurile lor marturisite , au fost mai aproape d e Dumnezeu si-n afara d e ei …alte sute sau mii de romani ,ce din pacate n-au mai apucat nici sa traiasca dar sa mai si scrie ce au trait ! Tipul este un norocos iar acei „nostalgici ai regimului comunist „….Iar cazi in capcana semanticii ,in sensul ca faci confuzie intre , profitorii regimului comunist si traitorii din acel regim care ,intre noi fie vorba , nici macar n-a exista pe plaiurile mioritice . Au existat dictatura lui Gheorghe Gheorghiu -Dej si clicii sale formata din Anna Paucker , Teohari Georgescu si altii , la fel d epericulosi si a existat dictatura ceausista formata din Nicolae Ceausescu si ” doamna ” sa Elena plus ….gastile de pupatori de maini din jurul fiecaruia dar comunism….Noi nu depasisem nici macar perioada de mijloc a socialismului asa incat comunismul….mai va pana sa fie !
Chiar ma bucur ca ti-ai revenit din boala …pe bune ma bucur !!! 🙂 🙂 🙂
Aţi urmărit „Mari români”? Inclusiv acolo s-a spus că Wurmbrand este „probabil” cel mai tradus autor român. Vă trimit la un link serios scris de Stelian Tănase (ca să nu ziceţi că cine susţine asta este subiectiv), în care şi acesta spune că Wurmbrand este probabil cel mai tradus scriitor român (circa 70 de limbi, dar nu e vorba numaidecât de numărul de limbi, ci de numărul volumelor publicate în străinătate, adică cu sensul că este cel mai citit scriitor român în străinătate, că aşa îmi scot şi eu o carte şi o traduc într-un exemplar în câte limbi vreau şi mă laud apoi că sunt „cunoscut” în lume 🙂 ): http://www.sferapoliticii.ro/sfera/144/art07-arhiva.html
Dacă nici Stelian Tănase nu s-a documentat înainte, atunci nu ştiu ce să mai zic. Deşi acel număr din revista „Sfera politicii” este din 2010, n-aş crede că între timp l-au „întrecut” alţii şi cu atât mai puţin contemporani ca Mircea Cărtărescu.
Sunt destui „nostalgici” ai regimului comunist, care au nişte amintiri frumoase din acel regim. Dar asta nu-ţi dă dreptul să spui că înainte era „mai bine”. Dacă te documentezi temeinic, nu ai cum să susţii astfel de aberaţii.
Wurmbrand nu a avut noroc, ci l-a ajutat Dumnezeu. Asta a arătat-o şi el în cărţile sale.
Şi eu mă bucur că mi-am „revenit”, „pe bune mă bucur”. 😀
Şi apropo, i-aţi citit măcar o carte? Sunt bune şi cărţile lui Ţuţea sau Steinhardt. Pe aceeaşi temă au mai scris şi alţii şi merită citiţi şi ei. Dar am recomandat această carte fiindcă mi-a plăcut în mod deosebit.
Link-ul o fi serios …problema sta la Stelian Tanase care , indiferent cu cata seriozitate se documenteaza , ramane acelasi tip ce s e intoarce dupa cum sufla vantul ….si pe care oricum nu-l pot suferii inca d e pe vremea cand imi petreceam zilele in Piata Universitatii . Nu ,sigur ca nu „l-am citit ” pe Wurmbrand ! Nici macar eu nu puteam citii atat indiferent cata placere imi face citirea unei carti . Lasa ca nici matale nu-l citisesi pe Rudolf Seiner pana nu ti-am pomenit eu de el si scrierile sale 😉 ! Herta Muller parca a luat premiul Nobel pentru Literatura …dupa 2010 . Petre Tutea sau Nicolae Steinhard….astia au fost ” la moda ” dupa ’90 si daca nu le citisesi opera , nu existai ca persoana si cu atat mai putin nu te puteai numii iubitor de carte ,de literatura memorialistica , probabil ca si din acest motiv i-am citit ca si pe altii asemenea lor ….inclusiv Paul Goma . ” Nostalgicii comunismului „….pai si eu am ” nostalgii ” din astea , dar nu pentru regimul respectiv ci doar dupa tineretea , dupa copilaria mea ce s-au petrecut , tocmai in acea perioada , din acest motiv sau si din acest motiv spuneam ceea c e spuneam despre respectiva perioada . Era mai bine deoarece eram copil si …n-aveam griji . Era mai bine deoarece eram tanar si aveam puterea d e a trece peste orice greutati . Wurmbrand a avut noroc ! Au fost mii , zeci de mii de insi in puscariile comuniste romanesti si putini au reusit sa scape de acolo pentru a mai putea povestii azi ce a patit . Multi nu-si permiteau nici macar sa viseze macar intamplarile traite acolo …nici macar a doua zi de la ” marea eliberare ” din ’65 de teama ca sa nu s e dovedeasca a fi doar un vis si sa s e trezeasca iar ” acolo ” . Am cunoscut astfel d e oameni….Wurmbrand a avut noroc ….Dumnezeu n-are nimic a face cu mizeriile pe care oamenii { rodul Creatiunii Sale } si le fac unii altora , chiar daca sant facute in numele Lui !!!
