Cucerirea

„Ce frumoasă e! O, cât n-aş da să fim împreună! Dar n-am nici o şansă… Ea m-a cucerit prin frumuseţea ei, iar eu… eu nu sunt frumos”.

Aşa se gândi el şi a vrut să se resemneze, dar o idee îi dăduse aripi: „Dar dacă aş deveni şi eu frumos? Poate… poate o voi cuceri…”.

Deci, s-a pus pe treabă. Şi-a făcut abonament la o sală de sport, unde a început să se antreneze în fiecare zi. Şi-a angajat nutriţionist şi designer vestimentar. Ce mai, în câteva luni se transformase în „Făt-Frumos”!

După ce a câştigat şi câteva concursuri de frumuseţe, nu mai avea nici o îndoială: Era frumos acum şi trebuia să încerce!

„Atâtea femei mă doresc acum, trebuie să mă dorească şi ea„-  s-a încurajat astfel şi, când se întâlni întâmplător cu ea, o rugă să-i acorde câteva minute.

Ea acceptă. A ascultat tot ceea ce el îi zise: că i-a plăcut de ea încă din prima clipă, că o iubeşte şi vrea s-o facă fericită. Dar, după ce a fost întrebată dacă vrea să fie iubita lui, aceasta i-a răspuns sec: „Nu!”. Atât şi nimic mai mult! Apoi s-a făcut nevăzută…

Tânărul era distrus. Dar o iubea cu adevărat şi ar fi făcut orice ca să i se spună „da”. A hotărât, deci, să mai încerce, să nu se dea bătut: „Am devenit frumos”, îşi spuse, „dar se pare că asta nu este de ajuns. Degeaba eşti frumos dacă nu te ştie nimeni! Da, trebuie să devin şi celebru. Trebuie s-o fac să se simtă specială, fiindcă sunt al ei şi nu al alteia. Dacă voi reuşi să fac asta, o voi cuceri negreşit!”

Zis şi făcut! A luat lecţii de actorie şi începuse să joace în filme. Înfăţişarea îl ajuta mult, talentat era, nici nu este de mirare că, în câţiva ani, devenise un actor de renume mondial.

Avea milioane de fani acum! Fani, dar şi fane. Însă, gândul său era doar la ea: pentru ea muncise, pentru ea a devenit ceea ce era atunci, pentru ea şi numai pentru ea. O, dacă ar şti ea!

Când s-a întors în oraşul natal, parcă i s-a luat o piatră de pe inimă: aflase că iubirea vieţii lui încă mai era liberă. „M-a aşteptat!”, gândi el şi hotărî să nu mai întârzie nici o clipă. S-a dus chiar la ea acasă.

Însă, ea îl primi rece. L-a lăsat şi de data aceasta să-i spună cât de mult o iubeşte, iar când îi puse aceeaşi întrebare, tânărul a primit acelaşi răspuns: „Nu!”. Atât, apoi a fost rugat să plece…

De când a ajuns celebru, şi deci bogat, s-a obişnuit să nu fie refuzat. Dar ei nici nu i-a păsat că nu mai era un nimeni, că acum nu i-a mai pus întrebarea acel „pierde-vară” din trecut, ci „marele actor”, „idolul” a milioane de oameni… Nu-i păsa, pur şi simplu! Iar pe el îl durea mult nepăsarea ei..

Dar, după ce trecuseră câteva zile, a început să analizeze lucrurile la rece: poate aşa a vrut să-i dea o lecţie? Prea a devenit un înfumurat! Şi, gândind astfel, i-a picat în sfârşit fisa: „Ce prost am fost! Femeilor le plac bărbaţii sensibili. Eu i-am oferit doar frumuseţe şi faimă, dar pentru o femeie ca ea, cu un suflet mare, acestea sunt egale cu zero. Nici nu mă mir că m-a refuzat!”.

Chipul i se lumină. A crezut că totul este pierdut, dar acum simţea că mai avea o şansă şi trebuia să profite de ea. Trebuia să-i arate că este bun, generos, sufletist… Aşa şi făcu! Toţi banii pe care i-a strâns până atunci, şi nu erau puţini, i-a donat în scopuri caritabile. S-a implicat în campanii umanitare, a înfiinţat aziluri de bătrâni şi orfelinate, a hrănit oameni ai străzii şi le-a oferit un acoperiş deasupra capului…

Mulţi au crezut c-a înnebunit când a renunţat la cariera de actor pentru a fi „mama răniţilor”. Dar lui nu-i părea rău. La urma urmei, dacă n-ar fi fost ea, nici nu s-ar fi apucat de actorie…

Într-o zi, pe când împărţea sandwich-uri oamenilor străzii, o întâlni. Inima a început să-i bată mai tare, dar n-a vrut să piardă această ocazie. Şi aşa a trecut destul de mult timp de la ultima sa „încercare”…

A invitat-o pe o bancă dintr-un parc şi i-a spus c-o iubeşte cu adevărat şi chiar vrea s-o facă fericită. Vrea o şansă. Atât, doar atât…

De data aceasta, ea nu-i mai răspunse imediat. Privi porumbeii care se hrăneau din firimiturile rămase în pungile în care s-au aflat sandwich-urile dăruite acelor sărmani, îl privi pe el, privi orizontul. Apoi, după câteva minute care lui i s-au părut secole, i-a spus doar atât: „Nu!”. După care îl lăsase singur…

Atât de tare îl durea acel „nu” încât tânărul a început să plângă:

„Atât de ticălos să fiu încât să nu merit măcar o şansă? Am încercat tot ce-mi stătea în putinţă! Pentru ea mi-am schimbat înfăţişarea, pentru ea am devenit celebru, iar faima m-a făcut şi miliardar. Şi tot pentru ea am renunţat la ele. Dar totul a fost în zadar… Ei nu-i pasă şi nici nu-i va păsa vreodată de mine…”.

