Omul sfinţeşte locul

Sunt oameni pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să-i mulţumească. Veşnic se plâng de familie, de locul în care trăiesc, de serviciu, de tot şi de toate. Pe ei pare că până şi o adiere de vânt reuşeşte să-i clatine. Dar sunt şi alţi oameni, extrem de puţini, ce-i drept, pe care nici cele mai grele furtuni nu reuşesc să-i doboare. Când scapă de un necaz, când dau de altul… Dar niciodată nu renunţă să se mai ridice, ci se scutură de praful vieţii, îşi şterg lacrimile şi o iau de la capăt… Mereu şi mereu…

905080_700b

Astfel de oameni nu au nevoie de lucruri materiale pentru a fi fericiţi. Nu, ei se mulţumesc şi cu o coajă de pâine, în vreme ce alţii fac nazuri şi în faţa platourilor cu caviar; sunt bucuroşi că au o cocioabă, în timp ce alţii nu-şi găsesc locul nici în palate; sunt recunoscători că trăiesc, deşi o fac printre bombe, în vreme ce alţii îşi pun capăt vieţii până şi în cele mai frumoase locuri din lume…

teargascanistergarden1Canistre de gaz lacrimogen transformate în ghivece pentru flori, sursă foto

Aceşti oameni sunt atât de nerăbdători să cunoască paradisul încât aduc ei raiul pe pământ! Şi nu sunt deloc zgârciţi în a oferi şi celorlalţi din „raiul” lor: nimeni nu-ţi zâmbeşte ca ei, fiindcă ei ştiu valoarea unui zâmbet, nimeni nu este mai generos cu tine, pentru că ei ştiu ce-nseamnă să n-ai, nimeni nu-ţi vorbeşte mai frumos, pentru că ei ştiu cât face o vorbă bună… Să n-ai unde dormi, să rabzi de foame şi de sete, nici nu mai contează dacă ai lângă tine un astfel de om…

Şi stau şi mă întreb: care e „secretul” lor? Să fi având pielea „tăbăcită” deja de „biciul destinului”? Oare nu simt durere şi suferinţă ca şi noi? Le simt, sunt şi ei oameni, nu fiinţe cu puteri „supranaturale”. Le simt, dar nu le lasă să pună stăpânire asupra vieţii lor, să le răpească bucuria de a trăi. Aşa că le iau doar ca pe nişte simple obstacole, iar acolo unde există o voinţă de fier, nici un obstacol nu este de nedepăşit…

1813764_460s

Se spune că „omul sfinţeşte locul”. Cât adevăr există în aceste cuvinte, dar să nu uităm că tot el îl poate „spurca” sau „profana”. Depinde doar de tine!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Omul sfinţeşte locul

  1. Mélanie zice:

    complet, total, categoric de-acord cu concluzia-ti de rigoare si de circumstanta! 🙂

  2. Marian zice:

    Asi fi fost curios daca , in loc de HAT sau HATE { depinde cum reusesti sa citesti cuvantul respectiv } , tipul ar fi avut scris pe tricou….HATER 😉 ….oare ce ar fi iesit in oglinda aceea ? Ai mare , mare , mare dreptate , in cam tot ceea ce spui si-ti doresc , asa cum le-am dorit intotdeauna si copiilor mei …. SA NU AJUNGI NICIODATA sa faci parte dintre acei oameni care , ” isi sterg lacrimile si o iau de la capat ” ! Stiu prea bine , mult prea bine , cum este si de aceea , nu doresc nici macar dusmanilor sa traiasca asa ceva , dar’mite amicilor , fie ei si virtuali . Diferenta in cazul meu , a fost ca…in loc sa plang { am si plans sa fi sigur de asta , dar in interiorul meu….in inima mea deci , mai mult figurativ } , am ras , am ras de necazuri , de suparari si de cei care-mi provocau acele necazuri pana cand …am ajuns sa fiu considerat neserios si asta in cea mai buna situatie . N-asi crede ca ” secretul ” consta in a avea ” pielea tabacita de biciul destinului ” { niciodata nu te poti obisnui cu biciul , fie el si al destinului } , mai repede cred ca tine de puterea fiecaruia dintre noi de a intelege ca viata noastra pe acest pamant este foarte scurta , alta viata nu ne mai da nimeni si atunci , fie faci ca Melanie { Sarutari d e maini stimata doamna ! } , traind intens CLIPA , fie …faci ca mine si iei in ras si-n zeflemea cam tot ce nu-ti convine , cam toate supararile . Eventual te autoproclami…liber cugetator , pentru ca Dumnezeu sa nu se supere ca-l iei in ras sau la injuraturi … dupa caz evident 😉 ! Concluzia postarii dumitale , este mai mult decat corecta , este arhicunoscuta , inca d e la aparitia oamenilor pe pamant { deci n-ai descoperit matale …roata 😉 } si din pacate …. este adevarata 😡 !

    • Teonymus zice:

      Vă mulţumesc pentru această mărturisire! Sunt surprins că postarea mea v-a făcut să vă daţi „cărţile” pe faţă, deşi, între noi fie vorba, cam bănuiam eu ce se ascunde în spatele comportamentului vostru mai „nonconformist”. 🙂 Ce pot să mai spun? Vă doresc să nu mai aveţi parte de obstacole prea mari în viaţă, dar dacă tot veţi avea, să vă dea Dumnezeu şi puterea de a le depăşi…

  3. ricamihai13 zice:

    Nu e om să nu fi trecut prin momente critice, să fie nevoit să schimbe macazul. Se intâmplă uneori să fii nevoit să te reinventezi, iar varianta aceasta de multe ori e mai benefică decât a cârpi drumul pe care te afli.

  4. Pingback: Colindătorul | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s