Cugetare LXVIII

Sunt oameni atât de buni încât nici măcar Paradisul nu mai are răbdare să-i aştepte. De aceea sunt luaţi dintre noi atât de prematur…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cugetare LXVIII

  1. Marian zice:

    Ei…aici ai dreptate , chiar ai nimerit-o onorabile ! Eu insa…voi fi in continuare cat mai ” rau ” deoarece consider ca atat Paradisul cat si Infernul , ma pot astepta mult si bine…pana ma voi hotara eu asupra destinatiei ! Purgatoriul cred ca-i chiar viata pe care am dus-o pe acest Pamant deci….nu mai am nevoie de alta judecata si eventual de alta condamnare . Ceva in genul lui Ivan Turbinca 😉 daca-ti place mai mult si fireste daca ai auzit de respectivul personaj . La cat de religios esti matale … 🙂 🙂 🙂

    • Teonymus zice:

      Dacă ar fi aşa cum spuneţi, poate că abordarea voastră n-ar fi deficitară. Numai că nu e aşa… Deci vă sfătuiesc să nu vă culcaţi pe-o ureche… 🙂

      • Marian zice:

        Da , sigur ca da , chiar ma asteptam sa-mi raspunzi prin vechea maxima a lui Pascal 😉 ! Asta cred eu : am fost mult prea chinuit si m-am chinuti prea mult in acest Purgatoriu asa incat sa mai vina cineva sa-mi spuna ca dupa moartea trupului va urma judecata chiar daca-i in spirit iar dupa faptele mele din timpul vietii sa mai fiu condamnata probabil inca o data …non merci , vorba lui Melanie ! Referitor la cugetarea dumitale de azi { chiar a fost reusita , fara gluma ! } , mi-aduc aminte de cuvintele aluia de-a scris candva ” Printzul fericit ” 😉 si care suna cam asa : ” Cu totii traim in aceeasi mocirla insa….unii dintre noi invata sa priveasca stelele ” . Intodeauna mi-am dorit sa scap din aceasta mocirla numita …LUME si pentru ca n-am reusit am invatat sa privesc spre stele … am invatat sa sper . M-am saturat de-atata asteptare , de-atata speranta …orice ar fi spus Pascal dar…veghez in continuare , ce credeai ca-s fraer sa scap ocazia !

      • Teonymus zice:

        Viaţa este o luptă care trebuie dusă până la capăt. Pentru unii este o luptă mai uşoară, în vreme ce pentru alţii este chiar „purgatoriul” despre care vorbiţi. Dar mă gândesc la „fericirile” din Matei capitolul 5. „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi” (Matei 5:4)- dacă Fiul lui Dumnezeu a spus asta, atunci aşa trebuie să fie!

  2. Marian zice:

    Omule…voi dormi mai linistit in seara asta ” mangaiat ” de capitolul 5 din Matei 😉 care mangaiere …. ti-o doresc si dumitale stimate Teonymus !

  3. Ne place sa credem frumos, avem nevoie de frumos si curaj pentru a ne invinge frica de moarte si ceea ce va fi, daca va fi ceva dupa marea tacere 🙂

  4. Pingback: Colindătorul | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s