Omul sfinţeşte locul

Sunt oameni pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să-i mulţumească. Veşnic se plâng de familie, de locul în care trăiesc, de serviciu, de tot şi de toate. Pe ei pare că până şi o adiere de vânt reuşeşte să-i clatine. Dar sunt şi alţi oameni, extrem de puţini, ce-i drept, pe care nici cele mai grele furtuni nu reuşesc să-i doboare. Când scapă de un necaz, când dau de altul… Dar niciodată nu renunţă să se mai ridice, ci se scutură de praful vieţii, îşi şterg lacrimile şi o iau de la capăt… Mereu şi mereu…

Astfel de oameni nu au nevoie de lucruri materiale pentru a fi fericiţi. Nu, ei se mulţumesc şi cu o coajă de pâine, în vreme ce alţii fac nazuri şi în faţa platourilor cu caviar; sunt bucuroşi că au o cocioabă, în timp ce alţii nu-şi găsesc locul nici în palate; sunt recunoscători că trăiesc, deşi o fac printre bombe, în vreme ce alţii îşi pun capăt vieţii până şi în cele mai frumoase locuri din lume…

Canistre de gaz lacrimogen transformate în ghivece pentru flori, sursă foto

Aceşti oameni sunt atât de nerăbdători să cunoască paradisul încât aduc ei raiul pe pământ! Şi nu sunt deloc zgârciţi în a oferi şi celorlalţi din „raiul” lor: nimeni nu-ţi zâmbeşte ca ei, fiindcă ei ştiu valoarea unui zâmbet, nimeni nu este mai generos cu tine, pentru că ei ştiu ce-nseamnă să n-ai, nimeni nu-ţi vorbeşte mai frumos, pentru că ei ştiu cât face o vorbă bună… Să n-ai unde dormi, să rabzi de foame şi de sete, nici nu mai contează dacă ai lângă tine un astfel de om…

Şi stau şi mă întreb: care e „secretul” lor? Să fi având pielea „tăbăcită” deja de „biciul destinului”? Oare nu simt durere şi suferinţă ca şi noi? Le simt, sunt şi ei oameni, nu fiinţe cu puteri „supranaturale”. Le simt, dar nu le lasă să pună stăpânire asupra vieţii lor, să le răpească bucuria de a trăi. Aşa că le iau doar ca pe nişte simple obstacole, iar acolo unde există o voinţă de fier, nici un obstacol nu este de nedepăşit…

Se spune că „omul sfinţeşte locul”. Cât adevăr există în aceste cuvinte, dar să nu uităm că tot el îl poate „spurca” sau „profana”. Depinde doar de tine!