Ca să fac nişte precizări introductive, menţionez că „nu am făcut armata”. Chiar cu un an înainte de recrutarea care ar fi trebuit să aibă loc în cazul meu, obligativitatea s-a anulat. Dar nici nu-mi pare rău, dar deloc. 🙂 Mi s-a mai întâmplat ca unii mai învârstă să mă „compătimească” din cauza asta, dar nu au reuşit şi nici nu vor reuşit vreodată să mă facă să regret că nu ştiu să trag cu arma.
Să nu se înţeleagă că am ceva împotriva instituţiei în sine. Fiecare om este liber să decidă ce face cu viaţa sa. Dacă el doreşte să şi-o pună în slujba „patriei”, participând la campanii militare, ar trebui să fie doar decizia sa. Cât despre mine însă, ca să-l parafrazez pe Gandhi, consider că poţi să mori pentru un ideal, dar nici o cauză nu merită să ucizi pentru ea. M-am gândit mult, am făcut scenarii în minte şi chiar nu mă văd omorând pe altul în numele României. Asta nu înseamnă că nu-mi iubesc ţara, ci că înainte de a fi român, sunt om, iar om este şi „inamicul”, oricât de mult ar încerca propaganda să mi-l prezinte ca altceva…
Curios cum omul devine mai puţin om după ce intră pe porţile unei unităţi militare. Asta în viziunea celor care se angajează să facă soldaţi din ei. Aşa îmi explic de ce şi drepturile sale devin parcă tot mai puţine. De pildă, în condiţii normale, nimeni nu poate să-şi impună voinţa asupra unei persoane. În armată, în schimb, acest lucru devine un fel de „lege”. Ştim cu toţii sloganul: „ordinele nu se discută, se execută”. Soldatul nici nu mai are „dreptul” să gândească, alţii gândesc pentru el, treaba lui este doar să execute, asemeni unei maşinării fără viaţă. Priviţi paradele militare, întotdeauna m-a frapat cât de mult seamănă acei soldaţi cu nişte maşinării concepute să fie la fel chiar şi în cele mai banale gesturi.
Acesta este de fapt secretul crud al unei armate eficiente: Cei mai buni soldaţi sunt un fel de roboţi antrenaţi să execute ordine, de la unele mai puţin importante, la ucidere. Iar armata cea mai bună este una cât mai „dezumanizată” posibil. Dacă nu credeţi că am dreptate, citiţi despre armata spartană.
Când am spus că în momentul în care omul intră într-o armată, pare că îşi pierde nişte drepturi naturale, m-am gândit la nişte istorisiri pe care le-am auzit în copilărie de la fraţii mei şi mulţi alţii. Stau şi acum şi mă întreb, cum e posibil într-o lume care se vrea a fi bazată pe principiul respectării drepturilor omului, să fie cineva obligat să cureţe o toaletă cu mâinile goale? Am auzit astfel de „poveşti” nu o singură dată şi mintea mea de copil nu a putut să conceapă că era posibil aşa ceva în România. Am crescut şi tot mi-e greu să accept astfel de mizerii…
Dar ce este armata până la urmă? De multe ori înseamnă un fel de şcoală în care profesori sunt nişte brute ce au ca scop să-şi transforme elevii tot în nişte brute. Cred că nu există om din vremea serviciului militar obligatoriu, care să nu-mi poată da măcar un exemplu de o astfel de brută. Mi-aduc aminte că fratele meu, care a făcut armata în anii ’90, undeva la munte, povestea că şi-a rupt schiurile din greşeală, iar un comandant, când a văzut asta, l-a doborât la pământ cu un picior în stomac. Astăzi are probleme la stomac din cauza acestui imbecil…
Am văzut că în ultimele săptămâni mass-media a răspândit zvonul reintroducerii serviciului militar obligatoriu în România. De parcă noi tinerii am duce lipsă de manipulare, abuzuri, presiuni psihologice şi tot tacâmul… Se vorbeşte despre situaţia din Ucraina, dar ce se întâmplă acolo nu este un motiv de îngrijorare pentru România. Nu încă. Însă tare mă tem ca situaţia să nu degenereze şi lumea să renunţe iar la pace, cum a făcut-o de două ori în secolul XX. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, soldaţii vor deveni din nou simpli pioni pe tabla de şah a lumii.
