Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin.
Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent.
Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!
Frumos spus! Felicitări pentru recunoștința pe care o arăți! Pare a fi o adevărată virtute, având în vedere că puțini își recunosc mentorii!
Mulţumesc!
@Teonymus
ce intelegi prin ‘te ajuta sa iti continui drumul?’
Era o metaforă. 🙂 Cu alte cuvinte, fac tot ce le stă în putinţă să nu mai „cazi” şi altădată…
@Teonymus
sau te sprijina sa te ridici, sa te scuturi de praf, sa-ti ingrijesti ranile…
sa vezi ce te-a impiedicat si ce faci data viitoare cand mai cazi…:)
Sau aşa… 🙂
Woauuuu …Ai cunoscut matale oameni din astia ? Ai cunoscut matale oameni care vazandu-te cazut , te-au ajutat sa te ridici si pe deasupra , te-au mai si ajutat sa-ti continui drumul ?! Si crezi ca-i de-ajuns un ” epitaf ” pentru a demonstra cat le esti d e recunoscator ? Da-i in fapt ce mai astepti ?! Numele , prenumele , scopul si durata ajutorului …atunci cand te-au ajutat sa te ridici , vazandu-te cazut …si-n special pana unde te-au insotit pe drumul pe care mergeai matale la acea data 😎 ! Intrebarea d e baraj este : ai reusit in final sa ajungi la capatul drumului singur sau tot insotit ?
După cum am spus mai sus, „căderea” şi „drumul” sunt la figurat. 🙂
„Drumul” nostru se sfârşeşte odată cu viaţa noastră. Deci, din moment ce încă mai trăiesc, înseamnă că nu am ajuns la „capătul drumului”, dar m-au însoţit şi încă mă mai însoţesc destui pe acest „drum”…
Glumeam onorabile…. Facand legatura cu ce ai dat de prin din ” casa ” la un moment dat…fara sa vrei evident , purtat de suparare asupra persoanei mele d e fapt asupra unor comentarii…chiar te cred si-o citez pe Desinente : ” -Felicitari pentru recunostiinta pe care-o arati ! „
Mă bucur că am „credibilitate” în ochii dvs. 🙂
Mcar atata onorabile , macar atata 😉 !
cat de adevarat!
🙂 Bine aţi venit pe blog!
Multumesc! 🙂
Mă bucur și eu pentru tine…. nu toți au bafta asta…. sau poate mai au de așteptat. Câte vieți?
Aşa este, din păcate nu toţi au şansa aceasta… Mulţi sunt nevoiţi să se „târască” singuri, aşa cum pot şi cât pot şi asta mai ales din cauza indiferenţei celorlalţi. Trist…
tu citi ai impins ca sa ii poti ajuta?
Puţini. Deocamdată încerc să-mi menţin eu însumi echilibrul…
Pingback: Dragostea faţă de aproapele | Lumea lui Teonymus