Despre artă (5): iluziile optice

Când eram prin clasa a V-a, ţin minte că profesorul de desen, care avea obiceiul să ne provoace inteligenţa/imaginaţia printr-o multitudine de exerciţii logice, ne-a dat gata cu un simplu desen. Pe o planşă era desenată, numai din creion, o „cenuşăreasă” şi ne-a întrebat dacă este frumoasă. Câţiva colegi mai îndrăzneţi i-au răspuns imediat: „cum să nu, dom’ profesor?” 🙂 Apoi, proful a întors acel desen cu susul în jos şi ne-am înghiţit cuvintele: cât ai clipi, Cenuşăreasa s-a transformat în Muma Pădurii 🙂 . Dar ca să vă scutesc de alte explicaţii suplimentare, am să ataşez aici desenul respectiv:

Atunci tare mi-a plăcut cum s-a jucat „dom’ profesor” de-a timpul, dar văd bine că, odată cu trecerea anilor, gluma se îngroaşă. Puţin câte puţin, timpul mă „înclină” şi pe mine şi parcă văd cum am să ajung ziua când oglinda o să-mi arate şi mie imaginea „cu susul în jos”… 😀 Glumesc, evident: n-ar trebui să ne deranjeze ce imagine ne arăta altă oglindă decât cea a sufletului (dacă ai ajuns la o vârstă venerabilă, cu atât mai puţin 🙂 ).

Lăsând gluma la o parte, mi-a plăcut cum a reuşit acel profesor să ne pună imaginaţia la lucru. Pe mine m-a pus şi pe gânduri… De multe ori ne lăsăm orbiţi de aparenţe, vedem ceea ce dorim noi să vedem. Dar dacă lucrurile nu sunt atât de simple cum credem noi, dacă ele pot fi percepute şi altfel, dacă nu avem „doar” noi dreptate? Dacă…?

Dar să lăsăm de data aceasta filosofia şi să revenim la artă. 🙂 Astăzi m-am gândit să vă provoc imaginaţia prin câteva imagini care ascund şi altceva decât se vede la prima vedere. Veţi regăsi, printre lucrările ataşate, opere semnate de Salvador Dali (sursa) şi Octavio Ocampo (sursa), restul imaginilor fiind preluate de pe mymodernmet.com.

Publicitate