Un om bun te ridică dacă te vede căzut, dar unul deosebit te ajută şi să-ţi continui drumul mai departe. Mă bucur că am avut şansa să cunosc astfel de oameni…
Anunțuri
-
Articole recente
Cele mai bune articole și pagini
Comentarii recente
AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… AntiMarian pe Cum au apărut rasele uman… Categorii
Arhive
- Noiembrie 2016
- Octombrie 2016
- Septembrie 2016
- Iunie 2016
- Mai 2016
- Aprilie 2016
- Martie 2016
- Iulie 2015
- Iunie 2015
- Mai 2015
- Aprilie 2015
- Martie 2015
- Februarie 2015
- Ianuarie 2015
- Decembrie 2014
- Noiembrie 2014
- Octombrie 2014
- Septembrie 2014
- August 2014
- Iulie 2014
- Iunie 2014
- Mai 2014
- Aprilie 2014
- Martie 2014
- Februarie 2014
- Ianuarie 2014
- Decembrie 2013
- Noiembrie 2013
Blog Stats
- 99,944 hits
- Follow Lumea lui Teonymus on WordPress.com
O rugăminte
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin. Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent. Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!Tags
adevar aforism altruism amuzant arta biblie bucuria de a trai bucurie bunatate carte civilizatie copil copilarie crestin crestinism cugetare dezamagire dragoste dreptate Dumnezeu familie fericire film filosofie floare frumusete gand ganduri geniu Hristos iertare imaginatie inima inspirational intelepciune intrebare istorie Isus iubire lume lupta maxima meditatie meditatii moarte motivational multumire muzica muzica clasica natura oameni om omenire opera pamant politica profesor razboi religie Romania rondo veneziano scoala speranta stiinta suferinta suflet talent tehnologie timp tristete univers viata vis zambet zi-
-
-
Meta
Frumos spus! Felicitări pentru recunoștința pe care o arăți! Pare a fi o adevărată virtute, având în vedere că puțini își recunosc mentorii!
Mulţumesc!
@Teonymus
ce intelegi prin ‘te ajuta sa iti continui drumul?’
Era o metaforă. 🙂 Cu alte cuvinte, fac tot ce le stă în putinţă să nu mai „cazi” şi altădată…
@Teonymus
sau te sprijina sa te ridici, sa te scuturi de praf, sa-ti ingrijesti ranile…
sa vezi ce te-a impiedicat si ce faci data viitoare cand mai cazi…:)
Sau aşa… 🙂
Woauuuu …Ai cunoscut matale oameni din astia ? Ai cunoscut matale oameni care vazandu-te cazut , te-au ajutat sa te ridici si pe deasupra , te-au mai si ajutat sa-ti continui drumul ?! Si crezi ca-i de-ajuns un ” epitaf ” pentru a demonstra cat le esti d e recunoscator ? Da-i in fapt ce mai astepti ?! Numele , prenumele , scopul si durata ajutorului …atunci cand te-au ajutat sa te ridici , vazandu-te cazut …si-n special pana unde te-au insotit pe drumul pe care mergeai matale la acea data 😎 ! Intrebarea d e baraj este : ai reusit in final sa ajungi la capatul drumului singur sau tot insotit ?
După cum am spus mai sus, „căderea” şi „drumul” sunt la figurat. 🙂
„Drumul” nostru se sfârşeşte odată cu viaţa noastră. Deci, din moment ce încă mai trăiesc, înseamnă că nu am ajuns la „capătul drumului”, dar m-au însoţit şi încă mă mai însoţesc destui pe acest „drum”…
Glumeam onorabile…. Facand legatura cu ce ai dat de prin din ” casa ” la un moment dat…fara sa vrei evident , purtat de suparare asupra persoanei mele d e fapt asupra unor comentarii…chiar te cred si-o citez pe Desinente : ” -Felicitari pentru recunostiinta pe care-o arati ! „
Mă bucur că am „credibilitate” în ochii dvs. 🙂
Mcar atata onorabile , macar atata 😉 !
cat de adevarat!
🙂 Bine aţi venit pe blog!
Multumesc! 🙂
Mă bucur și eu pentru tine…. nu toți au bafta asta…. sau poate mai au de așteptat. Câte vieți?
Aşa este, din păcate nu toţi au şansa aceasta… Mulţi sunt nevoiţi să se „târască” singuri, aşa cum pot şi cât pot şi asta mai ales din cauza indiferenţei celorlalţi. Trist…
tu citi ai impins ca sa ii poti ajuta?
Puţini. Deocamdată încerc să-mi menţin eu însumi echilibrul…
Pingback: Dragostea faţă de aproapele | Lumea lui Teonymus