Sătul de „isteria” campionatului mondial de fotbal, turneul de tenis de la Wimbledon a fost ca o „oază” pentru mine în materie de sport. Am urmărit şi o parte din parcursul Simonei Halep, dar recunosc că mi-am îndreptat atenţia mai mult spre turneul băieţilor, acolo unde favoritul meu, Roger Federer, deşi nu a câştigat trofeul, a avut o evoluţie excepţională.
Am mai spus-o şi o repet: ceea ce face pe teren Federer este mai mult decât sport. De fapt, singura diferenţă între elveţian şi un balerin sau un pictor este racheta din mâna dreaptă a primului. Cu ea, Federer pare că dansează şi tot cu ea desenează traiectorii care l-ar fi încântat până şi pe Euclid. 🙂 Poate că astfel de cuvinte vă par a fi exagerări sau „clişee”, dar asta simt de fiecare dată când îl urmăresc pe elveţian.
Roger Federer în Africa, ca ambasador UNICEF şi fondator al „Roger Federer Foundation”, sursă foto
Meciul de ieri cu sârbul Novak Djokovic a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri de tenis pe care le-am urmărit până acum. Au fost peste 4 ore de luptă, în timpul cărora ambii jucători, ca nişte veritabili strategi, au încercat să dărâme „reduta” celuilalt printr-o ploaie de lovituri, una mai frumoasă decât cealaltă. În final, talentul/voinţa a câştigat confruntarea cu geniul, Djokovic l-a învins pe Federer…
Dar când a pierdut Federer acest meci? Când are aproape 33 de ani şi este considerat de mulţi prea „bătrân” pentru acest sport, elveţianul reuşeşte să-i facă faţă celui mai bine clasat din circuit, unuia cu 6 ani mai tânăr, vreme de 5 seturi, pe parcursul a mai mult de 4 ore de joc. Absolut incredibil!
Mă aşteptam ca elveţianul să fie trist la festivitatea de premiere. Doar a ratat o şansă mare de a mai câştiga încă un Grand Slam. Dar nu, Federer a fost numai un zâmbet. L-a felicitat pe „Nole”, a mai salutat publicul de câteva ori, apoi şi-a luat gemenele de mână şi a părăsit complexul de parcă tocmai a fost cu ele la o plimbare. Parcă le aud pe cele două fetiţe: „Tati, de ce a durat atât de mult?”; „Tati, vrem să te joci şi cu noi, nu numai cu oameni mari”. 🙂
Federer este un familist convins. Acasă îl mai aşteaptă încă o pereche de gemeni, dar el tot îşi mai „pierde” vremea pe terenurile de tenis. De ce? Pentru că tenisul l-a făcut ceea ce este acum, pentru că tenisul este o parte din viaţa lui, pentru că îi place pur şi simplu… A-i cere să renunţe să mai dea cu racheta în minge este ca şi cum a-i cere unui pictor să nu mai picteze, unui poet să nu mai scrie versuri…
Pare că Federer nu mai are nevoie de tenis. A reuşit cam tot ce şi-a propus în acest sport, apoi este un om împlinit şi pe plan personal/familial. Dar meciuri precum cel de ieri par să arate că tenisul are nevoie de Federer…
Lumea lui Teonymus 
Eu tin mai mult cu adversarul tau, sa stii. Dar si mie imi plac seturile acelea lungi pe care le joaca.
Singura teama este ca ajung sa consum prea mult timp vizionand. Satisfactia vine cand merg de doua ori pe saptamana la tenis! Acolo ma bucur!:) Tu, joci?
Să înţeleg că-l simpatizezi pe Djokovic? Trebuie să recunosc că a făcut un meci mare.
Ador să joc tenis, numai că nu prea am unde şi nici cu cine. Din nefericire… 🙂
Da, da, Djokovic! Îmi este simpatic prin felul cum joacă, şi prin simţul umorului.
Nici eu nu prind mereu ocazia să joc. Am prins momente bune săptămâna trecută, cu doi prieteni mai tineri. Am alergat mai bine ca la jogging 🙂
Tenisul este pentru oameni rezistenţi, iar eu privesc asta ca pe o provocare. De ce nu-ţi faci prieteni cu pasiunea aceasta?
Djokovic trebuie apreciat mai ales pentru că provine dintr-o ţară ca Serbia. Spre deosebire de Federer sau Nadal, când era copil se antrena printre bombe…
Tenisul este un sport care te antrenează şi fizic, şi mental. Plus că e şi distractiv. 🙂
Am prieteni cu această pasiune, dar nu prin preajmă. 🙂
Uite că nu ştiam prea multe din istoricul lui Djokivic. Am vizionat doar câteva dintre meciurile importante şi multe clipuri de pe youtube, în rest nu ştiu prea multe despre el ..
Oricum, face banii!:)
Da, am urmărit şi eu destule clipuri cu el. Este un tip amuzant. 😀