Dilema

-Dacă aţi fi nevoiţi să alegeţi între doi inamici, unul foarte tânăr, iar celălalt destul de în vârstă, pe cine l-aţi elimina? a încercat un soldat să rupă tăcerea mormântală care domnea la popotă după un raid aerian.

-Dar de ce să aleg între ei? întrebă moroconos cel aşezat în faţa sa. Ce, oare inamicul ne alege pe noi?

Ochii soldatului sclipiră. I s-a dus vestea că-şi oboseşte mental camarazii de arme cu întrebări nesfârşite şi uneori chiar inutile sau fără răspuns, astfel că soldaţii se fereau să intre în jocul său. Dar uite că de data aceasta n-a mai fost ignorat şi asta îl bucură nespus…

-De ce să alegem între ei? De pildă, să zicem că am rămâne doar cu un glonţ…

-Prietene, râse răutăcios cineva de la o masă din apropiere, baioneta mea are gloanţe nelimitate. Apoi, eu sunt foarte generos de felul meu: cum să nu-i scap de acest război mizerabil pe amândoi?

Unul dintre soldaţi, fiindcă avea inima bună, n-a mai putut să suporte cinismul şi răutatea tovarăşilor săi şi a îndrăznit să spună:

-Eu l-aş împuşca pe cel mai bătrân, pentru că cel tânăr are toată viaţa în faţă…

-Are toată viaţa în faţă ca să ne omoare pe noi, pe cât mai mulţi dintre noi! izbucni iritat un alt soldat. De asta nu merg lucrurile în armata noastră, domnilor! Din cauza celor ca voi! Sunteţi în război, treziţi-vă! În casa războiului te descalţi de umanism la uşă. Este ceva ce ţine de etichetă, de bun simţ… Patriei trebuie să-i fie ruşine cu soldaţi ca voi!

Cineva care asistase tăcut la această discuţie, a aşteptat ca spiritele să se calmeze puţin, apoi luă şi el cuvântul:

-La urma urmei, de ce vă faceţi sânge rău, domnilor? Tot regimentul îl cunoaştem pe acest om… Ca un pescar care aruncă undiţa într-un lac, la fel aruncă şi el cu întrebări, doar-doar se va găsi cineva care va înghiţi momeala… Văd prea bine că şi de data aceasta undiţa sa n-a dat greş! Felicitări, soldat! Acum răspunde şi dumneata la propria întrebare, aşa cum ai obiceiul, şi lasă-ne în pace! Răspunde, deşi nu se îndoieşte nimeni că vei spune exact ca acest amărât, care nu se gândeşte la viaţa pe care o are el în faţă, se gândeşte la viaţa inamicului. Sincer, m-am săturat de acest circ!

-Cât despre mine, aproape că şopti „soldatul pescar”, l-aş împuşca pe cel mai tânăr inamic…

Nimeni n-a fost în stare să spună decât un „aha”, atât de tare au fost surprinşi de răspuns.

-De ce pe cel tânăr? Pentru că, spre deosebire de cel în vârstă, ar avea mai multe şanse de supravieţuire…

După ce-au fost spuse aceste cuvinte, a început un nou bombardament. De data aceasta de înjurături…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Creaţii literare, Dialoguri și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Dilema

  1. 9 zice:

    Pentru a nu ajunge la asemenea dileme aş alege să…tai bugetul uriaş al armatelor. Probabil aş trimite politicienii să se războiască…

  2. Eu dacă aş fi soldat, cu preţul de a suporta consecinţele, aş refuza să merg la război şi aş încerca să conving şi pe alţii să facă la fel! Cine vrea război să-şi scoată spinarea la înaintare, eu ca individ nu voi avea de câştigat niciodată nimic, jugul tot pe mine va cădea indiferent cine ar câştiga războiul!

  3. lorelad zice:

    Viata e viata, nu conteaza varsta!
    nici metaforic nu pot vedea altfel lucrurile.
    si ca sa raspund totusi ‘ dilemei’, ca mama…as intelege sacrificiul persoanei mai in varsta.
    Repet insa, fortand mult nota cu aceasta alegere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s