Cugetare XXIX

Publicat pe mai 31, 2014 de Teonymus

Iubirea este ca un copil, dar să nu care cumva să te joci cu ea vreodată!

Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cugetare XXIX

  1. Catalina Toma zice:
    mai 31, 2014 la 9:26 pm

    Teonymus, daca nu ti-am spus pana astazi, iti spun acum: ma bucur mult ca am dat peste blogul tau. Sincer nu stiu de unde gasesti timp sa scrii atatea lucruri pe el, insa ma bucur de informatiile pe care le gasesc aici. Ma bucur in special de muzica de calitate, precum cea din aceasta postare.
    Sper insa ca ai un echilibru intre viata reala si cea virtuala si ca petreci timp cu cei dragi tie, cel putin la fel de mult timp cat petreci online. Pari o persoana inteleapta si cultivata si probabil iti investesti timpul bine. Am simtit insa nevoia sa iti spun asta, sper ca nu te superi.
    In final, ce am vrut sa spun este ca apreciez munca ta in ce priveste acest blog.

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      mai 31, 2014 la 9:54 pm

      Mulţumesc pentru aprecieri!
      Cât despre blog, momentan timpul îmi permite să mă ocup şi de el. Dar în viitor, probabil că lucrurile se vor schimba. Deci, câtă vreme stau bine cu timpul, mi-am propus să scriu câte ceva în fiecare zi (fără duminici 🙂 ). E ca un exerciţiu pentru mine, numai că nu-mi antrenez muşchii, ci mintea. Dar e şi relaxare, pentru că scrisul este un fel de „hobby”. Apoi e şi „terapie”, fiindcă încerc să „leg răni” prin cuvinte, pe ale mele, dar şi pe ale celui care mă vizitează.
      Mă bucură orice vizită pe care o primesc. Dar şi sfaturile şi sugestiile din comentarii. Asta arată că vizitatorului îi pasă de cel care scrie. 🙂
      Îţi mulţumesc deci de sfaturile tale. Stai liniştită, nu am de ce să mă supăr. 🙂

      Răspunde
  2. Mélanie zice:
    iunie 1, 2014 la 10:26 am

    sa nu te „joci” cu iubirea, dar… jocurile dragostei fac parte din „ars amandi”… 🙂
    * * *
    P.S. am un artar japonez „palmat” în gradina… 🙂
    http://myvirtualplayground.wordpress.com/2014/05/21/autant-en-emporte-le-vent/

    Răspunde
  3. Crisego zice:
    iunie 1, 2014 la 9:35 pm

    Ha, ce paradox! Bine zis! Foarte bine zis!

    Răspunde

  4. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

  5. pasiunepuritatesipacat.wordpress.com zice:
    iunie 2, 2014 la 8:29 pm

    Mulţumesc de vizite şi nu în ultimul rând pentru minunatele melodii din postare, sunt pe placul sufletului meu, felicitări!

    Răspunde

  6. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

  7. Pingback: Paradoxurile vieţii | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s