Alătură-te celorlalți 466 de abonați.
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin.
Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent.
Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!
Şi tot mori până înţelegi neînţelesul!
Tot mori şi tot renaşti…
Adevărat! Toată viaţa este o „şcoală” în care mereu învăţăm. Iar la sfârşit…”examenul final”.
Minunată muzica aleasă!
Aşa este! 🙂
Cred ca…de fapt ai dorit sa spui ” : In viata inveti totul …pana si sa mori ” 😉 ! Las de-o parte faptul ca de murit incepi sa mori , incepand cu prima secunda in care ai parasit uterul….Ce dracu fratioare , pentru a obtine o patina poetica te dai in stamba ? 😡 Muzica …de EXCEPTIE ca de obicei , iar pentru acest bun gust vis a vis de alegerea si postarea de muzica buna , FELICITARI prietene !
„Cred ca…de fapt ai dorit sa spui ” : In viata inveti totul …pana si sa mori ”.
Suna mai bine în forma pe care am ales-o eu. Plus că astfel am reuşit să realizez un „paradox” (viaţa te învaţă să mori), întărind astfel caracterul poetic al acestor cuvinte.
„pentru a obtine o patina poetica te dai in stamba ?”
Nu e „patină poetică”, e licenţă poetică. 🙂 Şi nu mă dau deloc în „stambă”. Pur şi simplu îmi place să mă mai joc din când în când cu cuvintele. Iar dacă din acest joc rezultă şi ceva serios, cu atât mai bine.
„pentru acest bun gust vis a vis de alegerea si postarea de muzica buna , FELICITARI prietene !”
În ceea ce priveşte muzica, este cu adevărat „de excepţie”. Dar eu n-am nici un merit, doar am postat-o. Felicitări merită cu adevărat cei care au compus-o şi cei care o cântă. 🙂
Nu zice nimeni sa nu ” te joci cu cuvintele ” { da’ ce frate , te crezi deja …Eliade ? } ci dimpotriva deoarece , acesta-i d e fapt unul dintre pilonii d e baza ai ORICARUI aspirant la titlul de SCRIITOR . Problema-i ca….atunci cand vei ” ajunge mare ” , sa nu te trezesti asa cum s-au trezit acele staruri cinematografice carora la un moment dat le-au fost aruncate in ochi in mod public si prestatiile lor din niste filmuletze porno ! Adica sa nu te trezesti ca , vreodata se va gasii cineva care , sa-ti arunce in fatza si scrierile , ” cugetarile ” de-o mai slaba calitate . Chestia asta mi-ar afecta inclusiv imaginea mea { ai uitat ca vreau sa am o dedicatie speciala pe pagina de garda a viitorului roman ? } si nu in ultimul rand …aia 10% din castig ce mi se cuvin , 😉 avand in vedere ca , eu sant cel care te-a sfatuit sa publici …cel putin aici , pe blogul dumitale . Bine ca m-ai corectat 😡 😡 😡 ! Cat ma bucura chestia asta 😡 😡 😡 ! Oare chiar credeai ca nu stiu diferenta dintre ” patina poetica ” si….insa am dat-o in limbaj de ferentarist …adica ceva mai frust dar…mai usor de inteles pentru ” mase ” 😉 ! Sa nu te-apuci sa spui acum ca ” n-ai d e gand sa scri pentru prosti ” ca nu tine figura : scri pentr prosti !!! Ai mare dreptate atunci cand declini meritete si felicitarile pentru muzica postata insa….daca dumneata n-ai poasta asa ceva , chiar crezi ca toti cei ce-ti viziteaza blogul , stau lipiti cu Super-Glue de siturile de specialitate in materie de muzica de acest gen ? Pai altminteri pentru c e dracu crezi ca te felicita si-si exprima bucuria ca au a scultat acel post muzical ? SImplu …ei n-au timp de asa ceva asa incat , ceea ce postezi matale le creeaza bucurie . Pentru asta , chiar meriti felicitari coane 😉 sa fi sigur !
Mai am şi „cugetări” slabe, dar după părerea mea, această „cugetare” nu e una dintre ele, dar nici dintre cele mai „reuşite”. Fireşte, trebuie s-o înţelegi ca să-ţi dai seama de asta. Dar nu-mi fac acum „autocritica”, îi las pe cititori să mă critice. 😀
Nu neg că-mi doresc să ajung un scriitor „adevărat”, dar dacă acest vis al meu se va împlini, nu m-ar deranja deloc să aflu că cineva scoate de la „naftalină” aceste gânduri ale mele cu scopul să-mi strice „imaginea”. Nu m-ar deranja la fel cum nu mă deranjează nici imaginile (că înregistrările video erau o raritate la sfârşitul anilor ’80 și începutul anilor ’90) din vremea când nu știam să merg sau știam dar mă mai împiedicam din când în când, nu știam să vorbesc etc.. Ce legătură are una cu alta? Exact același lucru fac și pe blog, încerc să „cresc” intelectual, „învăţ”, îmi exersez stilul…
Că v-ar „deranja” pe dvs. în schimb, asta deja nu mă priveşte, este problema voastră. 😀
Cât despre muzică, să ştiţi că nu stau deloc „lipit de siturile de specialitate în materie de muzică de acest gen”. Am descoperit pur întâmplător acest grup numit Rondo Veneziano. Şi dacă mie mi-a plăcut, am zis să postez şi pe blog că poate-i va place şi altuia. 🙂
Într-adevăr, sunt şi foarte multe siteuri de specialite. Dar n-am nici timp şi nici nu este neapărată nevoie să stau „lipit” de ele. De ce? Pentru că de obicei găsesc piese de acest gen direct pe youtube.
Dacă vă interesează astfel de muzică, o găsiţi foarte uşor. În epoca internetului, nu mai avem nici o scuză. Nu mai e ca-n trecut. Acum, această muzică e doar la câteva clickuri distanţă. Rămâne doar întrebarea: cu ce alegem să ne „cultivăm” muzical şi nu numai? Alegem să ne hrănim sufletul cu hrană sănătoasă ori cu o hrană mai slabă sau chiar „lături” (muzică şi filme comerciale proaste)? Asta depinde doar de noi…
…si cu moartea facem pregatire ‘in particular’. 😉
Moartea, pregătire „în particular”? 🙂 Nu prea, din nefericire pentru noi, ea mai mereu ne ia pe „nepregătite”…
și cu cât înveți mai mult…… impresia este că știi tot prea puțin……
Aşa este!
,, Ne invata” ….. daca ne-ar invata…am sti ceva, de la inceputul omenirii si pana acum, dar din pacate tot nimic nu stim, ba mai mult, parca ne prostim mai rau, ne distrugem singuri 😦 si pe noi si planeta!
Eu zic că ne învaţă, chiar dacă unii dintre noi suntem încăpăţânaţi şi ne însuşim aceste lecţii abia în faţa morţii, când este prea târziu…
E bine si mai tarziu, decat niciodata 😀
E bine şi mai târziu, dar „prea” târziu nu prea. 🙂
Pingback: Paradoxurile vieţii | Lumea lui Teonymus