„Uluitor! Fascinant! N-o să-ţi vină să crezi! Întregul univers depinde de asta! Dă click să afli ştirea mileniului!”- nu ştiu voi, dar eu m-am săturat de astfel de titluri emfatice care au „împânzit” lumea virtuală în ultimii ani. Din păcate, profesionalismul, deontologia, toate au fost date la o parte de dragul „rating-ului”. Să ai pretenţia că eşti „jurnalist” şi să foloseşti astfel de titluri care te aruncă în penibil… Halal jurnalism!
Nu sunt la curent cu „ştirile mondene”, s-a „reprofilat” cumva Dan Diaconescu? A trecut în spaţiul virtual? Din păcate, s-a „otevizat” şi internetul. Peste tot „nici nu ştii ce pierzi”. Dar dacă vei da click, vei afla imediat „ce pierzi”: timpul. Nu-ţi dă nimeni înapoi minutele irosite cu acele rânduri.
Nu că aş cădea în capcana unor astfel de articole, dar obişnuiesc să folosesc internetul şi în scop informativ şi zilnic mi se întâmplă să dau de aceste titluri. Uneori, chiar mă distrez copios citindu-le. De pildă, rătăcind prin lumea virtuală, un „cerşetor de click-uri” a încercat să mă ademenească cu cuvintele: „Intră şi o să rămâi prost!”. „Omul m-a prevenit din start”, mi-am spus, aşa că, foarte „recunoscător”, mi-am luat tălpăşiţa de acolo. 😀
Chiar aşa şi este, astfel de articole exploatează prostia şi ignoranţa. La urma urmei, de ce ar „exploata” inteligenţa, când ştim prea bine că nu a fost niciodată „majoritară”? Ei au nevoie de „audienţă”, de cât mai mulţi „vizitatori”. Şi cum calitatea devine astfel „opţională”, se înţelege de ce se pretează la aceste „strategii”.
În ce fel „strategii”? Nu se întâmplă ceva „senzaţional” chiar în fiecare zi, dar dacă stăpâneşti anumite „trucuri”, poţi să faci şi banalul „atractiv”. De pildă, scrii ceva despre un jucător de fotbal obscur, îi bagi în titlu şi pe Hagi, Maradona sau Pele. Chiar dacă articolul tău nu are legătură cu ei, oamenii vor fi tentaţi să intre, fiindcă îi ştiu pe aceştia. S-a stins din viaţă un actor „de mâna a treia”, de care au auzit foarte puţini, îl prezinţi în titlu ca şi cum ar fi fost cel mai mare actor din lume. A avut loc un fenomen natural comun, prezintă-l în titlu ca şi cum ar fi desprins din Apocalipsa. Poftim şcoală de „jurnalism”!
În lumea reală, păcălirea unui om, cu scopul de a-i lua banii, se consideră infracţiune de înşelăciune. În lumea virtuală, păcălirea unui om, cu scopul de a-i „lua” timpul, cum se cheamă? Spuneţi-mi voi, dragi „jurnalişti” care „senzaţionalizaţi” totul de dragul numărului de vizualizări!
…fiecare vinde …cum poate…
Numai că unii îşi vând şi demnitatea…
..crezi ca mai are importanta demnitatea…totul este de-a valma, nu vezi ca sunt distruse valorile morale…
Unii au impresia că banii pot înlocui valorile morale, totul. Dar se înşeală! Poţi să-ţi vinzi demnitatea, dar n-o mai poţi cumpăra înapoi indiferent câţi bani ai avea…
..ce-i care au bani nu au demnitate si nici nu au nevoie, ei pot distruge demnitatea..
Sunt şi bogaţi cu demnitate, care au moştenit sau au făcut avere respectând legea şi valorile morale. Nu generalizez.
Cât despre „distrugerea demnităţii”, consider că îţi poţi vinde/distruge propria demnitate, dar nu o poţi distruge pe a altora oricât de mulţi bani ai avea tu.
