Eşti român, dar la fel de bine puteai să fii congolez, ai părinţi, dar la fel de „bine” puteai să fii orfan, ai o pâine pe masă în fiecare zi, dar ai fi putut să fii tu în locul celor care mor de foame… Nimeni nu a ales în ce ţară, familie, clasă socială să se nască. Nimeni! Atunci, de ce ne comportăm de parcă tot ce avem ni se „cuvine”?
Poate te gândeşti că ai câştigat totul prin munca ta. Aşa o fi, dar oare ştii tu câţi muncesc de zeci de ori mai mult decât tine şi primesc de zeci de ori mai puţin, unii chiar mai nimic? Oare ştii tu câţi ar munci, dar nu au unde? Oare ştii tu câţi nu se bucură de sănătatea ta, suferind de diverse boli, câţi s-au născut cu diverse handicapuri sau au devenit aşa într-o clipă? Oare ştii? Atunci, mă întreb iar: de ce ne comportăm de parcă ni se „cuvine” tot ce avem?
Nu ni se „cuvine” nimic, dar unii dintre noi am primit totul, pur şi simplu. Şi suntem atât de zgârciţi în a da şi altora din ce am primit… Ne-am învăţat ca totul să aibă un preţ: să dăm, apoi să primim şi invers, iar dacă nu ni se oferă ceva palpabil la schimb, ne întoarcem spatele şi ne vedem de drum. Suntem atât de orbi… Oare nu primim nimic „în schimb” dacă-i dăm unui amărât o bucată de pâine? Chiar nu câştigăm nimic dacă ne oprim în faţa unui sărman şi îi dăm din puţinul nostru? Primim mai mult decât îţi poţi închipui…
Nimic nu se compară cu sentimentul că ai făcut pe cineva fericit. Cu acei bani pe care i-ai oferit unui sărman puteai cumpăra orice, dar nu bucuria că ai reuşit să faci pe cineva să zâmbească, deşi poate până atunci nu a ştiut decât să plângă… Tu, un nimeni, ai reuşit să schimbi viaţa şi viitorul unui om doar cu o vorbă bună, cu o mâncare caldă, cu un „mărunţiş”…
Vei trăi o viaţă şi chiar dacă vei muri ca un ticălos, nimeni nu va putea să-ţi şteargă fapta prin care, cândva, l-ai făcut pe cineva să zâmbească…
Lumea lui Teonymus 
Ultima fotografie , constitue o rusine pentru ceea ce s-a numit civilizatie . Este o imagine anterioara constructiei zidului rusinii din Berlin . Fi atent : militarul , granicerul era din DDR iar copilul , se afla pe teritoriul RFG separati doar de sarma ghimpata . Moderat
Aşa este! În acea fotografie este vorba despre zidul Berlinului. Faptele surprinse s-au petrecut chiar în ziua în care au început lucrările. Din cauza haosului, acel copil a rămas de partea cealaltă, separat de familie. Deşi exista ordin ca nimeni să nu fie lăsat să treacă dintr-o parte în alta, acel soldat şi-a ascultat „porunca” inimii şi l-a ajutat pe copil să treacă. Din fericire, încălcarea ordinului i-a adus soldatului doar o pedeapsă minoră…
V-am cenzurat ultimul rând, fiindcă nu promovez blesteme pe blogul meu şi asta fără excepţie.
Cei care au decis construirea acestui zid, care a dat naştere atâtor drame, îşi vor primi „răsplata” şi fără blestemele noastre…
Vad c -ai ” moderat ‘ blestemul pe care l-am aruncat asupra inventatorului aceli ” inventii ” criminale numita sarma ghimpata . Sa-nteleg ca esti adeptul ingradirii oamenilor cel putin cu sarma ghimpata ? Trebuia sa lasi blestemul deoarece tipul …chiar il merita si …sa nu cumva sa creada Dumnezeu ca am uitat figura asta !!!
Am spus mai sus de ce am ales să moderez. Nu am făcut-o pentru că aş fi adeptul „îngrădirii oamenilor cu sârmă ghimpată” (zidul Berlinului a fost mai mult decât sârmă ghimpată), ci pentru că sunt adeptul creştinismului. 🙂
Sa sti ca daca noi oamenii nu vom tine minte raul si nu-i vom blestema pe aceia dintre noi care au adus raul in vietile noastre , saracu Dumnezeu de unde dracu sa le stie pe toate , va crede ca fie am uitat raul facut , fie { Doamne fereste ! } l-am iertat asa …ai mai aducem noi aminte ce sa faca cu javrele …sa nu uite sa le trimeata unde le este locul : in focul Geenei ! Poate-si vor primii ” rasplata ” …poate nu , asa incat …lasa sa-mi fac eu datoria de bun crestin si …sa-i trec Dunarea !!!! O seara cat mai buna onorabile …ca si la urmatoarea postare : s-auzim numai d e bine !!!
Dumnezeu nu are nevoie să I se aducă aminte să fie drept. El este Dreptatea Înseşi…
A nu uita răul din trecut e una, a lăsa ca acest rău să ne umple de ură e alta. Nu poţi să iubeşti şi să blestemi în acelaşi timp, iar asta este o problemă pentru un creştin.
Chiar şi aşa, nu sunt în măsură să comentez blestemele celor care au fost victimele unor orori. Am comentat blestemul dvs., pentru că nu cred că sunteţi victimă a Zidului Berlinului. 🙂
A Zidului Berlinului in nici un caz dar , al sarmei ghimpate sa fi sigur c-am fost ! Am facut mare parte din serviciul militar pe granita si…doar in partea dinspre rusi n-aveam sarma ghimpata , in rest…. Ia intreaba-i matalutza pe aia din zona Jimbolia deespre ce era p-acolo 😉 !
Eu am prins ceva din perioada de dinainte de 2007, când s-au deschis graniţele spre vest. Am auzit destul de multe poveşti de la cei care s-au încumetat să o ia spre „ţările calde” ilegal. Unii chiar au făcut o avere, fiind „călăuze” pentru alţii. E drept, asta se întâmpla după ’89, presupun că înainte era mult mai dificil şi deci, mai riscant, dar dacă reuşeai, se merita.
ai atâta dreptate …. și totuși suntem neputincioși.. cu o floare nu se face primăvară… ce-i de făcut?
Cu o floare de la noi, cu alta de la altul şi tot aşa, se poate face primăvară. Important e să o oferim noi, fără să ne gândim că ar fi inutil. Pentru cel căruia o dăm contează. 🙂
Deci, ce-i de făcut? Nu imposibilul, ci doar ceea ce ne stă în puteri fiecăruia, după posibilităţi…