Nu-ţi îngropa talantul!

Sunt oameni care o viaţă întreagă se antrenează în diverse domenii. Unii sunt zugravi, sudori, tâmplari sau au alte meserii mai „modeste”. Alţii, în schimb, sunt pictori, sculptori, muzicieni, scriitori ş.a.m.d. Repet, fiecare dintre ei sunt „profesionişti”, au în spate o experienţă de zeci de ani de zile. Şi vine cineva care pune mâna pentru prima dată pe o mistrie, pe o unealtă de tâmplărie, pe o pensulă, pe clapele unui pian… Învaţă cum se folosesc toate aceste „instrumente” şi într-un timp extrem de scurt ajunge să facă o „treabă” la fel sau chiar mai bună decât mulţi dintre cei care le folosesc de-o viaţă.

Este destul de frustrant pentru un „profesionist” să vadă „amatori” mai buni decât el. Adică, el a investit atât de mult timp în pregătirea sa, a făcut facultate, a absolvit conservatorul sau academia, iar acum să primească „lecţii” de la unul fără carte? Să studieze atâţia ani oratoria şi filosofia şi să vină badea Gheorghe şi să-l „încuie” cu raţionamentele sale? Să tocească atâţia ani papucii în instituţii de învăţământ superior pentru a studia muzica şi să fie nevoit să recunoască superioritatea unuia care cântă „după ureche”? Nu e „drept”…

Nu ştiu cât de „drept” e, dar aşa este de când e lumea: unora li se dă mai mult, iar altora mai puţin. Problema care se pune este alta: ce faci cu ceea ce ai primit? Atât cât ai primit tu, mult sau puţin…

E trist să văd oameni care, din motive ce nu ţin de ei, nu pot să se afirme, în ciuda talentului lor uriaş. Dar e şi mai trist, e tragic să văd oameni care-şi ascund „talanţii”. Nu îndrăznesc să iasă la lumină, pentru că suferă de „complexul de inferioritate”, le este frică de atenţie, de critici… Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost lumea dacă Mozart ar fi refuzat să compună muzică, dacă da Vinci ar fi refuzat să se afirme, dacă Nikola Tesla ar fi renunţat la ştiinţă…

Drag cititor, poate nu eşti un Mozart sau da Vinci, dar dacă eşti bun la ceva, nu fi „egoist”! Nu păstra doar pentru tine ceea ce ţi-a oferit Dumnezeu! Poate îţi place să scrii, să compui poezii, să cânţi, cu vocea ta sau la un instrument muzical, să pictezi, poate ţi-a fost dat să te apropii de oameni, să le spui o vorbă bună, să încurajezi. Nu mai sta în „întuneric”, urmează-ţi „menirea”!

Ieri, „hoinărind” pe net, am dat de povestea lui Ryan Arcand. Ryan Arcand este „om al străzii” de peste 30 de ani. La 8 ani a văzut pentru prima dată un pian şi de atunci „s-a îndrăgostit” de acest instrument muzical. Nimeni nu l-a învăţat cum să cânte, a exersat singur la pianele amplasate în pieţe, la care avea acces oricine dorea. M-a impresionat mult talentul acestui om. Şi sunt atâţia ca el…

Voi ataşa, la final, una dintre creaţiile sale:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Nu-ţi îngropa talantul!

  1. 9 zice:

    Cred că talentul nu e de ajuns. Nu-i cunosc povestea, păcat că nu a reuşit să-şi pună talentul în valoare.

    • Teonymus zice:

      Nu e de ajuns talentul. Mai trebuie şansă şi voinţă, dar cel mai mult voinţă.
      Cât despre Ryan Arcand, cei de la CBC au făcut un reportaj despre el săptămâna trecută. Mai multe detalii găsiţi AICI

  2. ricamihai13 zice:

    te înțeleg perfect, pe mine nu mi-a învățat nimeni, niciodată să pictez; am luat pensula, sau cuțitul, pânza, vopseaua și-am trecut la treabă; zilnic prin muncă și perseverență descopăr culorile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s