Şi-a şters lacrimile, apoi se înfuriase:

„Şi la ce te aşteptai? Aşa sunt femeile! Dacă eşti băiat bun, nici nu te bagă în seamă. Dar să fii băiat rău? Toate roiesc în jurul tău…”.

Gândind mai bine, îşi zise că, de fapt, este ceva psihologic aici. De ce să nu încerce şi asta? La urma urmei, ce are de pierdut? Da, de acum înainte va deveni „băiat rău”, iar ea, când îi va cere să fie prietena lui, adică să-l „salveze”, ca o fată bună ce este, nu va rezista tentaţiei.

Astfel, în câteva luni, dacă înainte se ştia despre el că este bărbatul care împarte hrană săracilor, acum era bărbatul care „împarte” pumni şi picioare… Devenise alcoolic, se alăturase unei bande şi uite aşa frumuseţea lui, faima, bogăţia, altruismul, toate au ajuns o amintire.

      Sursă foto: mymodernmet.com

Într-o zi se îmbătase şi a plecat la ea. Ea nu-l primi, dar i-a promis că va sta de vorbă cu el dacă va veni treaz. Nici nu-şi mai aducea aminte când a fost treaz ultima dată, dar îi făcu pe plac.

Când a întâlnit-o iar, a vrut să-i spună că are nevoie de ea, că nu poate trăi fără ea… Dar ea nu-l mai lăsă să vorbească. I-a spus din start: „Nu!”. Atât, dar el a mai citit pe chipul ei dezamăgire şi dezgust, mult dezgust…

Înainte să plece, ea îi mai ceruse hotărât:

-Să nu mă mai cauţi niciodată!

Dar de data aceasta, cuvintele ei nu-l mai dureau. Avea dreptate să-i fie silă de el! Avea dreptate să-i ceară s-o lase în pace! El, el a devenit o fiară… Cum să-i ceri unui înger să iubească un demon? Ce a fost în capul lui? După atâtea „încercări”, trebuia să-şi dea seama că nu este genul de femeie care să fie atrasă de „bărbaţii-macho”. De fapt, nici nu şi-ar fi dorit o astfel de femeie. Ce a fost în capul lui?

Vru să se scuze, să-şi spună că iubirea i-a luat minţile, dar nu putu. S-a uitat în oglindă şi până şi lui îi era silă de ceea ce ajunsese. Îi era ruşine… Nu mai putea să se înfăţişeze aşa lumii nici măcar un minut. Deci, a renunţat la alcool şi la anturaj. A decis să închidă acest capitol din viaţa sa, redevenind aşa cum a fost înainte s-o întâlnească pe ea.

Dar oricât de mult s-a străduit s-o uite, nu putea. Simţea c-a fost nedrept şi asta îl durea cel mai mult. Doar o iubea, cum a putut s-o pună în acea situaţie? Refuzurile ei l-au durut, şi? Oare se poate dragoste cu forţa? N-a fost decât un egoist, un egoist ticălos. Iar ea, ea a fost şi este un înger…

Nu putea să lase lucrurile aşa. Măcar în ceasul al doisprezecelea trebuia să dea dovadă de bună-creştere şi să-şi ceară iertare. Iar prilejul a venit mai repede decât se aştepta.

Într-o zi de toamnă se plimba prin parc şi o zări pe una dintre bănci. S-a apropiat de ea şi îi ceruse voie să se aşeze. Ea încuviinţă din cap, iar tânărul, după câteva minute de linişte, găsi în sfârşit curajul să-i vorbească:

-Iartă-mă! Îmi pare rău… Regret că te-am jignit… N-am vrut decât să te fac fericită. Să te văd zâmbind… O, eşti atât de frumoasă! M-ai cucerit din prima clipă. Din primul moment am ştiut că voi fi cel mai fericit om dacă vei fi a mea! Dar am fost egoist… Nu te merit şi nici nu te voi merita vreodată! M-am încăpăţânat să cred şi să-ţi arăt că te merit, dar m-am înşelat…

Se opri o clipă, apoi continuă:

-Ajunge! Am suferit destul din cauza asta, de acum înainte o să mă bucur! Da, o să mă bucur pentru tine… Nici nu-mi mai pasă dacă vei fi fericită fără mine… Dacă vei fi fericită cu altcineva… Important e să te ştiu fericită. Să fii fericită, draga mea…!

Nu mai avea putere să-i spună mai multe, deşi ar fi vrut. Se ridică şi a vrut să plece, dar îl oprise un râs fermecător:

-Bine, îi zise ea, mă dau bătută. Accept să fiu iubita ta!

El încremeni. Nu mai înţelegea nimic:

-Dar… Dar nici n-am încercat să… De data aceasta n-am fost nici frumos, nici urât, nici celebru, nici anonim, nici bogat, nici sărac, nici bun, nici rău… Nu înţeleg!

Ea râse iar. Apoi, îl luă de mână şi-i zise:

–De data aceasta ai fost tu însuţi…