Iubirea este ca un copil, dar să nu care cumva să te joci cu ea vreodată!
Anunțuri
-
Articole recente
Cele mai bune articole și pagini
Comentarii recente
AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… Categorii
Arhive
- Noiembrie 2016
- Octombrie 2016
- Septembrie 2016
- Iunie 2016
- Mai 2016
- Aprilie 2016
- Martie 2016
- Iulie 2015
- Iunie 2015
- Mai 2015
- Aprilie 2015
- Martie 2015
- Februarie 2015
- Ianuarie 2015
- Decembrie 2014
- Noiembrie 2014
- Octombrie 2014
- Septembrie 2014
- August 2014
- Iulie 2014
- Iunie 2014
- Mai 2014
- Aprilie 2014
- Martie 2014
- Februarie 2014
- Ianuarie 2014
- Decembrie 2013
- Noiembrie 2013
Blog Stats
- 100,084 hits
- Follow Lumea lui Teonymus on WordPress.com
O rugăminte
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin. Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent. Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!Tags
adevar aforism altruism amuzant arta biblie bucuria de a trai bucurie bunatate carte civilizatie copil copilarie crestin crestinism cugetare dezamagire dragoste dreptate Dumnezeu familie fericire film filosofie floare frumusete gand ganduri geniu Hristos iertare imaginatie inima inspirational intelepciune intrebare istorie Isus iubire lume lupta maxima meditatie meditatii moarte motivational multumire muzica muzica clasica natura oameni om omenire opera pamant politica profesor razboi religie Romania rondo veneziano scoala speranta stiinta suferinta suflet talent tehnologie timp tristete univers viata vis zambet zi-
-
-
Meta
Teonymus, daca nu ti-am spus pana astazi, iti spun acum: ma bucur mult ca am dat peste blogul tau. Sincer nu stiu de unde gasesti timp sa scrii atatea lucruri pe el, insa ma bucur de informatiile pe care le gasesc aici. Ma bucur in special de muzica de calitate, precum cea din aceasta postare.
Sper insa ca ai un echilibru intre viata reala si cea virtuala si ca petreci timp cu cei dragi tie, cel putin la fel de mult timp cat petreci online. Pari o persoana inteleapta si cultivata si probabil iti investesti timpul bine. Am simtit insa nevoia sa iti spun asta, sper ca nu te superi.
In final, ce am vrut sa spun este ca apreciez munca ta in ce priveste acest blog.
Mulţumesc pentru aprecieri!
Cât despre blog, momentan timpul îmi permite să mă ocup şi de el. Dar în viitor, probabil că lucrurile se vor schimba. Deci, câtă vreme stau bine cu timpul, mi-am propus să scriu câte ceva în fiecare zi (fără duminici 🙂 ). E ca un exerciţiu pentru mine, numai că nu-mi antrenez muşchii, ci mintea. Dar e şi relaxare, pentru că scrisul este un fel de „hobby”. Apoi e şi „terapie”, fiindcă încerc să „leg răni” prin cuvinte, pe ale mele, dar şi pe ale celui care mă vizitează.
Mă bucură orice vizită pe care o primesc. Dar şi sfaturile şi sugestiile din comentarii. Asta arată că vizitatorului îi pasă de cel care scrie. 🙂
Îţi mulţumesc deci de sfaturile tale. Stai liniştită, nu am de ce să mă supăr. 🙂
sa nu te „joci” cu iubirea, dar… jocurile dragostei fac parte din „ars amandi”… 🙂
* * *
P.S. am un artar japonez „palmat” în gradina… 🙂
http://myvirtualplayground.wordpress.com/2014/05/21/autant-en-emporte-le-vent/
🙂
Ha, ce paradox! Bine zis! Foarte bine zis!
🙂
Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor
Mulţumesc de vizite şi nu în ultimul rând pentru minunatele melodii din postare, sunt pe placul sufletului meu, felicitări!
Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor