Din ’89 şi până acum, ne tot plângem că lucrurile nu merg bine în ţara noastră. Economia este deficitară, la fel sunt şi transporturile, şi sistemul sanitar, şi învăţământul, şi… Mai bine mă opresc aici, că dacă ar fi să le înşir pe toate, mă tem că m-ar prinde dimineaţa şi tot nu le-aş termina de enumerat…
Şi mă tot întreb: de ce se întâmplă toate acestea? Doar există destul potenţial! Da, există, dar degeaba există dacă nu este şi valorificat. Şi totul începe de la potenţialul uman.
În România, puţini sunt cei care îşi permit „luxul” de a-şi urma „visul” şi foarte, foarte puţini mai şi reuşesc să-l ducă la îndeplinire. Cea mai viabilă alternativă rămâne aşadar „dezrădăcinarea”, aşa-zisa „migraţie a creierelor”. Majoritatea însă privesc această alternativă ca pe o ultimă soluţie. E greu să-ţi părăseşti familia, locurile în care ai crescut, ţara, în ciuda tuturor metehnelor sale… Deci, fac acest „compromis”: renunţă la vocaţiile lor, la visurile lor, în schimbul „ierbii verzi de acasă”.
Şi uite cum oameni cu vocaţie de medic, de profesor, de inginer etc., din cauza salariilor mizere din acele domenii, se apucă de altceva mai „rentabil”. Unii chiar reuşesc să obţină câştiguri materiale mai mari făcând altceva, dar banii nu vor putea niciodată să le aducă acea împlinire sau mulţumire pe care o simt ori de câte ori păşesc pe „teritoriul” vocaţiilor lor, devenite acum „hobby-uri”.
Aceştia măcar nu mor de foame. Alţii, în schimb, renunţă la visurilor lor, nu pentru ceva mai „rentabil”, ci pur şi simplu pentru a supravieţui. Sistemul le-a pus beţe în roate şi aşa au ajuns măturători, strungari, lucrători pe „şantierele patrie”. Nu că aceste meserii ar avea ceva rău în ele, doar că ei au fost „chemaţi” pentru mult mai mult…
Bun… Şi ce se întâmplă cu „vidul” lăsat de cei care nu-şi urmează vocaţiile? Este „umplut” de incompetenţi, de oportunişti. Şi uite de ce nu merge nimic bine în ţara aceasta!
Ce-mi veni să vă scriu aceste rânduri? De „vină” este o campanie a unui site german destinat celor în căutarea unui loc de muncă.
Campania are ca slogan: „Viaţa este prea scurtă pentru o slujbă greşită”. Am să ataşez imaginile respective, cu menţiunea că un demers asemănător pe „plaiurile mioritice”, în condiţiile în care mulţi s-ar mulţumi cu orice, numai să aibă un loc de muncă, ar fi mai mult decât „nerealist”, o glumă proastă în toată regula. Dar o ştiţi şi voi prea bine…
Imaginile au fost preluate de Aici.
Lumea lui Teonymus 
,,Alţii, în schimb, renunţă la visurilor lor, nu pentru ceva mai “rentabil”, ci pur şi simplu pentru a supravieţui. Sistemul le-a pus beţe în roate …”
Adevarat! Tocmai ce m-am prezentat la cateva interviuri saptamana care a trecut. M-am intors acasa deznadajduita si scarbita de lipsa crasa de respect si de nivelul ridicat al bataii de joc. Pur si simplu, esti tratat ca o carpa de sters pe jos, inca de la interviul. Nu conteaza ca esti un om integru, muncitor, resposabil, cu studii universitare, in care ai invatat cu adevarat si ai dat tot ce ai avut mai bun. In ultimele saptamani, am fost la un singur interviu tinut aproximativ ,,ca la carte”, interviu in cadrul caruia am fost cat de cat tratata cu respect.
Ce asteptari sa mai ai de la Romania, cand treci prin astfel de experiente si cand romanii sunt dispusi sa devina complice votand un mincinos si un corupt ca Victor Ponta? Daca nu ar fi Dumnezeu, nu as mai avea speranta si as ajunge in pamant. Nu stiu cum rezista altii fara Dumnezeu … La modul cel mai sincer ca nu inteleg.
Nu te lăsa deznădăjduită, speră şi luptă mai departe! 🙂
Ştiu şi eu prea bine cum e… E trist să vezi că eşti refuzat din start, şi asta după atâţia ani de sacrificii.
Am sperat că lucrurile se vor schimba, că de vină este această „criza economică”, dar am ajuns la concluzia că criza este doar un pretext. De vină este de fapt incompetenţa generală care bântuie de ceva vreme România, o incompetenţă care începe de la clasa politică şi continuă până la cele mai inferioare niveluri. Îmi pare rău s-o spun, dar dacă nu se vor schimba lucrurile, România este o ţară fără viitor…
Cu toate acestea, mi-e dragă ţara mea. Mi s-a propus de câteva ori să emigrez, dar probabil sufăr de „sindromul Stockholm”, altfel nu-mi explic de ce îmi este atât de greu să mă despart de ea. 🙂
Aşteptări nu mai am. Am depăşit de mult acel stadiu. De acum să fie cum va vrea Dumnezeu. Ai dreptate, tot ce ne rămâne este speranţa în Dumnezeu…
Mie mi s-a spus des ca sunt o proasta ca nu plec din tara, mai ales ca as avea unde. Dar eu prefer sa mai lupt inca aici. De ce? Am motive, putine, dar motive importante pentru mine.
Dupa cum ai spus, totul incepe de sus si se termina cu fiecare dintre noi. Insa, vezi tu, cei mai multi fura, fura la greu. Fac diverse smecherii sa nu plateasca taxe sau nu bat bon la marfa pe care o vand etc. Isi spun: ,,Pai, daca cei de sus fura cu sutele de milioane, eu, ce, sunt mai prost? Sa mor de foame? Trag si eu pentru pielea mea, ca sa supravietuiesc.” Si uite asa, in lipsa integritatii, vom ajunge din ce in ce mai rau.
Sa ne fereasca Dumnezeu de un presedinte corupt, pentru ca, astfel, se va alege praful de Romania.
E clar, pe lângă incompetenţă intervine şi corupţia şi deja avem suficiente piese pentru a înţelege întregul „puzzle”…
Nu ştiu cât de „necorupţi” au fost preşedinţii de dinainte, dar nu mai am dubii în privinţa incompetenţei. Dovada este situaţia în care ne aflăm acum.
Mă tem că românii vor trebui şi în 2014, ca şi la toate alegerile de după ’89, să-l aleagă nu pe „cel mai bun”, ci pe „cel mai puţin rău”. Cel puţin, cu impresia asta am rămas după ce am văzut lista candidaţilor. Dar să sperăm că va fi bine, pentru că, nu-i aşa, speranţa moare ultima… 🙂
Trista si dura realitate. Si mai trist este ca nu se intrevbede nicio speranta pentru revenirea la o normalitate pe care o dorim cu toti…. dar o asteptam sa vina singura, fara a face prea multe in acest sens. Au fost prea multi ani in care oamenilor din acest popor li s-a spus (dictat) ce sa faca…
E mai mult decât trist, e tragic… Dacă vrei să faci ceva, nu prea te lasă „sistemul”. Şi dacă vrei să schimbi sistemul, trebuie să participi activ la jocurile politice, dar n-ai nici o şansa în faţa celor fără scrupule. Cum să câştigi folosind metode cinstite în vreme ce alţii „trişează”?
Nu văd cum vom putea ieşi din această stare. Cert este că suntem „condamnaţi” s-o facem dacă vrem ca ţara noastră să aibă un viitor…
@Catalina
Ce anume te-a nemultumit la interviu? ce intelegi prin interviu ca ‘la carte’?
@lorelad
Nici nu stiu de unde sa incep.
Nu mi se pare normal sa tii interviul in magazin (unde pot intra oricand clienti), in picioare si cu toti candidatii pentru acel job, de fata, stand insirati ca la Zidul Plangerii.
Nu mi se pare normal sa ma expediezi dupa 3 intrebari: Ai experienta? Faci naveta? Ce facultate ai terminat? (Desi ai CV-ul in fata si te uiti pe el in timp ce pui intrebarea).
Nu mi se pare normal sa imi oferi 800 lei net, pentru 11 ore pe zi, de luni pana sambata si uneori si duminica (in aceeasi bani), in contextul in care stii ca eu pe naveta dau 250 lei.
Nu mi se pare normal sa spui ca vei suna sa oferi un raspuns, fie el si negativ si sa nu suni. Sunt si eu om ca si tine, cu planuri si am nevoie sa fiu sigura de un raspuns, fie el si negativ.
Etc.
@Catalina
Imi pare rau ca ai avut astfel de experiente neplacute. Altfel se desfasoara un proces de recrutare si selectie. Si, in cazurile acestea partea buna este ca ai ocazia sa afli de la inceput stilul oamenilor, modul in care sunt valorizati angajatii. ‘Tot raul spre bine’!
Va fi bine, important este sa ai incredere in tine.
Sunt sigura ca va fi bine. Dumnezeu ma va conduce spre jobul potrivit la timpul potrivit. Doar ca, intre timp, trebuie sa iti faci partea si sa continui sa incerci. Si cand incerci, ai parte si de experiente de genu’.
@Teo
foarte tare campania firmei germane, imaginile sunt elocvente. Si da, “Viaţa este prea scurtă pentru o slujbă greşită”.
ce ne facem in Romania? cei care reusesc sa faca ceea ce le place chiar si ca hobby sunt oameni de admirat. sa nu renunte. si intr-o zi cand vor gasi o cale prin care sa fie apreciati de ceilalti pentru ‘darul’ lor, sa isi inteleaga menirea.
altfel, daca cuiva ii place sa gateasca, de exemplu, de ce se duce sa lucreze contabilitate? 🙂
De ce se duce să lucreze la contabilitate? Simplu, din cauza banilor. Nu cred că există cineva care să refuze să facă full-time ceea ce-i place, fiind şi bine plătit pentru asta. 🙂
Aha, pentru bani! 😉