-Domnule maestru, am fost foarte nerăbdător să-mi găsesc o femeie, să mă căsătoresc şi să mă aşez la casa mea. Dar după ce toate acestea s-au întâmplat, în loc să fiu fericit, am ajuns mai rău decât înainte. Soţia nu mă înţelege, ne certăm mereu, copiii îmi plâng şi ei în cap… Simt că nu mai suport… Am venit aici ca să mă ajutaţi cu înţelepciunea voastră. Ce sfat îmi puteţi da?
Filosoful îl privi cercetător, apoi îl întrebase:
-Să înţeleg că te-ai căsătorit şi te plângi de viaţa de familie?
-Ddaa, murmură acesta.
-Şi la ce te aşteptai? îi strigă maestrul. Doar ţi s-a spus din start că familia este celula de bază a societăţii. Bine ai venit în închisoare, prietene! 😀
P.S.: Nu mai am timp să scriu articole mai lungi. A cam venit vremea să iau o pauză. 🙂 Însă, nu voi renunţa de tot, aşa că de acum înainte îmi propun să scriu „scurt şi la obiect” 🙂 . Sper să revin cu forţe proaspete în toamnă…
Lumea lui Teonymus 
Celula asta nu e doar de bază, e un paradox: cei care sunt înăuntru, vor afară iar cei de afară vor înăuntru 🙂
Ca om fără prea multe experienţe de viaţă, nu ştiu dacă pot să vă contrazic. Dar aştept „dezminţiri” de la alţii, în măsură. Să vedem dacă vor veni! 😀
Vacanta cat mai placuta onorabile si…sa ne citim la toamna cu bine 😉 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asemenea! 🙂
Teo, cateodata e dificil sa te intelegi si cu parintii chiar daca ii iubesti…
Iubirea e temelia, apoi intelegerea, iertarea, rabdarea sunt ‘caramizile’ cu care iti construiesti casa, palatul, gradina…
Mânia, gelozia, indiferenta sau alte vicii sunt ‘pietrele’ cu care iti zidesti ‘celula inchisorii’…
Există şi momente mai puţin plăcute în viaţa fiecărui om. Depinde de el cum le va depăşi.
A nu se înţelege că eu consider căsnicia o „închisoare”. Nicidecum. Acele rânduri au fost scrise mai mult din amuzament 😀 . Dar dacă i-am provocat pe unii, sunt foarte curios să le aud argumentele. Recunosc că am multe de învăţat la acest capitol. 🙂
@”-Să înţeleg că te-ai căsătorit şi te plângi de viaţa de familie?” – hahaha!!! 😉 😀 🙂
Nu suntem programati genetic sa fim monogami, asta e adevarul stiintific, confirmat de medicii-sexologi si sociologii care au ajuns la concluzia respectiva pe baza unor observatii, comparatii, statistici stiintifice, de-a lungul anilor. Preconceptiile sociale au incetatenit ideea de monogamie la “homo sapiens”. Studiile recente arata ca dragostea tine cam 3 ani, adica timpul necesar conceperii si cresterii unui copil pana merge pe picioarele lui, dupa care nu prea mai e nevoie de amandoi. Tot 3 ani dureaza pana cand cei 2 se cunosc bine sau isi dau arama pe fata… 😀 Odata ce partenerul nu mai are ce arata sau demonstra nou, interesant – intervine rutina, plictiseala. Dragostea poate fi definita ca perioada de cunoastere a celuilalt, cand “vapaia” arde… Daca exista respect reciproc si sentimentul datoriei pana la epuizarea gazului din lampa, atunci e posibil ca acea pereche sa ramana impreuna in stilul britanic(sic!): el multumeste ca e “primit” de ea, iar ea îi multumeste pentru vizita lui… 😀 Dupa circa 3 ani, defectele sunt din ce in ce mai evidente, mai vizibile, mai enervante si orice persoana de sex opus devine mai interesanta… 😉
