Cugetare LXXIII

Publicat pe octombrie 8, 2014 de Teonymus

Viaţa tuturor este un maraton. Singurul lucru care ne diferă este destinaţia…

Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Cugetare LXXIII

  1. 9 zice:
    octombrie 8, 2014 la 7:23 pm

    Aş spune că destinaţia finală e aceeaşi. Doar calea diferă. Dar e doar convingerea mea. 🙂

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      octombrie 8, 2014 la 8:04 pm

      Calea diferă, într-adevăr. Asta se subînţelege din moment ce destinaţia nu este aceeaşi.
      Convingerea mea este că destinaţia finală diferă. Dacă ar fi aceeaşi, atunci n-ar mai avea rost înseşi „alergarea”, că tot acolo ajungi indiferent. Logic, nu-i aşa?
      E drept, această cugetare are un substrat religios. Dar cum ar fi fost lumea fără această convingere? Probabil omenirea ar fi dispărut de mult. Fără oameni care să lupte pentru bine, care să se sacrifice pentru ceilalţi, pe scurt, care să ia calea grea a Paradisului, lumea aceasta s-ar fi prăbuşit de mult.
      Nimic nu poate exista fără dragoste! Iar dragostea ne conduce spre o destinaţie, în vreme ce ura spre o cu totul alta…

      Răspunde
      • 9 zice:
        octombrie 8, 2014 la 8:19 pm

        Nu am de gând să-ţi combat argumentele. Ştiam că te-ai gândit la semnificaţia religioasă.
        Eu m-am gândit strict la această perioadă a noastră, materială, iar destinaţia finală ar fi trecerea în nefiinţă. Dar mă gândeam în acelaşi timp la calea pe care o străbate fiecare până ajungem acolo. Un drum presărat de bunătate sau cel presărat cu răutate şi ură. Mi se pare că acest amănunt e mai important decât ceea ce se va întâmpla dincolo. Şi o să-ţi spun şi de ce. Se spune că Dumnezeu e bun chiar dacă eşti păcătos o viaţă întreagă, dar la sfârşit te căieşti şi te pocăieşti, te iartă. Păi dacă o viaţă întreagă ai fost un om care ai făcut doar rău iar înainte de a trece în nefiinţă, de frică să nu-ţi ajungă sufletul în Iad, te căieşti, crezi că e drept să ajungi în Rai?

      • Teonymus zice:
        octombrie 8, 2014 la 10:37 pm

        „Se spune că Dumnezeu e bun chiar dacă eşti păcătos o viaţă întreagă, dar la sfârşit te căieşti şi te pocăieşti, te iartă. ”
        Aşa este, cel mai bun exemplu în acest sens fiind tâlharul de pe cruce.
        Dar există un amănunt de care trebuie să ţinem seama. Această căinţă trebuie să fie autentică, sinceră. Dacă e de „faţadă” sau din alte motive, mă tem că este degeaba…