Aş vrea să le spun celor care s-au plictisit de pace, să nu conteze pe mine şi să mă lase să-mi trăiesc viaţa fără să o curm pe a altora. Aş vrea să le spun, dar tare mă tem că o va lua ca pe o glumă. Războiul nu întreabă niciodată dacă vrei să-l primeşti. Cel puţin, nu pe tine, un simplu cetăţean al unei ţări la fel de simple pe harta lumii…
Lumea lui Teonymus 
N-ai facut armata ? Stai linistit , n-ai avut nimic d e pierdut !!!! Eu am pierdut doi ani din viata pentru a invata ceea ce conform tuturor studiilor in domeniu militar , se invata in maxim doua luni .Ti-au spus ” unii „, te-au deplans ca nu sti sa folosesti o arma ?Stai linistit ,n-ai perdut nimic . Eu ,am pierdut doi ani din viata , pentru a invatat ceea ce , conform acelorasi studii , s e invata in maxim douazeci d e minute ! Daca vreodata vei avea nevoie ….vei sti instinctiv cum sa-ti fabrici o arma si s-o folosesti eficient impotriva celui ce-ti ameninta viata dumitale sau a celor dragi….taman ca ciobanul ala d e l-a racit instantaneu pe acel urias …c-o simpla prastie si-o ….piatra culeasa din sosea….sau drum national ce-o fi fost acolo ! Ai dreptate , ” omul devine mai putin om dupa ce trece portile unei unitati militare ” . Acesta-i si scopul , ” secretul „unei armate eficiente : supunerea la ordin fara discutii !!! Instructia , antrenamentul intensiv au rolul de a avea in caz de pericol real cat mai putine pierderi umane .DIn acest motiv acel comandant despre care-ti povestea fratele dumitale , afacut , ceea ce a facut . O gresala la instructie ….poate insemna un mort sau chiar mai multi pe terenul d e lupta reala . Ala zici ca are probleme la stomac …pai daca ar fi fost un razboi real…asta ar fi fost cea mai mica grije a sa : la oara asta ar fi fost deja mort si ingropat ! Este intr-adevar regretabil faptul ca …”muzele trebuie sa taca ” iar soldatii devin iar ” simpli pioni pe tabla de sah a lumii „. Ar fi fost infinit mai corect daca ai fi spus : TABLA DE SAH A CONDUCATORLOR LUMII ! ” Si vis pacem , para bellum ” spuneau pe vremuri locuitorii din cartierul Ferentari si …chestia asta este valabila inclusiv azi ” razboiul nu intreaba niciodata daca vrei sa-l primesti ” ! Nu uita ca, eu nu sunt un adept al violentei ,nu sunt un adept al militarismului , nu sunt un adept al razboiului si chiar daca-mi plac armele { stiu sa ma folosesc ” eficient ” de ele } totusi sunt adeptul FOLOSIRII LOR , CEL MULT IN POLIGON ! Nu sti sa te folosesti d e ele ….nu vei avea de castigat nimic dar….nici d e pierdut nu vei avea vreodata !!!
