Cugetare XCV

Speranţa este puntea dintre a vrea şi a obţine, dar numai munca este cea care poate s-o traverseze…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aforisme, maxime şi cugetări și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cugetare XCV

    • Teonymus zice:

      E un joc de cuvinte, după cum ai observat. Numai munca poate să traverseze acea „punte” pe care o realizează speranţa. Cu alte cuvinte, succesul este egal cu speranţă (încredere)+muncă (acţiune).
      Cu siguranţă că dacă stai în faţa acelui „pod” şi nu te apuci să-l „traversezi”, deci să faci un efort fizic, deci să munceşti, nu vei ajunge niciodată de cealaltă parte. Nu eşti de acord? 🙂

      • lorelad zice:

        Pentru mine speranta e legata si de alte aspecte.
        Speranta ai atunci cand desi se intampla lucruri care nu iti sunt favorabile, totusi tragi nadejde ca se vor indrepta.
        E si magie, e o asteptare, e o dorinta, e un vis, e o rugaciune…
        Ai facut tot ce ti-a stat in putinta si astepti, ai speranta. Exista o posibilitate chiar si printr-o minune sa se intample ceva bun.

      • Teonymus zice:

        Aşa este, speranţa poate fi aşa cum ai spus tu: nădejde, magie, aşteptare, dorinţă, vis, rugăciune etc.
        Există şi minuni. Ar fi un miracol, într-adevăr, să fii în faţa „punţii” şi să te trezeşti din senin în cealaltă parte, fără ca tu să faci ceva în acest sens. Dar n-ar trebui să ne bazăm pe asta.
        Există o vorbă populară, foarte înţeleaptă, care spune aşa: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune şi-n traistă”. 🙂
        Deci, cred c-ar trebui să aşteptăm miracolele după ce ne-am făcut şi noi partea, am muncit, am făcut tot ce ne era în putinţă, dar am eşuat. Altfel, mă tem că le-am aştepta mult şi bine. 🙂
        După cum vezi, oricum ar sta lucrurile, factorul „muncă”, cu alte cuvinte, acţiune, transpiraţie, nu lipseşte niciodată din ecuaţia succesului.
        E drept, există şi aşa-zisul „noroc”. Dar, după părerea mea, până şi „norocul” presupune un minim de efort. De ce? Pentru a profita de el, fireşte. Şi ca să-ţi dau un exemplu, îmi vine în minte „Povestea unui om leneş”, a lui Ion Creangă. 😀

      • lorelad zice:

        da, era in discutie speranta, nu succesul.
        cand speri sa se intample ceva inseamna ca iti doresti mult acel lucru si e normal sa fi intreprins tot ce iti sta in putinta pentru a il realiza.

      • Teonymus zice:

        Nu era vorba doar despre speranţă aici. Repet ce am spus mai sus, această cugetare este despre succes. Ce presupune el în viziunea mea: speranţă (adică încredere/voinţă/ambiţie) + muncă (adică acţiune/efort fizic şi mental/transpiraţie). Poate nu doar speranţa şi munca (poate şi şansa uneori), dar măcar acestea două care se completează de minune. Cel puţin, aşa văd eu lucrurile. 🙂

      • lorelad zice:

        multumim pentru completari atunci! 🙂

      • lorelad zice:

        probabil te gandesti la vreun caz concret vis-a-vis de Povestea lenesului a lui Creanga? 🙂
        si atunci sa tragi nadejde ca va fi bine e o utopie!

      • Teonymus zice:

        Nu chiar. Am adus acest exemplu doar pentru că ilustrează foarte bine ceea ce am vrut să spun. 🙂

      • lorelad zice:

        🙂 lenesul vrand-nevrand era plimbat cu o caruta, trecea ‘puntea’ dar el s-a lacomit…;)

      • Teonymus zice:

        Ca să mă explic, am vrut să arăt prin acel exemplu că până şi „norocul” presupune un minim de efort, leneşul nefiind dispus să facă nici măcar atât, din moment ce a pus întrebarea: „Dar muieţi-s posmagii? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s