        „Păi dacă o viaţă întreagă ai fost un om care ai făcut doar rău iar înainte de a trece în nefiinţă, de frică să nu-ţi ajungă sufletul în Iad, te căieşti, crezi că e drept să ajungi în Rai?”
        După cum am spus, această căinţă trebuie să fie sinceră, autentică, ceva de tipul: am greşit, îmi pare rău, iartă-mă şi nu voi mai face dacă voi mai avea ocazia, în nici un caz: am greşit, îmi pare rău, iartă-mă, dar dacă-mi vei mai da ocazia, voi greşi iar. Dacă căinţa este deci una reală, acea frică despre care vorbiţi îşi pierde din importanţă sau chiar poate să nu mai existe deloc.
        Un creştin autentic îl va sluji pe Dumnezeu pentru a ajunge la El, nu pentru că dacă vrea să evite iadul, n-are încotro. Sper să sesizaţi diferenţa.
        Prioritare sunt credinţa şi faptele, adică roadele dragostei unui om. Iar în cazul în care, să zicem că acea persoană este pe patul de moarte, deci nu mai are timp de „fapte”, ar fi cazul să se găsească în sufletul său măcar dragostea (care ar fi putut aduce roade în alte condiţii).
        Dumnezeu nu este doar Dreptate, ci este şi Dragoste, şi Îndurare. Dacă ar fi doar Dreptate, n-am mai intra nimeni în Paradis, că oare cine poate spune despre sine că este vrednic?
        El este atât de bun încât toată viaţa noastră ne oferă şansa să ne căim, să ne îndreptăm. O putem face şi când suntem tineri, dar şi când suntem bătrâni (dar dat fiind faptul că de multe ori moartea vine subit, n-ar trebui să ne bazăm pe asta). Câtă vreme trăim, nu este niciodată prea târziu să ne pocăim.
        Şi nu văd nimic nedrept în acest lucru, deoarece fiecare ne bucurăm de acelaşi privilegiu…
        Doar Dumnezeu dă viaţa şi tot El o ia înapoi. Iar dacă ar închide porţile Paradisului pentru cineva care să căieşte autentic înainte să-şi dea suflarea, după o viaţă plină într-adevăr doar de păcat, oare acea persoană nu L-ar putea întreba pe Dumnezeu: dar de ce, Doamne, pe mine nu m-ai primit şi pe altul care a greşit mai mult decât mine, l-ai iertat? Doar că celălalt a mai trăit zeci de ani după căinţă? Dar de ce nu mi-ai mai dat şi mie viaţă să demonstrez că sunt sincer, aşa cum i-ai dat lui?
        E drept, Dumnezeu este omniscient şi ştie ce ar fi făcut acel om şi în condiţiile în care ar fi avut o viaţă mai lungă. Dar acel om ar putea spune toate aceste lucruri.
        În schimb, ce ar mai putea spune cineva care ar ajunge în iad, în condiţiile în care ar fi avut posibilitatea să obţină mântuirea până în ultima clipă a vieţii sale? Nici una!
        Cei care vor ajunge în iad, nu vor avea nici o scuză. Atât de mare este harul lui Dumnezeu încât până şi pe patul de moarte dacă te căieşti, El te primeşte!
        Dacă iroseşti toate ocaziile pe care ţi le dă El, atunci chiar nu mai ai nici o scuză!
        Nu ştiu cât sau dacă am reuşit să mă fac înţeles, dar am încercat să vă explic câte bine am putut. Fireşte, aş fi putut să-mi întăresc cuvintele şi cu citate biblice. Dar am optat până la urmă pentru o discuţie mai puţin formală cu o persoană ca dvs., una în care să încerc să mă fac cât de clar posibil.
        Acele argumente biblice vi le las la final:
        Despre natura lui Dumnezeu, vă recomand: Deuteronom 32:4; Isaia 46:10; Psalmul 86:15; Psalmul 89:14; Psalmul 103:8-10; Psalmul 116:5; Psalmul 139:1-6; Psalmul 145:7-9; Iacov 1:17; Romani 5:8; Tit 1:2; ; 1 Petru 1:17 ş.a.
        Pentru doctrina mântuirii, vă recomand: Ioan 3:16; Isaia 1:16-18; Romani 5:8; Efeseni 2:1-9; 1 Timotei 2:4; 2 Timotei 1:9; Tit 3:5; Romani 3:24; Romani 9:14-29 şi multe altele…

      • 9 zice:
        octombrie 8, 2014 la 10:48 pm

        Imi place cum gandesti, iti respect credinta, doar ca eu cred ca mai presus de ceea ce se va intampla cu sufletul nostru dincolo, trebuie sa ne ingrijim de el, aici si acum. 🙂

      • Teonymus zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:03 pm

        Doar nici nu putem să ne îngrijim de sufletul nostru altfel decât „aici şi acum”. Altfel spus, ceea ce se va întâmpla cu sufletul nostru dincolo depinde tocmai de asta! 🙂

      • 9 zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:14 pm

        Uite, vezi? 🙂 Mi-aş dori ca bunătatea şi compasiunea noastră să nu fie condiţionată de răsplata de… dincolo. 🙂

      • Teonymus zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:33 pm

        Tocmai aşa ar trebui să fie un creştin autentic: cineva care să-l slujească pe Dumnezeu din dragoste, pur şi simplu, nu pentru „răsplăţi”. Acestea vor veni oricum, dar Dumnezeu va aprecia mult mai mult o iubire necondiţionată pentru El.
        Fiindcă tot am ajuns la acest subiect, vă aduc ca exemplu pe Iov, care după ce Dumnezeu i-a luat toate binecuvântările pe care i le-a dat, nu a spus decât atât: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21).
        Dar, mai ales, mi-aduc aminte de un pasaj biblic, care este unul dintre preferatele mele:
        „17. Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
        18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! ” (Habacuc 3:17-18).