Nu am făcut armata şi nici nu îmi doresc, dar se pare că vremurile se schimbă. Totuşi, sper să nu primesc ordin de recrutare când mi-e lumea mai dragă. De fapt, cred că asta speră orice om întreg la cap, că mai sunt din cei care şi-au prăjit creierii prin jocuri pe calculator şi cred că un război ar fi „distractiv”. În fine…
Am priceput şi eu substratul din spatele acelui gest al acelui comandant care l-a lovit pe fratele meu. Dar nu pot să-l aprob. În război eşti în război, asta e situaţia. Dar când eşti în stare de pace, oricine ai fi tu, şi general să fii, n-ar trebui să ai dreptul să abuzezi fizic pe cineva. Mai ales că acel cineva a fost adus în armată cu forţa, nu din voinţa sa. Dar, după cum am spus şi în articol, se pare că din momentul în care omul intră pe porţile unei unităţi militare, îşi pierde din drepturi…
Aici chiar iti dau dreptate ! Sant destui nebuni ce cred ca , daca sant campioni mondiali la shooter-e pot face acelasi lucru si mai ales cu acelasi succes si ” pe teren ” . Stai linistit deoarece …nu cred ca vei primii vreodata ” ordin d e recrutare ” …ce dracu vrei s a faca cineva cu dumneata ? Si-n plus d e asta , ar costa mai mult editarea acelor ordine decat ….prezentarea si mai ales ….gasirea ” recrutilor ” dornici sa-si ” serveasca tara ” 😉 ! Cand vorbesti despre ceea ce ai priceput dumneata din ” substratul ” acelei intamplari povestite d e fratele dumitale ….urla ” pocaitul ” din sufletul dumitale ! Esti imaginea vie a crestinului antiviolenta contra oricui . Atentie , nu spun ca n-ai avea dreptate ! Dar intelege , pentru numele lui Dumnezeu ca omul ti-l instruiesti , ti-l pregatesti pe TIMP D E PACE , pe timp d e razboi { Doamne fereste !!!!!!!!!!! } nu poti decat ….cel mult sa numeri cadavre . Da , ai dreptate : din momentul in care omul intra pe portile unei unitati militare { ORIUNDE IN LUME , IN ORICE UNITATE MILITARA DIN ORICE TARA A LUMII !!! } respectivul asi pierde nu din drepturi ci , TOATE DREPTURILE ! SIngurul ” drept ” pe care-l mai are , este acela de a executa ordinele date d e superiori si mai ales ” intocmai si la timp ” !!!!! Din acest motiv …am fost scarbit de cariera militara si chiar daca am a vut ocazia si mai ales drumuri deschise si fara probleme , am refuzat cu hotarare acest mod d e viata .
Aş putea înţelege un astfel de tratament dacă armata nu este obligatorie. Ţi se dă un contract, îl citeşti, ştii la ce te aştepţi şi îl accepţi. Şi accepţi tot ce presupune, inclusiv nişte picioare în stomac din când în când dacă e cazul 🙂 . Dar nu când ai fost obligat să ajungi armată, când tu nu ai fost de acord cu nimic, nici măcar nu ţi s-a cerut părerea. Şi eşti în stare de pace… Presupun că şi acesta a fost un motiv pentru care s-a anulat obligativitatea. Trebuia să intrăm în UE şi UE ne-a impus mai multă „civilizaţie”.
Că tot vorbeam despre drepturile omului şi manipulare, încă un exemplu din acest punct de vedere este armata. Deşi se trâmbiţează peste tot respectarea drepturilor naturale ale omului, nu prea stau aşa lucrurile într-o armată. Una teoria, şi alta practica…
Nu intrarea in UE a fost motivul pentru care a fost abrogata obligativitatea serviciului militar sau cel putin nu in UE ci ….in NATO . Si n-ai dreptate : atunci cand esti obligat prin lege sa faci armata , atunci trebuie ca cei ce te conduc sa fie cat mai caini cu putinta , repet ,tocmai pentru a diminua pierderile deoarece , cel putin teoretic au o responsabilitate asupra ta , responsabilitatea obligativitatii la care ai fost supus ! In armata nu poate fi vorba despre manipulare de nici un fel : acolo se da o stire , un ordin , si acesta este luat ca atare fara nici o ” floricica ” in plus . Chiar si din acest motiv nu mi-a placut ” viata militara „….n-aveam loc de intors 😉 !
Şi NATO şi UE, amândouă au contribuit la anularea obligativităţii. Nici o lege nu trebuie să anuleze drepturile naturale ale omului. Asta se trâmbiţează peste tot în lumea civilizată. Dar iar ajungem la diferenţa dintre teorie şi practică.
Şi armata poate fi o formă de manipulare, de „spălare a creierului”, că altfel nu-i poţi determina pe unii să te asculte orbeşte.
Nici eu nu sunt construit pentru o viaţă cazonă. Nu prea ai timp să despici firul în patru în armată. 😀