Cugetare XLVI

Prieten adevărat nu este cel care te scoate din necazuri, ci acela care nu te lasă să intri în ele…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Cugetare XLVI

  1. GEGELUTZ zice:

    Da, dar, dacă tu ești catâr și o ții morțiș să faci cum vrei și să nu- i asculți sfatul prietenului, el îți va fi alături, să te scoată din, pardon, rahatul în care te-ai băgat, chit că ți-ar trage și câteva scatoalce, pentru cât de idiot ai putut fi.

    • Teonymus zice:

      Da, presupun că există şi destui încăpăţânaţi care nu pot fi opriţi nici de o armată de prieteni adevăraţi. 🙂

      • Mélanie zice:

        Théo, confirm 100%, caci am avut o colega de facultate, care-mi solicita sfaturi, pareri sau sugestii periodic sau episodic… i le dadeam, da’ facea tot ce-i trecea prin neuroni, dupa care venea sa se „plânga”:”of mai Mela, de ce nu te-oi fi ascultat io pe tine, ca iarasi am dat-o-n bara sau cu oistea-n gard!” 🙂 😀

      • Teonymus zice:

        Măcar v-aţi făcut datoria de prietenă adevărată de fiecare dată, încercând s-o ajutaţi. Restul a depins numai şi numai de acea persoană. 🙂

  2. Marian zice:

    Cat ar fi un prieten d e cumsecade , de …prieten , pana la urma se satura sa te atentioneze ca , daca nu-i asculti sfatul , vei intra in necazuri si atunci , diferit de faptul ca vei intra in necazuri….vei pierde un prieten . ” Armata ” de prieteni adevarati…inca n-am auzit sa existe , cel mult doi sau trei iar dintre astia … DOAR UNUL ESTE PRIETENUL ADEVARAT despre care vorbesti matale de regula , unul dintre parinti . Ar mai fi unul….dumneata insuti 😉 !

    • Teonymus zice:

      Într-adevăr, nu există „armată de prieteni adevăraţi”. Vorbeam ipotetic, prin absurd mai bine zis…
      Mulţi nu au nici măcar un singur prieten „adevărat” (în afara celor despre care aţi vorbit în final 🙂 ). Partea proastă e că nici nu ştiu asta, ci află când le e lumea mai dragă…

  3. Mélanie zice:

    Théo, la cugetarea ta, îmi permit s-adaug ca un prieten real, fidel, constat si devotat care tine sincer la prietenia respectiva e acela care-ti spune si ce nu vrei, eviti sau refuzi sa auzi… 🙂
    * * *
    ”A true friend is someone who gives you total freedom to be yourself – and especially to feel. Or, not feel. Whatever you happen to be feeling at the moment is fine with them. That’s what real love amounts to – letting a person be what he or she really is.”(Jim Morrison)
    http://myvirtualplayground.wordpress.com/2013/09/20/amitie-sans-frontieres-borderless-friendship-vive-la-difference/

      • Marian zice:

        In loc sa aprobi ca papagalul , mai bine te-ai gandi cam pe la ce varsta si-n ce conditii s-a dus pe topogan Jim Morrison { las’ deoparte ce a lasat in urma-i } si abia dupa aceea sa vorbesti . ” Un prieten adevarat iti lasa libertate totala sa fi tu insuti „….pai ce el cand tragea pe nas sau cand isi baga direct in vena….mai era el insusi ? A spart niste The Doors datorita ” prietenilor ” care-l lasau sa fie …el insusi ! Pai ce , aia erau prieteni ?

      • Teonymus zice:

        Eu am dat dreptate mai mult celor spuse de Mélanie. Cât despre ce a spus Jim Morrison, acolo este, într-adevăr, discutabil. Totuşi, după cum v-am mai spus şi altădată, viaţa nu ştirbeşte opera artistului. Încercaţi deci să separaţi viaţa de operă atunci când vorbiţi despre un artist.
        Nu că aş fi un consumator al muzicii lui Morrison. Ca să fiu sincer, ştiu despre el doar din auzite, ca şi cultură generală, dar niciodată nu am fost curios să-i ascult muzica. Mi-a ajuns câteva acorduri ca să-mi dau seama că nu e genul meu, oricât de mult l-ar ridica în slăvi unii. Fireşte, ştiu şi cum a murit, dar nu e treaba mea să-l judec.
        Mă uit la cuvintele sale şi, în general, are dreptate. Are dreptate dacă iei în considerare doar sensurile pozitive ale acelor cuvinte. De pildă, dacă vezi că prietenul tău este pe cale să „cadă”, intervină, nu-l lăsa să fie „what he or she really is” dacă asta îi aduce moartea. Doar în propria mea „cugetare” am spus ceva şi nu mă contrazic acum.

      • Mélanie zice:

        @”Încercaţi deci să separaţi viaţa de operă atunci când vorbiţi despre un artist.” – e exact ceea ce fac de ani… 🙂 Baudelaire si Byron se drogau, Rimbaud, Gide, Jean Cocteau erau „veseli”(gay!)… 🙂 lista ar putea continua la infinit, ceea ce nu ma „împiedica” sa-i reascult pe Jim Morrison, Janice(Joplin), Jimi(Hendrix), Eric Clapton, etc, etc… 🙂

      • Teonymus zice:

        Nimeni nu este perfect! Dacă ar fi să te ghidezi doar după viaţa artistului, s-ar goli bibliotecile. Nu mai spun acum despre viaţa unor mari filosofi greci, despre „bârfele” în legătură cu nişte coloşi ai artei cum sunt Da Vinci sau Michelangelo, despre un Ceaikovski etc. etc.
        Îmi place să cred că fiecare om are părţile sale bune şi părţile rele. Artiştii nu au făcut excepţie! Deci, încerc să iau ce este bine din toate, fără să fac pe „perfectul” şi să-i judec pe aceşti oameni.

  4. lorelad zice:

    Prieten adevarat este cel care ramane langa tine mai ales cand gresesti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s