S-au încheiat alegerile. Am aflat şi câştigătorul, iar imediat au apărut reacţiile: o parte se bucură, alţii sunt trişti, în vreme ce unora, pur şi simplu, nu le pasă. Indiferenţa o pot pune, în general, pe seama neîncrederii faţă de clasa politică. Dar nu înţeleg reacţiile celorlalte două grupuri: de ce să te bucuri c-a fost ales preşedinte Klaus Iohannis, de ce să fii trist că n-a câştigat Victor Ponta? Nu este mai înţelept să fii prudent, să aştepţi măcar o jumătate de an, să vezi ce anume sau dacă s-a schimbat ceva, ca apoi să te bucuri sau să fii trist din cauza/datorită faptului că Iohannis este noul preşedinte ale României? Zic că aşa ar fi cel mai bine, mai ales că avem deja o experienţă, mică, ce-i drept, în ceea ce priveşte alegerile prezidenţiale democratice, libere, şi ce urmează de obicei după ele.
Multe nu mi-au plăcut cu prilejul acestor alegeri. Am scris despre asta AICI şi AICI. Un lucru, însă, merită ţinut minte şi povestit nepoţilor: mobilizarea cetăţenilor. Mă refer aici şi la mobilizarea din interiorul ţării (nu întâmplător, în turul II s-a înregistrat cea mai ridicată prezenţă de după alegerile din 1996!), dar îi am în vedere mai ales pe românii din străinătate. Diaspora ne-a dat o lecţie de spirit civic. Aş zice chiar de patriotism: nu este deloc simplu să străbaţi sute de kilometri, apoi să aştepţi, poate nemâncat şi în frig, 8, 9, 10 ore… Ca să ce? Să pui o ştampilă pe un buletin de vot, drept la care alţii din ţară renunţă atât de uşor…
Mobilizarea românilor de aici şi de pretutindeni, a fost o lecţie şi pentru clasa politică. Este de neconceput să spui că nu poţi să iei măsuri pentru a facilita votul în străinătate, pentru că acestea ar fi „ilegale”. N-ai cum să afirmi aşa ceva, având în vedere că dreptul la vot nu este garantat de o lege oarecare, ci de Constituţie, de legea fundamentală a statului! Apoi, noi, electoratul, cu prilejul acestor alegeri, am transmis un mesaj răspicat partidelor: ne-am săturat de jocuri politice! Nu puteţi voi, ca partide, „să daţi” voturi unuia sau altuia dintre candidaţi! Votul îl dăm doar noi, cui vrem noi!
Alegerile de ieri au fost o lecţie şi pentru Victor Ponta. Îl apreciez fiindcă a fost fair-play şi a recunoscut victoria rivalului său. Chiar mi-a plăcut atitudinea lui şi aş fi vrut s-o văd şi în timpul campaniei electorale. Probabil ar fi fost mai bine pentru el acum.
Cât despre Klaus Iohannis, votul Diasporei a mers, într-o proporţie covârşitoare, către el. Nu trebuie să uite asta! Nu trebuie să uite acele cozi interminabile din marile oraşe europene! Nu trebuie să uite umilinţa acelor oameni, cărora le-a fost refuzat un drept garantat de Constituţie! Apoi, nu trebuie să uite nici de votul dat de românii din interiorul graniţelor! Nu trebuie să uite că nimeni, absolut nimeni n-a prevăzut că va câştiga atât de categoric! Românii nu vor uita toate aceste lucruri! Asta este clar! De aceea, în exercitarea mandatului său, ar fi cazul ca Iohannis să-şi aducă aminte cum a fost ales şi să se ţină de cuvânt: să fie un om al faptelor şi să instaureze o „Românie a lucrului bine făcut”!
Acestea fiind spuse: s-a terminat! Gata cu discuţiile interminabile despre candidaţi, cu propaganda politică, cu campania electorală! Nu ştiu voi, dar eu abia am aşteptat liniştea de după aceste alegeri destul de „zgomotoase”…
Gata, deci, cu politica pe blogul meu! 🙂
Lumea lui Teonymus 
Nu ma bucur ca este d-ul Klaus Iohannis presedintele Romaniei, cat ma bucur ca romanii, pt prima data in viata mea, s-au mobilizat, au luptat cum nimeni nu ar fi crezut. Dupa cum multi din cei ce ma cunosc stiu, l-am votat pe d-ul Iohannis in ambele dati, insa nu am crezut ca va castiga. A fost o surpriza de proportii, cel putin pentru mine!
Insa tot pentru prima oara in viata, mi-a fost dat sa vad, chiar daca online, mii de romani, rugandu-se in genunchi, in public, pentru ceva. Dumnezeu a vazut.
Nu cred ca d-ul Iohannis va fi un presedinte perfect, insa sper sa fie unul cat mai bun cu putina, mai ales pentru faptul ca multi oameni au luptat sa ii ofere aceasta sansa. Incep sa ma bucur ca am refuzat sa traiesc peste hotara, alegand sa lupt in Romania. 🙂
Da, mobilizarea, asta trebuie să ne bucure pe toţi, indiferent cu cine am votat. După cum am spus şi în articol, a fost ceva de povestit nepoţilor. Mai ales mobilizarea românilor din străinătate, care s-au încăpăţânat să voteze în ciuda tuturor piedicilor întâlnite.
Sper ca implicarea tinerilor în procesul electoral să devină un „obicei”, nu să rămână doar o „excepţie”.
Nici eu nu mă aşteptam să câştige Iohannis, deşi îmi doream, fiindcă-l vedeam ca pe „răul mai mic”. În cel mai bun caz, mă aşteptam să obţină cu un procent mai mult decât Ponta, asemănător rezultatelor din anul 2009, turul II. Faptul că a obţinut 9 procente în plus, cred că a fost o surpriză de proporţii până şi pentru câştigător, cu atât mai mult pentru perdanţi, pentru Victor Ponta şi PSD.
Cu toate acestea, prefer să rămân cu picioarele pe pământ. Aştept să văd schimbarea mai întâi, ca apoi să mă bucur. Ce să fac, istoria m-a învăţat să fiu prudent… 🙂
sunt un roman din strainatate si nu am votat pt ca sunt dezamagita de toate partidele, cred ca romanii au ales „ceva” de frica comunismului frica care se v a propaga pe tot restul vietii, deci decat sa aleg „orice” prefer sa ma abtin
Ştiţi cum e, nici abţinerea nu schimbă cu nimic lucrurile.
În ceea ce mă priveşte, n-am ales „de frica comunismului”, ci pur şi simplu am căutat să dau votul celui „mai puţin rău”, aşa după cum mi-a spus conştiinţa.
Acum trebuie să aşteptăm. Timpul va arăta dacă noi, românii, am făcut sau nu o alegere bună…