      • 9 zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:42 pm

        Nu mă gândeam în comentariul meu la ceea ce ar reprezenta un creştin autentic. Nici nu mă laud cu credinţa în Cel de Sus, asta e o opţiune personală. Mă gândeam doar la ceea ce ar trebui să reprezinte un Om adevărat. 🙂

      • Teonymus zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:53 pm

        Consider că şi în cazul „omului adevărat”, aşa cum îl înţelegeţi dvs., lucrurile stau la fel: „omul adevărat” poartă în sine o dragoste autentică (necondiţionată, dezinteresată) pentru semenii săi…

      • 9 zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:58 pm

        Exact, aici doream să ajung. 🙂 Acum cred că ai înţeles de ce nu am fost în totalitate de acord în legătură cu această cugetare. O seară liniştită îţi doresc. 🙂

      • Teonymus zice:
        octombrie 9, 2014 la 12:01 am

        Mi-a făcut plăcere să avem această discuţie! Vă doresc şi eu o noapte frumoasă! 🙂

      • Marian zice:
        octombrie 8, 2014 la 10:33 pm

        @9 Daca ai sti onorata doamna d e cate ori i-am pus eu aceeasi intrebare { fireste in ” discutiile ” noastre private } tipului ….nu lui Teonymus ci…aluia de sus d e tot , ala ce sta deasupra tuturor ?! Teonymus da citate biblice cat cuprinde si-i alunecos …. mai ceva decat un guvid . Chiar mi s e pare o imensa porcarie , adica cineva face toate nefacutele d e pe pamant in viata lui ticaloasa iar spre ” final ” , s e pocaieste si….ajunge alaturi d e mine in Rai , alaturi d e mine care m-am chinuit sa-mi castig bucata d e paine amarata si nu i-am iesit ” aluia ” din cuvant mai ales ca-i EVANGHELIE ?!?!!!!!

      • Marian zice:
        octombrie 8, 2014 la 10:35 pm

        Si cu dragoste si cu ura , finalul ” cursei ” este acelasi ce-o mai dati dupa cires ?!

      • Teonymus zice:
        octombrie 8, 2014 la 11:06 pm

        @Marian „Chiar mi s e pare o imensa porcarie ”
        Nu este deloc o „porcărie”. De ce? Vă invit să-mi citiţi comentariu de mai sus, în care am dezvoltat acest subiect.
        „Si cu dragoste si cu ura , finalul ” cursei ” este acelasi ce-o mai dati dupa cires ?!”
        Nu e. Doar ateii cred asta. Mă miră că şi dvs. o spuneţi, deşi vă consideraţi „liber-cugetător”, nu ateu.

      • Marian zice:
        octombrie 9, 2014 la 1:57 pm

        Teonymusule …ce te mai apuci sa aburesti biata femeie ? Cu iertaciune si sarutari respectuase d e maini stimata 9 ! Zi-i frate sa citeasca TOATA Biblia si gata , ca…la cate recomandari i-ai facut….asta-i deja studiu biblic aprofundat ! Intrebare frate Teonymus : alde Iov inainte ca Dumnezeu { la sfatul si sugestiile Satanei ca…la cine sa-si plece si El urechea ? } sa-i retraga toate ” binecuvantarile „….pentru cine aduna acele turme d e mioare sau camile ori c e mai crestea el p’acolo ? La ce-i trebuiau lui atatea hambare pline ochi cu roade { poate c-avea si porumb p’acolo 😉 } la ce-i trebuiau lui averile alea nemasurate , hectarele alea nesfarsite d e pamant arabil , cumva pentru slujirea lui Dumnezeu ca …eu parca n-asi prea crede asta ?! Sti parerea mea : Dumnezeu n-are nevoie de NIMIC de la noi ,creaturile Sale in afara de ….ceea ce ne-a dat El personal : suflarea de viatza . Pai ce , ti-a mai dat si altceva ?

      • Teonymus zice:
        octombrie 9, 2014 la 9:10 pm

        Da, aveţi dreptate! Pentru a înţelege cel mai bine cum stau lucrurile, este recomandată citirea întregii Scripturi. Deşi necestită mai mult timp, e cel mai simplu aşa!
        Deci, recomand şi doamnei 9 şi tuturor celor cărora le-am stârnit interesul cu această discuţie, citirea Bibliei. De preferat, mai întâi cu Noul Testament şi apoi cu Vechiul.

        ” La ce-i trebuiau lui atatea hambare pline ochi cu roade”
        Iov a fost binecuvântat de Dumnezeu cu toate acele bunuri. De ce? Pentru că era un om credincios. Din Biblie cunoaştem că Dumnezeu obişnuieşte să ofere binecuvântări pământeşti celor care-L slujesc sincer. La fel a făcut şi cu Avraam. Apoi, ştia Dumnezeu de ce i-a oferit atâtea. Chiar dacă lui Iov nu-i trebuiau, acesta îşi putea ajuta semenii. Poate Dumnezeu răspundea rugăciunii altora prin Iov. Este şi aceasta o variantă „posibilă”, la fel ca multe altele. Şi asta pentru că Dumnezeu are întotdeauna un motiv în toate acţiunile Sale.
        În orice caz, o astfel de discuţie îşi pierde din însemnătate în faţa lecţiei pe care Iov ne-a dat-o prin dârzenia de care a dat dovadă în a-L sluji pe Dumnezeu în orice condiţii.

