Ridică-te de unde ai căzut!

Te-ai născut într-o familie bună. Părinţii tăi te-au învăţat să fii un om bun, integru. Ai ajuns adult şi n-ai vrut să te depărtezi de învăţăturile lor. Chiar n-ai vrut! Dumnezeu îţi este martor că ai dorit cândva să fii pe placul Lui. Dar ai căzut

baironrivera1

Părinţii tăi ţi-au dat doar viaţă, de restul a trebuit să te ocupi tu… Nimeni nu te-a învăţat cum să trăieşti, nimeni nu ţi-a spus o vorbă bună vreodată. Dar le-ai spus tu, i-ai iertat şi ai vrut să mergi mai departe… Ai refuzat să-i răspunzi vieţii cu aceeaşi monedă, ai vrut să fii altfel, să fii bun. Dumnezeu îţi este martor că aşa ţi-ai dorit odată… Dar ai căzut

baironrivera9

În orice situaţie te-ai încadra, dintre cele două de mai sus, un lucru este sigur: cândva ai luat nişte decizii. Cândva ţi-ai dorit să lupţi de partea dragostei şi a dreptăţii. Ai vrut să fii altfel, să spui o vorbă bună când alţii înjură, să dăruieşti când alţii fură, să mângâi când alţii lovesc… Poate ai şi făcut-o o perioadă, numai că viaţa nedreaptă a „trişat”, te-a lovit unde te durea mai tare şi s-a întâmplat… Ai căzut

brooke_shaden1

Ai căzut şi poate sunt ani de zile de când zaci în groapa ta. Da, a ta, pentru că îţi este ca o locuinţă acum… Ştii că nu este decât noroi acolo, dar nu ieşi din ea. Ştii că poţi mai mult decât atât, dar ţi-e frică s-o părăseşti. Sunt momente când îţi aduci aminte de vremea când te plimbai pe pajişti înflorite şi pe culmi împădurite. Îţi aduci aminte cine ai fost, vezi ce ai ajuns şi plângi… Dar nu faci nimic ca să te ridici de unde ai căzut.

djajakarta1

Ai căzut. Şi? Care copil nu mai cade până învaţă să meargă? Care om nu mai greşeşte? Dar tu te-ai judecat singur şi tot singur te-ai condamnat să trăieşti în acea „groapă” plină de suferinţă şi regrete. Nu crezi? Atunci, ridică-te şi continuă drumul pe care l-ai început odată!

kasiaderwinskaartphoto1

Nimeni nu te ţine legat de noroiul în care îţi duci existenţa, nimeni în afară de tine însuţi! Aşa că, să nu-mi spui că nu poţi, că este „imposibil”! Cât trăieşti, va exista întotdeauna o cale. Trebuie să crezi şi s-o cauţi, iar în final o vei şi găsi…

kasiaderwinskaartphoto2

Nu uita, dacă vrei să vezi curcubeie, trebuie să te pregăteşti şi pentru furtuni… Ridică-te şi pregăteşte-te pentru ele! Vei cădea iar şi iar? Te vei ridica iar şi iar, până când nimeni şi nimic nu va mai reuşi să te clintească de pe cale…

P.S.: imaginile au fost preluate de pe mymodernmet.com

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Meditaţii, Viaţă și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ridică-te de unde ai căzut!

  1. A.M zice:

    Parcă mi-ai descris starea în care mă aflu, groapa care mi-e casă, și lipsa de curaj, pentru a mă ridica.
    Am fost ajutată să cad, nu să ma și ridic. 😦

    • Teonymus zice:

      E uşor să împingi pe cineva într-o prăpastie, greu e să-l scoţi de acolo…
      E trist ce mi-ai scris, dar după cum am spus şi în articol, nu te afli într-o situaţie „imposibilă”, fără scăpare. Ai în tine puterea să ieşi de acolo. Trebuie doar să crezi şi să acţionezi, fără să-ţi fie frică de eşec.
      Îţi doresc să procedezi astfel şi să reuşeşti! 🙂

  2. Trebuie să citesc acest articol excepţional de foarte multe ori ca să iau şi eu aminte odată ş-odată.
    Felicitări pentru articol şi mulţumim!

  3. Oana zice:

    Şi eu îţi mulţumesc…

  4. cât adevăr . a fost frumos și interesant.
    mi-a plăcut

    aș aprecia enorm dacă ai vedea și blog-ul meu . merci )

  5. ilussoria zice:

    Inspirational video, chiar mi-a placut inlantuirea secventelor care transmit in final , acelasi mesaj. Este adevarat ca uneori oamenii cad in banalitate/rutina si cauta o zona de confort din care sa nu mai fie nevoie sa iese, insa aceasta stare ii face cu timpul sa devina tristi si sa aiba regrete , unii chiar dau in depresie pentru ca nu vad sensul vietii lor si se simt inutili. E un mare pericol sa „cazi” si mult mai multa putere iti trebuie sa te ridici..dar cum se spunea si in film, „If you don’t make someone’s life better , then you’re wasting your time!”

    • Teonymus zice:

      „Este adevarat ca uneori oamenii cad in banalitate/rutina si cauta o zona de confort din care sa nu mai fie nevoie sa iese, insa aceasta stare ii face cu timpul sa devina tristi si sa aiba regrete, unii chiar dau in depresie pentru ca nu vad sensul vietii lor si se simt inutili”.

      Nu despre asta era vorba în articol. Dar e interesantă şi perspectiva ta: banalitate/rutină-zonă de confort-regrete-tristeţe-depresie.

  6. Pingback: Atleţi în cursa vieţii | Lumea lui Teonymus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s