Sportul şi dorinţa de a face performanţă

Sportivii legitimaţi din România reprezintă aproximativ 1-2 % din populaţie. Puţin în comparaţie cu statele dezvoltate ale lumii. Dar ca şi în alte domenii, în sport nu contează cantitatea, ci calitatea, talentul. Din păcate, România nu prea se poate lăuda nici cu cantitate, nici cu calitate. În majoritatea sporturilor, nu „contăm” mai deloc pe plan internaţional. Dar există o excepţie, un sport în care mai mereu am fost în frunte. Este vorba despre gimnastica artistică feminină.

Când mă gândesc la Jocurile Olimpice de Vară, mă gândesc în primul rând la gimnastică. Începând cu Olimpiada de la Atlanta (1996), am urmărit în direct cele mai mari performanţe ale gimnastelor României post-comuniste. Deşi nu înţelegeam mare lucru, ţin minte bucuria produsă de medaliile obţinute de Lavinia Miloşevici, Gina Gogean sau Simona Amânar. Apoi, în 2000, mi-a rămas în minte imaginea cu podiumul de la Sydney ocupat doar de românce. Ce îmi spuneau mie, un copil, toate acestea? Că dacă-ţi doreşti ceva cu adevărat, poţi să reuşeşti indiferent cine eşti şi din ce ţară provii. Şi asta nu era valabil doar în sport…

Însă, în ultimii ani, gimnastica românească a mai regresat. Nu mai suntem forţa de acum 10-15 ani. Dar la cât se investeşte în România în acest sport, comparativ cu ţări ca SUA, Rusia sau China, chiar mă mir cum de mai reuşesc Belu şi Bitang să facă performanţă…

Ieri s-a încheiat Campionatul European de la Sofia, în cadrul căruia România a obţinut 9 medalii, dintre care 2 de aur. Poate mulţi nu ştiu, dar cu acest prilej, România a trecut pe locul întâi în topul ţărilor cu cele mai multe medalii câştigate la campionatele europene, devansând URSS. Ar mai trebui să menţionez că ţara noastră se află pe locul 2 în topul ţărilor cu cele mai multe medalii olimpice? De fapt, şi acolo ar trebui să fie tot pe primul loc, dacă avem în vedere că Uniunea Sovietică, care se află pe prima poziţie, nu a fost un singur stat, ci o uniune de 15 state…

Felicit naţionala de gimnastică a României, pentru că de fiecare dată reuşeşte să dea lecţii celorlalţi sportivi şi celor care o privesc din tribune sau din faţa televizoarelor! Ce fel de lecţii? Lecţii de competenţă, voinţă şi seriozitate. Voi, fetelor, spre deosebire de fotbal care pe nedrept este proclamat la noi „sport rege”, nu v-aţi jucat niciodată „de-a sportul”. Niciodată nu v-aţi întors cu mâinile goale în ţară…

Sportul pe care-l practicaţi a produs cele mai mari performanţe la noi. Meritaţi să monopolizaţi buletinele de ştiri sportive măcar în timpul competiţiilor! Din păcate, nu prea aveţi loc de oameni care câştigă milioane de euro doar ca să „mimeze” un alt sport, „fotbalul”. Dar nu uitaţi, chiar dacă staţi în anonimat în cea mai mare parte a timpului, există persoane care vă apreciază munca şi deşi nu au nici o tangenţă cu sportul, învaţă multe de la voi. Continuaţi să fiţi un exemplu pentru astfel de oameni!