Alătură-te celorlalți 466 de abonați.
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin.
Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent.
Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!
🙂 Dar de ce ‘din flori???!!!
Poţi fi dezamăgit doar dacă speri…
De ce „din flori”? Pentru că nu este un „copil” dorit. Pentru că nimănui nu-i place eşecul şi dezamăgirea care vine odată cu el. Speranţa o vrem alături de succes, acolo-i stă bine, nu alături de eşec. Speranţa şi succesul sunt „făcuţi” unul pentru celălalt, ca să forţez un pic paralela. În schimb, câteodată ea îşi „face de cap”, de unde rezultă dezamăgirea. 🙂 Cu alte cuvinte, toţi ne aşteptăm ca speranţa să fie „fidelă” planurilor noastre de viitor, numai că uneori ne cam „înşeală” aşteptările. 🙂
Nu ştiu dacă am reuşit să mă fac înţeles. 😀 Pur şi simplu aşa am gândit lucrurile. 🙂
Mai frate cat d e categoric poti fi !!!!!!!!!!!!! ” Poti fi dezamagit doar daca speri „…doar daca speri ? Daca ti-ai pierdut ORICE SPERANTA te mai poate dezamagii cineva ? Ai dreptate , asa ai gandit lucrurile insa….n-ai reusit sa emiti o idee logica …deoarece este musai ca ideile , cugetarile , sa aiba si logica nu doar romantism .
După părerea mea, când nu-ţi faci aşteptări, nu eşti dezamăgit. Doar te aşteptai la eşec. Dezamăgirea vine atunci când ai avut măcar o „fărâmă” de speranţă că ar putea să fie bine pentru tine.
Consider că această cugetare îşi are logica ei. Am şi explicat-o cât de bine am putut. Că dvs. nu aţi înţeles-o, asta e altceva. 🙂
Am inteles…
nu e chiar asa rau…
sa vedem cu dezamagirea ce combinatii se pot face. 😉
Cu dezamăgirea n-ar trebui să mai stăm să facem „combinaţii”, ci să-i spunem din start: „La revedere!” 😀
Bietul copil! 😦
Nu este cazul să mergem atât de departe cu această comparaţie… 😀
:))
Sa nu uitam si : ” Pe curand ” !!! 😉
@lorelad 1.000.000.000 !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
@ Marian
bun! sa zicem multe, multe 🙂
da’ sa obtinem un micut ‘succes’? 🙂
Auzi idee !!! Copil din flori …. Cred ca nici dumneata si nici macar Lorelad nu stiti ce-nseamna ” copil din flori ” deoarece , daca ati fi stiut , dumneata n-ai fi folosit acest termen iar Lorelad….asa cum m-am invatat s-o cunosc , te-ar fi corectat INSTANTANEU ca are o minte : BRICI !!!
„Copil din flori” cu sensul de copil „nelegitim”. În viziunea mea, „copilul legitim” al speranţei trebuie să fie doar fericirea prilejuită de obţinerea succesului.
M-am jucat puţin cu cuvintele, dar nu am făcut-o fără să ştiu ce înseamnă fiecare în parte.
@”Copil din flori” = adica bastard?!… 😉
Lasa frate explicatiile DEX-ului ! 😡 Copil din …. ” flori ” este , cel nascut dintr-o relatie pasagera ce a implicat iubire la un anume moment { sau SEX daca-ti convine mai mult termenul 😉 } dar ca „rod ” , n-a fost recunoscut din diferite motive , d e catre unul dintre parteneri …de regula de catre tata . In atare situatie …nu prea cunosc multi tipi care sa-si faca sperante si deci neexistand esecul…dezamagirea este exclusa 😉 ! Fireste , aceasta este explicatia logica pe care-o dau eu…altii pot foarte bine s a muste momeala lansata d e dumneata si …sa-ti dea dreptate 🙂 . Asa sunt eu.. Gica Contra , decat sa-ti dau dreptate din start…mai bine te critic pana la loc comanda 😉 ! Sper ca nu-ncape suparare onorabile 🙂 ….
„Copil din …. ” flori ” este , cel nascut dintr-o relatie pasagera ce a implicat iubire la un anume moment”
Nu neapărat. Nu este obligatoriu factorul iubirii în cazul „copiilor din flori”.
În rest, nu-i nici o problemă că aveţi o altă părere. Doar nu am pretenţia că lansez „adevărul absolut”. 😀
@Marian
briciul se ascute din cand in cand, nu? 🙂
pe curea de piele sau pe niste pietre speciale.
@ lorelad Nu astept decat ziua in care …il vei contrazice en fin pe amic 😉 iar aceasta zi este foarte , foarte aproape , de asta nu ma-ndoiesc . Asa cum am afirmat dumneavoastra aveti o minte BRICI !
@Marian
prefer provocarea!
contrazicerea e perimata! 😉
@Marian Acea zi a şi venit când ne-am contrazis în ceea ce priveşte diferenţele dintre iubire şi dragostea. Văd că aţi uitat, deşi şi dvs. aţi participat la acea discuţie. 🙂
N-am uitat Teonymusule , mai ales ca : M-AM SIMTIT TAREEEE BINEEEE !!!!!!!!!!!!!!!!!
Sa nu uit Teonymusule…vad ca evoluezi in materie de gust muzical : FELICITARI ! Crede-ma , eu urmaresc de multe ori cate doua si chiar trei concerte saptamanal , concerte sub bagheta lui Andre Rieu si ….de fiecara data ai injur de mama pe olandezi pentru norocul cu care s-au pricopsit din partea lui Dumnezeu , moderat cu sabotii si lalelele lor cu tot 😡 !!!!
Lasă că ne-am „pricopsit” şi noi cu destul de multe „noroace”, numai că n-am ştiut ce să facem cu ele.
Eu zic că „noroc” a avut şi Andre Rieu că s-a născut în Olanda. Că dacă s-ar fi născut la noi, tare mă tem că ar fi murit de foame şi n-o spun cu ironie, ci cu tristeţe…
Ce dracu sa fac …ITI DAU DREPTATE , ONORABILE !?! Asta o recunosc cu aceeasi tristetze .
Eu zic ca este mai degraba copilul nascut cu handicap al sperantei si esecului…
Este şi aceasta o perspectivă de luat în seamă… 🙂
🙂
muzica…minunata!
Aşa este! 🙂
@lorelad Asculta ce-ti spune fratele lu’ matale : cauta si asculta-i concertele ….in special ala din Mexic , DU-RE-RE !!!
🙂 Voi asculta, multumesc!
Tre’ să facem ceva ca aceștia doi, speranța și eșecul, să nu se mai întâlnească, Prea triști acești copii din flori ….
@ricamihai 13 Din pacate …mult prea tristi si din pacate mult prea dezamagiti si de esec dar mai a les fara mari sperante .
@ricamihai13 Cred că cea mai bună soluţie ar fi să acceptăm că în viaţă ne putem întâlni şi cu eşecul. Să acceptăm această realitate şi să mergem mai departe, fără să ne pierdem speranţa. Că altfel vom fi pradă uşoară dezamăgirilor, deşi stă în puterea noastră să le învingem…
Teonymus,suntem singurii autori ai dezamăgirilor, amăgind aşteptările.
Poate de asta şi sunt atât de amare dezamăgirile…
Să-ţi las şi eu ceva, dacă-mi îngădui.
Iar odată prima dezamăgire, a doua nu-şi mai permite aşa de uşor ambasada iluziilor. Glumesc, aşaşiaşa.
Asta doar dacă nu eşti un idealist/optimist incurabil. 🙂