… mai vorbim …
Ai apucat anii ’90 ai ” presei ” postrevolutionare ? Acea ” presa ” era facut in mare parte dupa tiparul presei ante si interbelice . Articolul lui Ion Cristoiu despre ” gaina care a nascut pui vii ” { chiar dadea detalii asupra locatiei unde putea fi vazuta „minunea ” deci , un articol profesioniost 101% } este de manual . Si ” Evenimentul zilei ” { cel cu articolul } si alte ziare , aveau niste tiraje fantastice iar ” presarii ” , ” lucratorii din presa ” , ziaristii [ aia care vindeau ziarele frate , ce-ti imaginezi ? ] niste castiguri pe masura . ” Bombele d e presa ” au adus castiguri mari in toate timpurile iar cum televiziunile fac si ele parte din presa…este normal ca si ele sa se comporte ca atare . Numai eu stiu , de cate ori am ramas lipit de cate un post TV …doar pentru ca pe burtiera imaginii scria ca :” in cateva minute TOTUL despre …cresterea pensiilor , NUMAI AICI ” si ca mine…destui . Spui dumneata ca-n ” lumea reala , pacalirea unui om …” bla, bla , bla . Ce te faci insa ca aceasta pacalire a oamenilor de catre politicieni de data aceasta este practicata de ani d e zile in aceasta ” gradina a Maicii Domnului ” 😉 cum este numita Romania ? Sugerezi ca politicienii ar trebuii arestati deoarece practica infractiunea de inselatorie ? 🙂 ” Lumea virtuala ” este un concept ceva mai nou si inca n-au fost stabilite , articole de legi care , sa pedepseasca pe cei ce prin inselatorie , fura din timpul celor pe care-i pacalesc . N-au fost stabilite legi inca dar…nu-i timpul trecut 😡 ! Chestia cu linck-ul…am patit-o si eu . Dau click sa vad un fiilm , un video clip si apare brusc in locul a ceea ce doresc sa vad , o tipa sau un tip care ” cerseste ” : ” – Buna sunt N . Ajuta-ma sa castig 10.000 de Euro { sau dollari dupa caz } dand clik pe imagine ” ! Pai sa nu-ti vina nebunie pe nervii din cap , mai ales ca eu …chiar cred ca si datorita mie tipul ala chiar este in postura de a castiga acea suma 😡 😡 😡 ?!! Sa mearga la cremenal , vorba lui jupan Dumitrache ! Ai grije ca profesionalism este una , iar deontologie …alta desii sant similare ca inteles , pleonastice chiar . Oricum , sa fi profesionist de media in ziua de azi , chiar inseamna sa n-ai treaba cu …deontologia respectivei meserii 😉 ! Asta pentru ca-l pomenisi pe Dan DIaconescu !!!
Nu prea ştiu multe despre presa anilor ’90. Pe atunci, singurul meu contact cu mass-media era TVR-ul şi radioul. Acum sunt „iniţiat” din acest punct de vedere, nu cumpărând ziare, ci datorită internetului, unde există versiuni virtuale ale marilor publicaţii.
Dacă promisiunile politicienilor ar intra în categoria infracţiunii de înşelătorie, nu ştiu câţi s-ar mai găsi la Palatul Victoria sau Casa Poporului. 😀
În afară de cei care te „păcălesc” să intri pe site-ul lor, sunt, într-adevăr, şi destui „cerşetori” în mediul virtual.
Aşa este, există câteva diferenţe între „profesionalism” şi „deontologie”, tocmai de aceea am ales să le menţionez pe amândouă.
atât timp cât există consumatori de vorbe goale, există și vânzători
cred că cea mai bună soluție, dar nu cu rezolvare imediată,un proces de lungă durată, o reprezintă educația
După cum am spus, aceşti vânzători exploatează prostia şi ignoranţa. Prin urmare, aveţi dreptate, educaţia este cea mai bună soluţie în acest sens.