Cugetare XC

Sunt oameni atât de loviţi de soartă încât au coşmaruri ş-atunci când visează cu ochii deschişi… Iar tu te plângi că nu poţi să-ţi realizezi visurile? Bucură-te că măcar mai poţi să visezi frumos, să speri…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cugetare XC

  1. normal ca ma ‘plang’, daca ar fi sa ne comparam mereu cu cei mai slabi si mai saraci ca noi, nu vom evolua niciodata. in loc sa te multumesti ca nu e mai rau, mai bine te-ai lupta sa fie mai bine (si aici nu ma refer neaparat pe plan financiar, ci si emotional si cultural)

    • Teonymus zice:

      Dar dacă ne comparăm cu cei mai puternici şi mai bogaţi ca noi, vom „evolua” vreodată? Nu cred!
      Prin acest gând nici n-am îndemnat la resemnare, ci la mulţumire. Nu e rău să lupţi pentru mai bine. Rău e atunci când acest „mai bine” te opreşte să te bucuri de „binele” pe care îl ai deja.
      Este o legătură foarte strânsă între mulţumire şi fericire. Cel puţin, aşa văd eu lucrurile…

  2. multumirea-i frica de-a te departa de cei loviti de soarta din mila si rusine fata de ei. fericirea-i implinirea viselor, iar daca nu esti fericit cu ceea ce ai e doar pentru ca nu-ti urmezi visul

    • Teonymus zice:

      E şi acesta un punct de vedere…
      Eu văd mulţumirea ca recunoştinţă. Iar fericire, pentru mine, nu depinde neapărat de „împlinirea viselor”. Vreau să spun că nu este obligatoriu să realizezi ceva ca să fii fericit. Poţi să fii fericit exact cum eşti acum, cu cât ai acum.
      Cât despre relaţia dintre fericire şi mulţumire, până acum n-am întâlnit oameni care să fie şi nemulţumiţi, şi fericiţi în acelaşi timp. De aceea, rămân la ideea că cele două sunt strâns legate.

  3. ilussoria zice:

    nu stiu altii ce cred, dar pentru mine a nu-mi realiza visurile inseamna a trai fara scop. Trebuie sa ai un fel in viata de care sa te agati ca sa poti simti ca traiest. A avea un vis pentru care sa lupti, este ca o ancora care te tine in siguranta in „furtuna” vietii . Nu pot sa imi imaginez ca atunci cand voi muri sa fiu multumita doar ca am putut sa visez la ceva maret, nerealizand nimic. Regretul ar fi groaznic , de aceea consider ca a visa/a dori sa realizezi ceva inseamna a incepe sa traiesti.

    • Teonymus zice:

      Repet ce am spus mai sus, această cugetare nu este despre resemnare/renunţare, ci despre mulţumire/recunoştinţă. Nu este deloc rău să ai visuri, să-ţi faci planuri de viitor. Rău este când toate acestea îţi răpesc bucuria prezentului.
      Legat de ce ai spus tu, după părerea mea, cel mai important este să faci tot ce ţine de tine şi să nu renunţi niciodată. Dacă vei proceda astfel, nu văd de unde regretul acela „groaznic” despre care vorbeşti. La urma urmei, nici nu cred că dacă faci tot ce este cu putinţă, vei rata „scopul” vieţii tale. A, poate vei eşua în realizarea unor visuri ale tale. Nu e acelaşi lucru! Dacă se va întâmpla aşa, va fi pentru că acele visuri, pur şi simplu, nu erau pentru tine, că „scopul” tău era altul, că te-ai născut pentru altceva…
      Deci, pot fi şi alte concluzii decât aceea că „n-ai realizat nimic”. Ceva tot ai realizat, doar că nu ce ţi-ai dorit tu, probabil fiindcă „aşa a fost să fie”. Asta în condiţiile în care, repet, tu ai dat totul. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s