Nu l-aţi citit pe Wurmbrand, dar bine că puteţi face afirmaţii de genul: „parca tot Petre Tutea sau Nicolae Steinhardt prin marturiile si gandurile lor marturisite , au fost mai aproape de Dumnezeu”. 🙂
Chiar vă invit să-i citiţi cartea recomandată aici. Merită.
Pe youtube sunt şi foarte multe filmuleţe cu predici de ale sale. Şi alea merită ascultate. Mi-a plăcut modul său de a vedea lumea.
Gandeste-te la Petre Tutea . In tinerete ,om d e stanga dura , adica comunist , un comunist ce ” saruta Pravda facandu-si cruce ” , dupa spusa lui Cioran iar mai spre maturitate un adept al ideileor d e dreapta …la fel d e dura ,d e dreapta extrema , un legionar ce urma cu strictete ordinele ” capitanului ” . In ’90 parca erau date la televizor niste marturii ale sale .Un om care a gustat din cele doua ” doctrine si care dandu-si seama ca nu ideile erau gresite ci oamenii ce le aplicau s-a intors catre religie devenind profund evlavios . Nicolae Steinhardt un evreu { adica om de stanga prin excelenta …ca mai toti evreii } botezat in religia ortodoxa in inchisoare al carui ” Jurnal al fericirii ” l-am ascultat in lectura Monicai Lovinescu prin ’88 . Da , mi s-au parut mai apropiati d e Dumnezeu mai ales ca unul s-a dus la El in ’89 iar celalalt putin dupa ’90 . Iti multumesc pentru amabilitatea dovedita prin punerea la dispozitie a acelui filmuletz deoarece ,chiar n-asi mai avea rabdare sa mai citesc inca o marturie a cuiva care crede in Dumnezeu deoarece acesta …a fost alaturi d e el in momente grele { o fi vorba despre Dumnezeul nostru sau …al lor ? } si ca atare a scris si o carte pe chestia a sta . Pe monitorul calculatorului imi este aproape imposibil sa citesc ,ma si enerveaza pe deasupra sa stau in popou pe scaun in loc sa citesc lungit sau lejer in fotoliu savurand in acelasi timp o tigara si-o cafea deci ….In afara de asta , am ascultat atatea marturii ale unor preoti ce au avut norocul sa primeasca mila lui Dumnezeu pentru a rezista in inchisorile comuniste incat…chiar nu mai rezist . Ma supar si ma junghie inima instantaneu , intrebandu-ma : ASA A VRUT DUMNEZEU ? Daca era vorba doar despre preoti imi raspund , DA , ASA A VRUT DUMNEZEU SA LE INCERCE CREDINTA , problema este ca n-a fost vorba DOAR despre preoti ci si despre ….restul lumii !!!! Cu aia … ce dracu a mai avut Dumnezeu ? Aici chiar nu-mi pot da un raspuns .
