Între un rău mai mare şi un rău mai mic

Mai sunt câteva zile de campanie electorală şi nici un candidat nu m-a convins că merită votul meu. Ba dimpotrivă, parcă au ţinut cu orice chip să-mi arate contrariul.

Nu vreau să se înţeleagă că prin acest articol fac propagandă politică pentru Klaus Johannis. Repet, nici candidatul ACL nu m-a convins. Totuşi, Johannis măcar nu s-a coborât atât de jos precum Victor Ponta şi echipa sa. Priviţi o „mostră” aici, un mesaj electoral care a fost transmis zilele trecute unor enoriaşi prezenţi la mănăstirea Cozia:

Sursă foto

Şi dacă mai sunt simpatizanţi ai stângii politice care se îndoiesc de implicarea PSD-ului în astfel de practici mizerabile, îi invit să asculte filmuleţele postate AICI.

De când a început campania electorală, m-am săturat să tot aud argumentele penibile ale adversarilor lui Johannis, repetate obsesiv la televiziuni precum RTV sau Antena 3. Să trecem peste afirmaţii calomnioase, precum cele potrivit cărora rivalul lui Ponta ar fi fost „traficant de organe” şi că ar vrea să „vândă Ardealul”. Timpul este prea preţios ca să-l irosim cu tot felul de acuzaţii nefondate. Zic să ne oprim la cele două „argumente” expuse în biletul postat mai sus, deoarece înţeleg că pentru o parte dintre alegători ele au „logică”.

Klaus Werner Johannis este de etnie germană. Şi? Unde scrie că funcţia de preşedinte al României este interzisă românilor de altă etnie? Ce este atât de „nefiresc” în faptul că viitorul preşedinte ar putea fi un „neamţ”? Oare şeful statului român n-a mai fost niciodată o persoană de altă etnie? Vă aduc aminte că din 1866 şi până în 1947, deci mai bine de jumătate din istoria statului român modern, în fruntea ţării s-au aflat „români de etnie germană”, la fel ca Johannis. Asta nu înseamnă, fireşte, că-l compar pe candidatul ACL cu Casa Regală a României. Discuţia era doar despre origine. În ceea ce mă priveşte, decât un cetăţean de naţionalitate română, dar incompetent şi corupt, care să distrugă ce a mai rămas din frumoasa noastră „ţărişoară”, aş prefera şi un român de etnie maghiară, nu numai germană, dar să fie competent şi integru şi să poată astfel să refacă frumoasa noastră „ţărişoară”.  Dar se pare că pentru unii nu valorile primează, ci „originea”.

Cât de „român” este Victor Viorel Ponta? Chiar aşa, cât de „româneşte” vă sună numele „Ponta”? Mi se pare ipocrizie crasă să te legi de originea altuia când şi tu eşti de origine albaneză şi italiană. Poate n-aţi ştiut până acum, dar Ponta însuşi a recunoscut că provine din italienii ce au venit în România acum 100 de ani în urmă. Asta în vreme ce Johannis susţine că familia sa este atestată în Cisnădie încă din secolul al XVI-lea. Parcă îi aud pe unii: „măcar Ponta are sânge latin”…

Cui îi pasă de toate aceste lucruri? Trăim într-o democraţie, nu în fascism sau nazism, unde tot ce contează este „(ultra)naţionalismul”. Cui îi pasă? Văd că echipei lui Ponta îi pasă, de vreme ce insistă pe acest aspect.

„Nu îţi trăda credinţa şi neamul!”- ce credinţă are Johannis? Nu este nici musulman, nici budist, nici hinduist. Credinţa lui este creştină. Deci, creştin fiind, cum îţi „trădezi” credinţa dacă votezi cu el? Câtă prostie!

„Votează Victor Ponta, român şi creştin-ortodox!”- a, „creştin-ortodox”, despre confesiune este vorba, nu despre „credinţă”. Nu mai insist pe acest subiect. Mai spun doar atât: dacă un om cu „principiile” lui Victor Ponta reprezintă „valorile” ortodoxiei, îmi pare rău să văd în ce zile a ajuns religia majoritară din România…

Am putut să-i redescopăr „principiile” recent, cu ocazia primei dezbateri politice între el şi Johannis. Aşa cum s-a prezentat, impertinent, tupeist, miştocar, Ponta mi-a adus aminte de Traian Băsescu. Şi culmea, tot el l-a acuzat pe Johannis că „seamănă” cu Băsescu.

Ponta m-a convins că este un politician mai pervers decât adversarul său. Ştie că românii adoră tipul liderului carismatic, care să ofere „circ” poporului, să facă „show”, adică să ironizeze, să-şi domine verbal adversarii, şi mizează pe această carte. Băsescu a reuşit de două ori să câştige aplicând astfel de tactici. El de ce n-ar reuşi? Ponta a arătat, deci, că poate fi „tare în gură”, dar n-a reuşit să demonstreze ceea ce este mai important pentru alegători: că poate fi „tare” şi în fapte.

Pe de altă parte, Johannis, cu excepţia unor momente în care a ridicat tonul la contracandidatul său, sătul să tot fie întrerupt, a arătat că este un domn. Mi-a plăcut la el că este punctual şi corect în ceea ce priveşte timpul alocat acelei emisiuni. L-am apreciat când, la cererea insistentă a lui Ponta, şi-a cerut scuze soţiei acestuia dacă a lezat-o cu ceva. Nu l-a întrerupt pe Ponta, a fost politicos. Ce mai, mi-a adus aminte de Emil Constantinescu care, dintre toţi preşedinţii de după ’89, a dat dovadă de mai mult bun-simţ. Şi totuşi, Constantinescu n-a reuşit să producă schimbarea promisă în 1996.

Va reuşi Johannis? Puţin probabil. Ca să fiu sincer, în ciuda trăsăturilor sale de caracter, pe care le-am lăudat mai sus, nu m-a convins că poate fi un preşedinte bun pentru România. N-a venit la dezbatere pregătit. A fost dominat de Ponta. E drept, mai mult prin ironii, întreruperi iritante, dar aşa este politica.

„Dacă aşa s-a prezentat la o dezbatere cu Ponta, cum va arăta la o dezbatere cu Putin?” Este o întrebare pe care şi-o pun mulţi. Mi-am pus-o şi eu, dar apoi m-am gândit cum ar arăta o dezbatere între Ponta şi Putin şi m-am liniştit. Cu unul ca Putin nici Ponta n-ar avea prea mult succes dacă va aplica tacticile pe care le-a aplicat cu Johannis.

Cred că am scris deja prea mult pe acest subiect şi a venit timpul să trag următoarea concluzie:

După părerea mea, Klaus Johannis, ca om, este peste Victor Ponta din punct de vedere moral. Ca viitor şef al statului, în schimb, nici unul nu m-a convins că poate fi un bun preşedinte pentru România.

Duminică va trebui să alegem între un rău mai mare şi un rău mai mic. Care dintre cei doi este „răul mai mare” şi care este „răul mai mic”, vă las pe voi să decideţi.