    • 9 zice:
      octombrie 8, 2014 la 10:51 pm

      Marian, argumentele lui Teonymus sunt cele pe care orice creştin mi le-ar da. Sunt de acord cu ele intr-o oarecare măsura, dar asa cum i-am spus si lui, mi-as dori sa ne ingrijim fiecare dintre noi de sufletul nostru aici, chiar daca este sau nu Ceva acolo, dincolo.

      Răspunde
      • Marian zice:
        octombrie 9, 2014 la 2:01 pm

        @9 Asta inseamna onorata doamna ca si dumneavoastra sunteti exact ca si dumneaeu : o liber cugetatoare si inca una de marca ! Respect in special pentru ” chiar daca este sau nu , ceva acolo …. dincolo „

      • 9 zice:
        octombrie 9, 2014 la 7:25 pm

        Marian şi Teonymus, hai sa lasam politeturile pentru altii. 🙂 Puteti linistit sa ma luati la …per tu.
        Marian, daca chiar doresti sa ma …clasifici intr-o anumita categorie, esti liber s-o faci. Doar ca mie niciodata nu se stie daca voi corespunde unei …categorisiri. 🙂

  2. Marian zice:
    octombrie 8, 2014 la 10:26 pm

    La primul maraton….la cursa de la Maraton ….singurul individ care a ajuns la finalul cursei { ducea cu el vestea victoriei } a murit . Se poate s a ai dreptate : ” viata tuturor este un maraton ” . Trebuia insa sa fi fost mai atent la final si sa fi scris : ” Singurul lucru care NU DIFERA este , destinatia ” !!!

    Răspunde
    • 9 zice:
      octombrie 8, 2014 la 10:54 pm

      Asta incercam sa spun si eu, dar asa cum explicase el, cugetarea lui doreste sa surprinda partea religioasa. 🙂

      Răspunde
    • Teonymus zice:
      octombrie 8, 2014 la 11:13 pm

      @Marian Repet ceea ce i-am spus şi lui 9, cugetarea are un substrat religios.
      Din punct de vedere biblic, cam aşa stau lucrurile. Unii aleargă după o cunună care nu se „veştejeşte”, în vreme ce alţii aleargă după pofte şi plăceri. Toţi alergăm, numai că în direcţii diferite, spre destinaţii diferite…

      Răspunde
  3. rogrm zice:
    octombrie 9, 2014 la 12:08 am

    Mă gândesc că totuși destinația în final e aceeași, căci se spune că Dumnezeu nu are de pierdut pe nimeni. Toate cele bune !

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      octombrie 9, 2014 la 12:43 am

      Destinaţia nu este nicidecum aceeaşi în cazul tuturor! Dacă tot L-aţi menţionat pe Dumnezeu, lucrurile sunt clare din punct de vedere biblic: Rai sau Iad. Din cele două, una singură este destinaţia noastră. Care? Asta depinde doar de noi… 🙂