In codul nostru genetic suntem programati sa ne “inmultim”(LOL!), iar monogamia franeaza nitel menirea noastra initiala. O dovada e si faptul ca “activitatea”(acuplarea sexuala!) ce are ca finalitate perpetuarea speciei, ne ofera cele mai placute senzatii si-apoi, sa fim lucizi si realisti: a face amor(NU sex!) = viata-însasi, iar acele secunde de extaz sunt considerate “la petite mort”… 🙂 foarte putine specii au drept caracteristica monogamia, dintre mamifere doar lupul, in rest, masculul îsi depune samântza unde gaseste “gazda”, iar femela creste puiu’… Homo sapiens a evoluat la nivel intelectual, si-a creat un cod de comportament in cadrul speciei, insa codul nostru genetic NU s-a modificat. Se pare ca tot mai multi membri ai speciei umane decid ca au doar o viata si trebuie traita la maximum, luand decizii contrare uzantelor si constrangerilor sociale. Nu numai americanii au cam marginalizat ideea de familie cu mama si tata, unul e suficient. Cum zicea un personaj dintr-un film de Caranfil:”viata e complexa si are multe aspecte. Sa inteleg ca esti mama singura? Ai nimerit masculul gresit pentru tine…” 😀
* * *
N.B. NU sunt adepta poligamiei, consider ca fiecare e liber(a) sa faca ce vrea cu viata si corpul lui/ei… am zis! 🙂
* * *
sanatate si-o vara splendida, Théo, dupa planu’ si placu’ tau… 🙂
Mulţumesc pentru urări şi vă doresc şi eu o vară (sau mai bine zis, ce a mai rămas din ea) cât mai frumoasă! 🙂
Că dragostea ar dura 3 ani, am mai citit şi eu, dar am dubii. De ce? Pentru că am auzit destui căsătoriţi, nu de 3 ani, ci de 30, 50 de ani şi chiar mai mult, spunând că se iubesc mai mult decât la început. Nu văd de ce ar minţi. Probabil tot secretul constă într-o iubire reală, nu doar o iluzie a ei la început. Dacă există o iubire adevărată, atunci există şi renunţare la sine, cei doi cedează reciproc ca celuilalt să-i fie bine. Cu alte cuvinte, fac anumite „compromisuri”.
Se pare că în vremurile de început oamenii erau poligami. Fireşte, mă refer aici la familii cu un soţ şi mai multe soţii, fiindcă invers nu ştiu să fi existat vreo societate. 🙂 De ce? Poate cel mai important motiv era „înmulţirea”, creşterea populaţiei. Fireşte, nu mai este cazul acum. Şi uite cum, uşor-uşor, s-a ajuns la monogamie, aici contribuind foarte mult şi morala creştină. În lumea musulmană mai există destule societăţi poligame.
Nu sunt de acord cu punerea în aceeaşi „oală” a oamenilor şi animalelor, fiindcă omul este „altceva”, oricât de mult ar încerca să ne arate contrariul „evoluţioniştii”. Dacă omul are înscris în codul său genetic să se „înmulţească”, tot în acel cod are înscrisă şi capacitatea de a se „înfrâna”, spre deosebire de animale. Aşa că nu poate să aducă scuza „naturii sale” pentru viaţa plină de excese pe care o duce. Nu e ca şi cum nu ar putea să-şi impună un autocontrol…
@”Se pare că în vremurile de început oamenii erau poligami.” – da, asa-i: personajele masculine din Vechiu’ Testament sunt poligami, plus unii mormoni actuali, plus „n” barbati… 😉 câti au constiinta si-si „impun” acel auto-control?!… – întrebare retorica-rau… 🙂
Retorică întrebarea, dar un răspuns ar fi că toţi oamenii în deplinătatea facultăţilor mintale au conştiinţă, dar nu toţi ascultă de ea. Fireşte, excepţie fac cei care şi-au „omorât” conştiinţa, dar până şi ei au avut-o cândva. 🙂
zici că pleci în vacanță. Mda. …..Atunci te deranjez cu o întrebare: stai mult? când te întorci? mai intri pe blog în acest timp? mai scrii? ne mai citești și pe noi? ……..multe altele….. da ce-ți veni totuși să intri în vacanță?
ce oameni domnule, ce oameni!!!!!!
Din păcate, mă invidiaţi degeaba. 🙂 Am spus că iau o pauză de la blog, fiindcă nu prea mai găsesc timp. Asta nu înseamnă că sunt în vacanţă, deşi nu ar fi fost deloc rea ideea. Dar anul acesta trebuie să mă bucur de vară acasă. Nu-i rău nici aşa. 🙂
Mi-am făcut un obicei să postez aproape zilnic, aşa că nu mă lasă inima să renunţ de tot la blog. 🙂 După cum am scris în postare, încerc să mai postez. Dacă timpul îmi va permite, o să scriu şi articole cu care mi-am obişnuit cititorii, dar, în general, voi scrie articole mai scurte. Asta până în toamnă, când probabil voi reveni la „rutina” mea zilnică. 🙂