Sunt oameni atât de loviţi de soartă încât au coşmaruri ş-atunci când visează cu ochii deschişi… Iar tu te plângi că nu poţi să-ţi realizezi visurile? Bucură-te că măcar mai poţi să visezi frumos, să speri…
-
Articole recente
Cele mai bune articole și pagini
Comentarii recente
Teonymus la Sufletul: nemuritor sau m… Suciu Lucian la Sufletul: nemuritor sau m… Teonymus la Sufletul: nemuritor sau m… Suciu Lucian la Sufletul: nemuritor sau m… Teonymus la Sufletul: nemuritor sau m… Categorii
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- august 2017
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
Blog Stats
- 205.603 hits
- Follow Lumea lui Teonymus on WordPress.com
-
Alătură-te celorlalți 466 de abonați.
O rugăminte
Cu excepţia unor articole cu caracter ştiinţific, istoric sau teologic, unde ideile (ideile, dar nu şi forma în care sunt expuse) ar putea fi regăsite în lucrări sau site-uri de specialitate, toate textele de pe acest blog îmi aparţin. Chiar dacă sunt un anonim, mă aştept să-mi fie respectate drepturile de autor. Dacă vă place ceva de aici şi vreţi să preluaţi, aveţi consimţământul meu, dar numai dacă specificaţi sursa, numele blogului şi linkul aferent. Vă mulţumeşte de înţelegere gazda acestui blog, T.G. a.k.a. Teonymus!Tags
- adevar
- aforism
- altruism
- amuzant
- arta
- biblie
- bucuria de a trai
- bucurie
- bunatate
- carte
- civilizatie
- copil
- copilarie
- crestin
- crestinism
- cugetare
- devotional
- dezamagire
- dragoste
- Dumnezeu
- familie
- fericire
- film
- filosofie
- frumusete
- gand
- ganduri
- geniu
- Hristos
- iertare
- imaginatie
- inima
- inspirational
- intelepciune
- istorie
- Isus
- iubire
- lacrimi
- lume
- lupta
- maxima
- meditatie
- meditatii
- moarte
- motivational
- multumire
- muzica
- muzica clasica
- nostalgie
- oameni
- om
- omenire
- opera
- pamant
- politica
- profesor
- razboi
- religie
- Romania
- rondo veneziano
- scoala
- sensul vietii
- speranta
- stiinta
- suferinta
- suflet
- talent
- tehnologie
- timp
- tristete
- univers
- viata
- vis
- zambet
- zi
-
-
-
Meta
Lumea lui Teonymus 
normal ca ma ‘plang’, daca ar fi sa ne comparam mereu cu cei mai slabi si mai saraci ca noi, nu vom evolua niciodata. in loc sa te multumesti ca nu e mai rau, mai bine te-ai lupta sa fie mai bine (si aici nu ma refer neaparat pe plan financiar, ci si emotional si cultural)
Dar dacă ne comparăm cu cei mai puternici şi mai bogaţi ca noi, vom „evolua” vreodată? Nu cred!
Prin acest gând nici n-am îndemnat la resemnare, ci la mulţumire. Nu e rău să lupţi pentru mai bine. Rău e atunci când acest „mai bine” te opreşte să te bucuri de „binele” pe care îl ai deja.
Este o legătură foarte strânsă între mulţumire şi fericire. Cel puţin, aşa văd eu lucrurile…
multumirea-i frica de-a te departa de cei loviti de soarta din mila si rusine fata de ei. fericirea-i implinirea viselor, iar daca nu esti fericit cu ceea ce ai e doar pentru ca nu-ti urmezi visul
E şi acesta un punct de vedere…
Eu văd mulţumirea ca recunoştinţă. Iar fericire, pentru mine, nu depinde neapărat de „împlinirea viselor”. Vreau să spun că nu este obligatoriu să realizezi ceva ca să fii fericit. Poţi să fii fericit exact cum eşti acum, cu cât ai acum.
Cât despre relaţia dintre fericire şi mulţumire, până acum n-am întâlnit oameni care să fie şi nemulţumiţi, şi fericiţi în acelaşi timp. De aceea, rămân la ideea că cele două sunt strâns legate.
nu stiu altii ce cred, dar pentru mine a nu-mi realiza visurile inseamna a trai fara scop. Trebuie sa ai un fel in viata de care sa te agati ca sa poti simti ca traiest. A avea un vis pentru care sa lupti, este ca o ancora care te tine in siguranta in „furtuna” vietii . Nu pot sa imi imaginez ca atunci cand voi muri sa fiu multumita doar ca am putut sa visez la ceva maret, nerealizand nimic. Regretul ar fi groaznic , de aceea consider ca a visa/a dori sa realizezi ceva inseamna a incepe sa traiesti.
Repet ce am spus mai sus, această cugetare nu este despre resemnare/renunţare, ci despre mulţumire/recunoştinţă. Nu este deloc rău să ai visuri, să-ţi faci planuri de viitor. Rău este când toate acestea îţi răpesc bucuria prezentului.
Legat de ce ai spus tu, după părerea mea, cel mai important este să faci tot ce ţine de tine şi să nu renunţi niciodată. Dacă vei proceda astfel, nu văd de unde regretul acela „groaznic” despre care vorbeşti. La urma urmei, nici nu cred că dacă faci tot ce este cu putinţă, vei rata „scopul” vieţii tale. A, poate vei eşua în realizarea unor visuri ale tale. Nu e acelaşi lucru! Dacă se va întâmpla aşa, va fi pentru că acele visuri, pur şi simplu, nu erau pentru tine, că „scopul” tău era altul, că te-ai născut pentru altceva…
Deci, pot fi şi alte concluzii decât aceea că „n-ai realizat nimic”. Ceva tot ai realizat, doar că nu ce ţi-ai dorit tu, probabil fiindcă „aşa a fost să fie”. Asta în condiţiile în care, repet, tu ai dat totul. 🙂