      Răspunde
  4. Marian zice:
    octombrie 9, 2014 la 1:37 pm

    Onorabile …aseara mi-a cazut NET-ul , la propriu ! A trecut unul cu-n Demag si-a rupt cablurile d e NET pe cateva strazi in urma sa . Ce cauta ala la ora aia pe acolo ….doar Dracu poate sti ! Deci , de raspunsurile dumitale am luat cunostiinta abia azi desii…puteam merge la pariu ca ACESTEA si mai ales IN ACEST STIL vor fi , deoarece am mai avut noi doi ceva ” dueluri ” pe tema asta si altadata ! Imi pare rau s a te contrazic { a cata oara ? } dar , ateii { adica aia care nu cred in Dumnezeu cum s e spune in ” popor ” } …aia n-au nimic cu ” al de sus ” ci mai curand cu metodele sale de a se face cunoscut . Lor si liber cugetatorilor { printre care mi-ai facut onoarea de – a ma reamintii si pe …dumneaeu } li s e pare o imensa porcarie ca ” sansele ” sa fie totusi egale pentru toti , avand in vedere ca unii ” au furat startul „, altii au folosit la greu scurtaturile iar altii…s-au chinuit sa-si faca cursa vietii….taman ca amaratul ala de la Marathon , adica cinstit si dand totul pentru marele final , inclusiv VIATA .Spui matale ” atat d e mare este Harul lui Dumnezeu incat pe patul d e moarte daca te caiesti El te primeste ” . Pai asta nu-i drept , asta nu-i normal ! ” Daca toti golanii vor ajunge in Rai….inseamna ca mare saracie trebuie sa fie p’acolo ” spunea Tudose eroul lui Delavrancea si…avea dreptate . Eu supralicitez si zic : daca toti nemernicii vor ajunge { in urma caintei pe patul d e moarte } in Rai….ce s e va intampla cu Iadul , nu cumva Satan &comp vor da faliment i ? Asta chiar ar fi mare pacat , avand in vedere multimea d e nemernici c e nici macar nu-si merita numele d e om …de Incununare a Creatiunii nu-l merita care , au vietuit de-alungul timpului pe acest pamant si…inca-l populeaza ?!” Si cu dragoste si cu ura , finalul cursei este acelasi , ce-o mai dati dupa cires ” ? Prietene ma refeream strict la moartea fizica deoarece , eu liber cugetatorul , eu ereticul , …ateul cum imi mai zic unii mai …” neavizati ” asupra termenilor teologici eu , chiar trag nadejde sa ajung la Marea Judecata { Apocalipsa 20/12 } si acolo , stand in fatza Celui Prea Inalt …” sa-i zic vreo doua „…. asa ca-n Ferentari , nu d e alta dar chiar le merita , mai ales daca va face cum spui dumneata cu aia care se ” caiesc ” abia in ceasul mortii . Ce te faci insa ca , la aceleasi revelatii Ioan spune la capitolul 22 /2 : ” SI am vazut din cer d e la Dumnezeu cetatea sfanta noul IERUSALIM …etc etc ? Deci ….Ierusalim , nu Bucuresti , nu Moscova { Doamne fereste ! } nu Paris sau Marsillia sau Touluse sau macar … 😉 Las Vegas , NOUL IERUSALIM !!!! Pai dreptate-i asta …la cat se chinuie Oprescu ?

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      octombrie 9, 2014 la 9:27 pm

      „Spui matale ” atat d e mare este Harul lui Dumnezeu incat pe patul d e moarte daca te caiesti El te primeste ” . Pai asta nu-i drept ,”
      N-aş mai vrea să mai insistăm pe asta. Că nu e drept pentru dvs. nici n-are importanţă. Pentru Dumnezeu, aşa cum m-am străduit să arăt în acel comentariu, nu este un „drept”, ci este vorba mai degrabă despre „har”. Presupun că ştiţi ce înseamnă „har” (adică „graţie divină”, „dar”).
      Vă mai răspund doar cu Romani 9:14-29.

      „daca toti nemernicii vor ajunge { in urma caintei pe patul d e moarte } in Rai….ce s e va intampla cu Iadul , nu cumva Satan &comp vor da faliment i ?”
      Nu vă faceţi probleme de acest gen. Nu vor ajunge toţi „nemernicii” în Rai. Omul are liber-arbitru. Dacă nu vrea cu nici un chip, îi este respectată decizia. Dumnezeu nu va băga pe nimeni în Rai cu „forţa”.
      Ştiţi prea bine din Biblie că Iadul n-a fost făcut „degeaba”.

      „Prietene ma refeream strict la moartea fizica”.
      În schimb, eu mă refeream la ce urmează după ea când am amintit „destinaţia”. De unde confuziile, presupun…

      Răspunde
  5. Camelia zice:
    octombrie 12, 2014 la 10:00 pm

    Destinaţia este fiinţa, Teonymus.Mai departe şi mai alundeva decât acolo nu poţi ajunge, asta metafizic vorbind. Viaţa este călătoria noastră înspre înşine, la capătul căreia ne întâlnim înâuntrul nostru cu noi.
    Drumul spre centrul fiinţei.

    Răspunde
    • Teonymus zice:
      octombrie 12, 2014 la 10:30 pm

      Este şi aceasta o perspectivă, dar o alta decât cea religioasă, creştină. Iar eu am avut în vedere dimensiunea religioasă…
      În orice caz, destinaţia poate fi privită şi din prisma visurilor noastre. Nu toţi avem aceleaşi idealuri, nu toţi urmăm aceleaşi principii. Unii aleg dragostea, alţii ura, unii iertarea, alţii răzbunarea. Avem scopuri diferite în viaţă, altfel spus, destinaţii diferite din acest punct de vedere.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s