Nu sunt de acord cu toate ideile lui Ţuţea, dar nu pot să neg că a fost un „personaj”. 🙂 M-a bufnit râsul la multe dintre afirmaţiile sale, cum a fost şi cea cum că „Am dorit întotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema “Aflarea în treabă ca metodă de lucru la Români”. 😀
Dacă tot aţi ascultat „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt, puteţi asculta şi cartea lui Wurmbrand, fiindcă am impresia că este postată pe youtube. Asta dacă nu o aveţi în biblioteca proprie şi nu vă place să citiţi de pe calculator (nici mie nu-mi place să folosesc calculatorul pentru lectură, aşa că vă înţeleg). 🙂
În orice caz, consider că dacă nu-i cunoaşteţi opera, nu puteţi face comparaţii între ea şi altele, fie ele şi ale lui Ţuţea sau Steinhardt.
N-am facut nici o comparatie onorabile !!! Pur si simplu am spus ce stiu deci ,daca nu stiu …cum sa fac comparatii ???
Asta spuneam şi eu. Doar că vorbe precum „parca tot Petre Tutea sau Nicolae Steinhardt prin marturiile si gandurile lor marturisite , au fost mai aproape de Dumnezeu” sună a comparaţie. Se înţelege că Ţuţea şi Steinhardt au fost mai aproape de Dumnezeu decât Wurmbrand.
Apropo : chiar ti-ai revenit din boala !!! Se vede si fara binoclu 😎 !!!!
Ar şi trebui să se vadă. A fost doar ceva trecător, spre deosebire de „boala” acestei ţări…
Uitaţi că am găsit pe youtube un filmuleţ cu un fragment din carte. Poate acesta o să vă convingă să o citiţi mai mult decât am reuşit eu 🙂 :
Ce boala are tara asta stimate Teonymus ????? Ai reusit s-o identifici ? Spune-o , s-o stim si noi !
Numai o boală? E plină de „boli”. Despre unele dintre ele am şi scris aici, precum incompetenţa şi corupţia.
De identificat nu e greu, să oferi remedii şi să le vindeci, asta este cel mai greu.
Pai atunci singurul remediu pentru a vindeca ” tara asta ” , onorate prieten…ar fi : „Hai la lupta cea mare /Rob cu rob sa ne unim ….INTERNATIONALA PRIN NOI S-O FAURIM ! Sfarsiti o data cu trecutul negru , Cu REGI ,CIOCOI sau …DUMNEZEI / Unire muncitori ,unire si LUMEA va scapa de ei ! ” Aici teoretic cel putin , eu asi fi pus semnul intrebarii insa…am dorit sa las textul original 😎 😉 !
Numai „remediu” nu a fost comunismul, cu toată propaganda lui din care fac parte şi aceste versuri…
Bine mai desteptule …ai uitat ca si versurile si melodia acestui „Imn al saracimii ” au fost imaginate de…..reprezentanti ai ” capitalistilor verosi ” ? 🙂 🙂 😎 Comunistii n-au adoptat ” Internationala ” automat drept imnul lor ci….cu mult dupa …Initial a fost alt imn si ca versuri si ca linie melodica . Cum poti uita asa ceva …tocmai dumneata ??? Comunarzii din Paris …au murit cantand alta melodie , nu ” Internationala ” !!!
În orice caz, eu nu văd în aceste versuri un remediu pentru „bolile” României de astăzi…
Ce surpriza am avut sa vad ca l-ai citit pe Richard Wurmbrand! Ai aflat intai de dumnealui, sau de carte?
Am aflat mai întâi de dumnealui. I-am ascultat foarte multe predici înainte şi mi-a plăcut modul său de a vedea lucrurile. Mai apoi i-am citit această carte şi îmi propun să fac rost şi de celelalte şi să le citesc în viitor.
O decizie foarte inteleapta! Doresti sa le cumperi ca sa fie ale tale, sau doar sa le imprumuti de la cineva ca sa le citesti?
Prin împrumut sau din biblioteci, poate aş fi făcut rost de ele. Dar aş dori să le cumpăr pentru a face parte din biblioteca mea. Dar nu acum. În viitor. Acum trebuie să am răbdare. 🙂
Da, Teonymus, tu stii mai bine!
🙂